Dan Pavel, politolog şi scriitor: „Facebook a influenţat unele războaie, dar nu este cauza lor“
0
Autorul Dan Pavel spune, în cartea „Războaiele neterminate din era Facebook“, că reţelele sociale au scos la iveală lucruri frumoase, partea comică, dar şi părţile negative ale mentalităţilor naţionale: invidia, bârfa, „capra vecinului“, ura, resentimentele.
În volumul „Războaiele neterminate din era Facebook“, apărut în „Colecţia Opus. Ştiinţe Politice“ de la editura Polirom, autorul Dan Pavel spune că după prăbuşirea regimurilor comuniste de tip sovietic, lumea a fost dramatic influenţată de SUA, noua supraputere.
Vechii jucători, regrupaţi, duc o altfel de politică expansionistă, cu arme noi, conectate la o eră digitală ofertantă. Volumul analizează tocmai acele procese, clivaje şi conflicte care au dus la războaie culturale, civile, religioase sau armate. Războaiele prezentului sunt nonideologice sau de tip fundamentalist, economic, izolaţionist şi nu se vor mai încheia cu împărţiri teritoriale sau tratate de pace.
Miza viitorului nu va mai fi legată de cea mai puternică economie sau de cel mai mare buget militar, ci de cine va reuşi să-şi impună pe plan internaţional regulile şi valorile, de principiul autodeterminării statelor, întemeiat pe liberul schimb, pe democraţie şi pe controlul armamentului. Bazându-se pe lecţiile trecutului, temele discutate aici sunt necesare unei bune înţelegeri a lumii actuale, oferind totodată o pregătirepentru şocurile şi surprizele viitorului.
„Weekend Adevărul“: Ce înseamnă „era Facebook“? Cum influenţează social media, comunicarea online şi multimedia comunicarea tradiţională astăzi?
Dan Pavel: În cartea mea, era Facebook are deopotrivă semnificaţia unui interval cronologic, care durează de la impunerea reţelei sociale pe plan internaţional, precum şi a unui cadru în care se petrec nişte evenimente. Subiectul cărţii îl reprezintă războaiele „veşnice“ sau care nu se vor termina nici în timpul vieţii noastre şi nici după ce Facebook va dispărea ori se va transforma în altceva. Facebook a influenţat unele războaie, dar nu este cauza lor. În carte descriu câteva influenţe: de pildă, în Myanmar, când au început crimele în masă, agresorii s-au mobilizat folosind reţelele de socializare, în particular Facebook. Facebook este un amplificator.
Care sunt „războaiele neterminate“ din era Facebook?
Concret, războaiele neterminate sunt diferite de cele convenţionale sau neconvenţionale – Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial, războiul din Vietnam ori chiar Războiul Rece – care au avut un început şi un sfârşit, învingători şi învinşi, tratate de pace, schimbări teritoriale. De pildă, războiul dintre sunniţi şi şiiţi durează de mai mult de o mie de ani. Războiul dintre Rusia şi restul lumii a început cu prima formaţiune statală, a varegului Rurik, şi durează până în zilele noastre. Iar războiul omului împotriva naturii este coextensiv cu istoria umanităţii, fiind unul în care distrugerea naturii devine cvasiincontrolabilă – vezi încălzirea globală, schimbarea climaterică şi alte forme de poluare sau distrugere a mediului înconjurător.
Teorie politică şi filosofie a istoriei
Cum aţi structurat cartea? Cum vă împărţiţi între profesia de profesor şi autor de cărţi?
Cartea cuprinde unsprezece capitole, în mod deliberat şase scurte – doar interpretarea realităţii –, cinci lungi – cu note de subsol substanţiale, referinţe bibliografice, descriere, interpretare. Am cărţi care sunt ficţiuni filosofice, cum este „Bibliopolis“, iar altele sunt bazate pe descrierea realităţii, cercetare, dar mai ales pe interpretare şi explicaţii care îmi aparţin. „Războaiele neterminate“ este din a doua categorie, fiind o combinaţie între teorie politică şi filosofie a istoriei, intelligence analysis şi analiză politică.
Care e graniţa dintre cercetare şi literatură în scriitura dumneavoastră?
Am vrut să fiu scriitor încă din clasa întâi primară, am fost şi am rămas ziarist – am fondat mai multe publicaţii, sunt directorul revistei „Timpul“; în spaţiul universitar am început să lucrez după căderea comunismului, din 1991, predam istoria filosofiei la Academia de Arte Plastice din Bucureşti. Îmi place tot ceea ce fac, deci mă împart cu pasiune între scris şi profesiile practicate. Cea mai mare problemă este timpul.
Care a fost impactul alegerilor americane asupra lumii şi cum a răspuns planeta provocării Trump?
Pe scurt, alegerea lui Trump are deocamdată un impact negativ asupra lumii, dar şi unul potenţial pozitiv, dacă va încheia acordul de denuclearizare cu Coreea de Nord şi dacă va face pace în Orientul Mijlociu. De ce negativ? Explicit, Trump îşi atacă predecesorul, pe Barack Obama, dar de fapt el destructurează moştenirea lui Woodrow Wilson, care a pus bazele internaţionalismului liberal şi a stabilit regulile de joc ale comunităţii internaţionale, a lui F.D. Roosevelt, Harry Truman, Ronald Reagan.
Trump este simptomul crizei democraţiei americane şi întrupează lupta dintre tendinţele liberale şi cele antiliberale din societatea americană. Despre numeroase alte aspecte spectaculoase, cei interesaţi pot citi explicaţiile mele din carte.
Competitori agresivi
Ce înseamnă „dragonul antiliberal“ şi care sunt riscurile ridicate de acesta?
Dragonul antiliberal este China. Pe plan mondial, există competiţia dintre SUA şi China pentru ocuparea primului loc între puterile economice, cu interpretări diferite. În plan militar, SUA a rămas principala supraputere, cu un buget mai mare decât al următoarelor şapte state. Dar China şi Rusia sunt competitori agresivi. Marea bătălie strategică a secolului al XXI-lea este legată de cine impune regulile sistemului internaţional: SUA, cu moştenirea wilsonianismului, la care se adaugă realizările preşedinţilor Roosevelt, Truman, Nixon, Reagan, Bush Sr. & Jr., Obama? Sau China şi Rusia, cu orientările lor antiliberale? Tocmai în contextul acestei confruntări, America este condusă de un lider antiliberal, admirator al lui Putin, Xi, Erdogan.
Unde se opresc graniţele interne ale islamului? Cât de periculoasă este propagarea pe social media a islamului şi care ar fi mijloacele de stopare a acestui rău?
Graniţele interne ale Islamului sunt acelea dintre sunniţi – care reprezintă 85% din Islam – şi şiiţi – aproximativ 15%. Graniţele externe sunt acelea ale conflictului dintre Islam şi restul lumii – creştinismul oriental şi occidental; budismul; hinduismul; China confucianistă; mozaismul/Israelul. Dar războiul dintre sunniţi şi şiiţi este cel mai sângeros, acolo se petrec marile crime împotriva umanităţii, atentate împotriva locurilor sfinte, a pelerinajelor. Nu Islamul este pericolul, ci fundamentalismul islamic, de tip terorist, sprijinit de către statele cele mai bogate, cum sunt Arabia Saudită, Iran, Qatar etc. Reţelele teroriste s-au folosit din plin de reţelele de socializare, care le-au permis să acţioneze nestingherit.
Mijloacele de stopare sunt extrem de diverse: de la suspendarea accesului la reţelele sociale, care a început, la războiul internaţional împotriva terorismului islamic, care este cvasiglobal. În statele dictatoriale sau totalitare ori posttotalitare se procedează mai dur: chinezii au pus un milion de uiguri în lagăre de concentrare; în lumea budistă s-a trecut la crime împotriva umanităţii, expulzări. Şi mai există mijloacele inteligente de luptă, care le revin statelor islamice, unde se petrec cele mai multe dintre atentate.
„Legătura dintre politică şi serviciile secrete este un thriller strategic“
Care e principiul autodeterminării naţiunilor şi provocarea Kurdistan?
Este vorba despre principiul autodeterminării naţiunilor formulat de către Woodrow Wilson, la sfârşitul Primului Război Mondial: că fiecare naţiune are dreptul să-şi formeze propriul stat. Acesta a dus la căderea imperiilor austro-ungar, german, ţarist şi otoman. România Mare a fost una dintre beneficiare. El s-a aplicat mai mult în Europa. Pe ruinele imperiului otoman nu s-a aplicat.
De aici şi crizele din Irak, Siria. Or, naţiunea cea mai nedreptăţită este cea a kurzilor, care trăiesc în număr mare în Turcia, Iran, Irak, Siria, precum şi în Armenia, Georgia, Azerbaidjan, ori în statele apropiate celor patru, precum şi într-o diasporă răspândită la nivel global. Kurzii au avut mereu promisiuni, dar au fost trădaţi. Ultima dată, în contextul fondării aşa-zisului Califat că fiecare naţiune are dreptul să-şi formeze propriul stat – ISIS, ISIL, Daesh –, kurzii au fost singurii care au reuşit să-i oprească şi să-i înfrângă pe terorişti, în mod constant. Dar ulterior, încercarea lor de a forma un Kurdistan independent nu a fost sprijinită pe plan internaţional, în ciuda referendumului prin care kurzii irakieni au decis în majoritate absolută acest lucru.
Cum a influenţat politica din ultimul secol serviciile secrete?
Am un capitol imens despre legătura dintre politică şi serviciile secrete în ultimul secol. Este un thriller strategic. Este vorba despre rolul tot mai important, decisiv, al serviciilor secrete în politica internaţională din ultimul secol. Este imposibil să fii o supraputere sau o mare putere fără servicii secrete performante. Dar puterea politică a greşit enorm în utilizarea resursei de cunoaştere şi acţiune reprezentată de serviciile de intelligence sau în serviciile de poliţie politică.
Am pus în evidenţă contradicţia dintre partea de inteligenţă a serviciilor de intelligence şi partea de stupiditate, obtuzitate, incapacitate de a înţelege în context şi în perspectivă. Am folosit termenul de narrow-mindedness. Am dat o mulţime de exemple de astfel de anomalii, eşecuri, greşeli de calcul, dar şi exemple de succese în munca de intelligence, care au avut consecinţe cruciale asupra sorţii unor naţiuni mari sau mai mici, precum şi asupra istoriei mondiale.
Unul dintre exemplele mele favorite, pe care l-am analizat şi în cărţile anterioare, este cel al serviciilor secrete militare germane şi al statului major german, care în timpul primului război mondial s-au folosit de liderii bolşevici Lenin, Zinoviev & Company, care şi-au trădat propria ţară, pentru a destabiliza Rusia şi a o scoate din război. Au reuşit, dar nu au fost în stare să prevadă că Rusia bolşevică/sovietică avea să schimbe soarta lumii pentru următorii şaptezeci de ani, inclusiv prin înfrângerea necondiţionată a Germaniei şi ocuparea ei la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, transformarea unei părţi în stat comunist – RDG.
Ce scenarii aţi luat în calcul?
Sunt mai multe scenarii, care de fapt se petrec în faţa ochilor noştri, cum ar fi dispariţia unor specii, de la an la an, încălzirea planetei, schimbările climaterice, deşertificarea unor zone imense, poluarea de diferite feluri. Cele mai sinistre scenarii sunt sfârşitul speciei umane şi chiar distrugerea planetei. Este unul dintre cele mai vechi războaie neterminate, războiul omului împotriva naturii. Un război sinucigaş. Este una dintre cele mai importante provocări cu care se confruntă umanitatea. Iar acum câţiva ani s-a încheiat acordul de la Paris; a venit Trump la putere şi a retras America din acord, acţiune care lipseşte comunitatea internaţională de cele mai substanţiale resurse în efortul de a stopa fenomene extrem de grave.
Cum a influenţat „era Facebook“ ţara noastră?
Despre asta vreau să scriu într-o altă carte, dacă voi avea zile; şi dacă voi avea energie fizică, intelectuală, spirituală şi inspiraţie. Idei am pentru câteva vieţi. Au fost ani de-a rândul în care scriam încontinuu, începusem zeci de proiecte, dar nu reuşeam să le duc la capăt. Am încercat şi am reuşit să ies din acel impas. Am scris mai multe cărţi despre sistemul politic din România, dar am văzut că analizele, concluziile, explicaţiile, lecţiile de acolo au avut un ecou modest în lumea politică autohtonă, unde cei mai mulţi lucrează după ureche; politicienii care nu vor să înveţe, inclusiv din propriile greşeli, sunt cei mai periculoşi.
Şi atunci am hotărât să mă ocup de alte proiecte, unde să îmi dezvolt creativitatea, capacităţile de a explica realitate, nu să încerc să schimb lumea; în care să nu mă mai ocup exclusiv de locul despre care mulţi îşi închipuie în mod fals că este „buricul pământului“, ci de lumea largă. Dar urmează nişte proiecte care se vor ocupa de România. Era Facebook a scos la iveală multe lucruri frumoase, partea comică, dar şi părţile negative ale mentalităţilor naţionale – invidia, bârfa, „capra vecinului“, ura, resentimentele.
Profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice
Numele: Dan Pavel
Data şi locul naşterii: 30 iulie 1958, Cluj-Napoca
Studiile şi cariera:
Liceul Mihai Viteazul Bucureşti, 1977.
Facultatea de istorie-filosofie, secţia filosofie-istorie, Universitatea Bucuresti, 1982.
A fost redactor la „Viaţa Studentească“, „Amfiteatru“ (1986-1989).
Fondator, redactor, şef de secţie, redactor-şef adjunct la Revista „22“, editată de Grupul de Dialog Social (1990-1992).
Fondator, redactor-şef la revista „ Sfera Politicii“ (1992-2000), fondator al revistei „Polis“ (1993), director revista „Timpul“ din septembrie 2017.
Lector universitar la Facultatea de jurnalism, Ştiinţe politice, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj (1994-1997). În prezent, profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti.
La Editura Polirom a mai publicat: „Cine, ce şi de ce? Interviuri despre politică şi alte tabuuri“ (1998), „Leviathanul bizantin“ (1998), „Nu putem reuşi decît împreună“ (2003, în colaborare cu Iulia Huiu), „Democraţia bine temperată“ (2010), „Grajdurile lui Augias. Rituri de purificare în posttotalitarism“ (2017).
Locuieşte în: Bucureşti
Se încarcă comentariile...
