Despre viaţă în culori

Despre viaţă în culori

„Roşu şi Negru“ de Stendhal poate fi cumpărat mâine, împreună cu „Adevărul“, la preţul de 10,99 lei. Prin romanele „Roşu şi Negru“ şi „Mănăstirea din Parma“, Stendhal, pe numele său real Marie-Henri Beyle (1783 – 1842), a fost un deschizător de drumuri al curentului literar numit realism.

Stendhal s-a născut în Grenoble, Franţa, la 23 ianuarie 1783. N-a avut parte de o copilărie fericită, plângându-şi mama decedată când el abia împlinise şapte ani. În 1796 a intrat la Şcoala Centrală din Grenoble, iar în anii 1800 şi 1801 a luat parte la Campania din Italia ca sublocotenent în al şaselea „Regiment de dragoni“.

După revenirea sa la Paris, a fost atras de domeniul comercial şi de cel literar, dar şi de femei. Experienţa acestor ani a avut o puternică influenţă în crearea personajului Julien Sorel din romanul său „Roşu şi Negru“, publicat în anul 1830, în două volume.

În armata lui Napoleon

La 3 august 1810 a fost numit auditor în cadrul Consiliului de stat, apoi a intrat în administraţia franceză şi a participat la războaiele lui Napoleon. A călătorit mult în Germania, iar anul 1812 l-a prins în armata lui Napoleon, care invadase Rusia. După Tratatul de la Fontainebleau din 1814 a plecat în Italia, stabilindu-se la Milano. A fost consul din partea Franţei la Trieste şi Civitavecchia.

 Acţiunea unui alt roman al său, „Mănăstirea din Parma“ scris în 52 de zile şi publicat în 1839, se petrece în Italia, ţară pe care o consideră mult mai sinceră faţă de Franţa natală. Beyle a folosit pseudonimul „Stendhal“, alături de alte peste 100 de nume.  Oamenii de litere cred că Marie-Henri Beyle şi-ar fi împrumutat pseudonimul de la oraşul german Stendal, ca un omagiu adus fondatorului arheologiei moderne, Johann Joachim Winckelmann, originar din acest ţinut.

Cele mai bune romane, pe timp de boală

Stendhal a fost un dandy,  mereu obsedat de cuceririle sale. Una dintre primele sale cărţi, „Despre dragoste“, are la bază dragostea neîmpărtăşită pentru Contesa Dembowska, pe care a întâlnit-o în timpul şederii sale la Milano. Deşi a suferit de mai multe boli în ultimii ani de viaţă, Stendhal a continuat să scrie cele mai bune romane ale sale.

După 1821, s-a reîntors la Paris, unde şi-a creat propriul cenaclu literar. În 1827 i-a apărut primul roman, „Armance“, urmat de capodopera „Roşu şi Negru“, în 1830, şi de „Mănăstirea din Parma“, în 1839. Stendhal a murit la 22 martie 1842, la câteva ore după ce s-a prăbuşit pe-o stradă din Paris.

Astăzi, creaţiile lui Stendhal captează atenţia prin ironia şi dimensiunile lor istorice şi psihologice. Scriitorul a fost un mare fan al muzicii şi a dedicat câteva cărţi compozitorilor Cimarosa, Mozart sau Rossini. Multe volume i-au rămas neterminate, fiind publicate după moartea sa: „Lucien Leu-wen (apărut în 1894), „Lamiel“ (1889) sau „Roz şi Verde“. „Roşu şi Negru“, subintitulat „Cronicile secolului al XIX-lea“, care va fi distribuit mâine împreună cu ziarul „Adevărul“, este considerat primul roman realist. Povestea este plasată în perioada dintre sfârşitul lui septembrie 1826 şi sfârşitul lunii iulie 1831.

Personajul-cheie al acestui bildungsroman este Julien Sorel, un tânăr care îşi doreşte să scape de sărăcie printr-o combinaţie de talent, multă muncă, decepţie şi ipocrizie. Prima parte a romanului are ca motto dictonul lui Danton: „Adevărul, asprul adevăr“. „Roşu“ şi „negru“ din titlu reprezintă un contrast între culorile uniformei armatei şi robele preoţilor.