Cum să prinzi fluturi. România la Salon du livre 2015

România la „Salon du livre” în 2014

Rendez-vous pris. Salonul cărţii de la Paris e mai puţin o catedrală de hîrtie şi mult mai mult o imensă şi splendidă plasă de prins fluturi: te duci, da, să cumperi cărţi – dar asta faci şi-n timpul profan al anului – dar te duci mai ales să-i vezi pe scriitori, să-i asculţi, să vorbeşti cu ei, să-i prinzi în insectarul personal al întîlnirilor semnificative. „Salon du livre“ e o plasă de prins scriitori, fiinţe evanescente şi mirifice.

ICR Paris şi Centrul Naţional al Cărţii anunţă, în programarea din acest an, peste 30 de nume de scriitori invitaţi să-şi prezinte cărţile şi să gloseze pe teme literare la standul României (P 78), între 20 şi 23 martie.

Pentru această ediţie am numărat opt titluri de noi traduceri din literatura română, publicate în Franţa sau de editori francofoni. Titluri frumoase, esenţiale, surprinzătoare sau pur şi simplu aşteptate:

 

• «Sara» de Ştefan Agopian, traducere de Laure Hinkel, Editions Actes Sud;
• «Vies parallèles» de Florina Ilis, traducere de Marily le Nir, Editions des Syrtes;
• «Le Levant» de Mircea Cărtărescu, traducere de Nicolas Cavaillès, Editions POL;
• «Esclaves sur Uranus» de Ioan Popa, traducere de Florica Courriol, Editions Non lieu;
• «Qui veut la peau d’Andreï Mladin?» de George Arion, traducere de Sylvain Audet, Genèse  Edition;  
• «L'Anonyme flamand» de Constantin Mateescu, traducere de Mariana Cojan Negulescu, Editions Le Soupirail;
• «Boucles d'oreilles, ventres et solitude» de Doina Ioanid, traducere de Jan H. Mysjkin, Cheyne éditeur;
• «Nouvelles de la Grande Guerre», Editions Zoe, unde figurează o nuvelă de Liviu Rebreanu în traducerea lui Jean-Louis Courriol;

8 titluri e mult? E puţin? Ce receptare le aşteaptă, în mediul literar francez atît de nombrilist? Cad ele încă în gol sau literatura română a reuşit, prin traducerile ultimilor ani, să creeze o masă critică, un background literar şi un orizont de aşteptare?  

Sunt teme şi întrebări fundamentale, de dezbătut  în mod special într-un cadru care adună la un loc profesionişti ai cărţii, fie ei editori, autori, jurnalişti, traducători. E salutară aşadar dezbaterea «Traducere şi marketing», moderată de traducătoarea Laure Hinckel, la care participă traducătorii Nicolas Cavaillès, Fanny Chartres, Florica Courriol. Ca şi masa rotundă de duminică, 22 martie, cu tema «scriitori români publicaţi în Franţa în 2014», moderată de Magda Cârneci, la care participă scriitori, traducători şi editori, respectiv Simona Sora, Irina Teodorescu, Evelyne Lagrange, Mariana Cojan Negulescu, Emmanuelle Moysan, Jan H. Mysjkin.

Prea discreţi îmi par totuşi a fi, neregăsindu-se între invitaţii la dezbateri, criticii şi jurnaliştii francezi care au scris, în timp, despre literatura română tradusă în Franţa. Pentru că în presa literară a Franţei au apărut, în anii trecuţi, pagini splendide despre Gabriela Adameşteanu, Marta Petreu, Stefan Baştovoi, Lucian Teodorovici, Răzvan Rădulescu, Mircea Cărtărescu etc. Chiar la începutul acestui an, destui jurnalişti sau bloggeri francezi de la Le Monde des Livres, Le Magazine Littéraire, Le Matricule des anges, Libération, ActuaLitté, au fost sensibili la ultimele titluri traduse din Florina Ilis, George Arion, Constantin Mateescu, Ioan Popa.

Prezenţa României la Salon du livre 2015 acoperă, prin evenimente, genuri diverse şi domenii variate: multă poezie (Doina Ioanid, Simona Popescu, Dinu Flamând), dialoguri de filozofie (cu Bogdan Ghiu), marketing cultural cu prezentarea festivalului FILIT (cu Monica Salvan), istorie (cu Matei Cazacu şi Gabriel Badea Păun), jurnalism (în jurul volumului «Journalistes français dans la Roumanie communiste» de Radu Ciobotea), lansare de revistă literară («Seine et Danube», cu Dumitru Tsepeneag şi Eric Naulleau) şi chiar jazz (cu Mircea Tiberian).

Radu Ciobotea, director adjunct al ICR Paris, argumentează alegerea formulei „Literatura feminină, femininul literar“ ca temă federatoare a acestei ediţii:

«Femeia-scriitor sau jurnalist, femeia-personaj, femeia ca element esenţial al ecuaţiei existenţiale, iată o focalizare literară care mi se pare originală şi care deschide perspectivele unor dezbateri deopotrivă literare şi general-umane. Femeia este cea care restabileste echilibrul lumii noastre cotidiene, insangerată de conflicte şi terorism, măcinată de lupte de interese şi conflicte de orgolii. Noile propuneri de carte nu se limitează, însă, la această tematică. De la Mircea Cartarescu şi Ştefan Agopian pînă la Memoriile reginei Maria sau romanul poliţist al lui George Arion, o paletă extrem de vastă de scriitură românească se deschide publicului francez. Am impresia - poate sunt subiectiv, recunosc- că asistăm la o ofensivă literară serioasă a României în spaţiul francofon. Era şi timpul.»

La final, îngăduiţi-mi o pledoarie pro domo, pe care mi-o asum.

Alături de traducători – primii «agenţi dubli», îndrăgostiţi iremediabil de universul şi limba unui autor, ale unor cărţi, criticii şi jurnaliştii literari sunt a doua garnitură de ambasadori ai unei literaturi. Faţă de traducători nu facem niciodată destule reverenţe. Şi de foarte multe ori criticii sunt consideraţi inutili.  

Un salon al cărţii e în mod esenţial o plasă de prins fluturi mirifici, scriitorii. Dar dacă noi, cu limba noastră vorbită de vreo 22 de milioane de oameni, reuşim să spunem ceva lumii, iar lumea ne ascultă, atunci e şi pentru faptul că ochiurile plasei de prins fluturi au fost solid împletite de editori, traducători, jurnalişti.

Le Rendez-vous est pris.