Articolul „Agonie şi extaz, în buzunarele scriitorilor români“de săptămâna trecută, publicat în „Weekend Adevărul“, a creat nelămuriri şi controverse în rândul cititorilor.
 
   
Cum au fost calculate sumele respective, care par exorbitante la prima vedere?
   
Autorii articolului din „Forbes“, Petre Barbu şi Raluca Bâra-Iacob, au explicat că perioada monitorizată se întinde pe întreaga activitate scriitoricească, deci în cazul autorilor aflaţi în top 10 al celor mai bine plătiţi autori, sumele arată câştigurile şi vânzările totale, de dinainte de 1989 până în momentul realizării clasamentului.
 

Au fost monitorizate numai veniturile din cărţi.

„Toate veniturile din scris ale autorilor au fost transformate în dolari (indiferent de anul apariţiei) şi apoi au fost ajustate în funcţie de evoluţia puterii de cumpărare din momentul realizării până în prezent, pentru a face comparabile rezultatetele finale“, au explicat autorii clasamentului din „Forbes“ .

Am actualizat topul „Forbes“, în articolul din "Weekend Adevărul",  cu datele de vânzări ale titlurilor menţionate pe primul loc în clasamentul revistei. Astfel, volumul „De ce iubim femeile“, de Mircea Cărtărescu, a fost vândut în 184.000 de exemplare, „Jurnalul de la Păltiniş“, de Gabriel Liiceanu, în 62.000 de exemplare, „Despre îngeri“, de Andrei Pleşu, în 59.500 de exemplare, „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri“, de Neagu Djuvara, în 90.500 de exemplare, „Ghidul nesimţitului“, de Radu Paraschivescu, în 54.500 de exemplare. Cifrele au fost furnizate de Editura Humanitas şi reprezintă vânzările din momentul apariţiei volumelor până în 2014. 

Cum a calculat Revista "Forbes"

"-Am ales numai scriitorii români în viaţă.
-Perioada monitorizată se întinde pe întreaga activitate scriitoricească.
-Au fost monitorizate numai veniturile din cărţi. Nu am ţinut cont de premii, burse, funcţii şi activitatea în media.
-Înainte de 1989, onorariile autorilor erau stabilite prin hotărâri ale Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste. Variau în funcţie de „sporul de personalitate” şi de genul literar (proză, poezie, critică, dramaturgie, eseistică).
-Drepturile autorilor, înainte de 1989, nu erau negociabile. În cazul romanului, aceste drepturi variau între 1.7000 lei (debut) şi 4.500 de lei (consacraţi) pe coala de tipar (20 de pagini).
-Unii autori influenţi reuşeau să-şi negocieze încadrarea în tarifele maxime.
-Scriitorii îşi primeau banii pe cărţi înainte de apariţia pe piaţă (indiferent de vânzări): 25% din onorariu era achitat la semnarea contractului cu editura, 50% când manuscrisul pleca la tipar şi 25% - înaintea apariţiei.
-Tirajul de bază pentru un roman era de 15.000 de exemplare. Pentru poezie şi eseistică, tirajul era de 4.000-5.000.
-Pentru un roman scris de un autor consacrat, onorariul putea să depăşească 100.000 de lei. Salariul lunar al unui membru al Comitetului Central era 12.000 de lei.
-Pentru o reeditare, scriitorul primea înainte de 1989, 30% din onorariul iniţial.
-După 1989, modalitatea de plată a autorilor s-a schimbat radical, fiind reglată de sistemul cerere şi ofertă (piaţa liberă).
-Toate editurile au aplicat procentul din vânzarea cărţilor. A dispărut plata pe “grosimea” cărţilor (la număr de coli).
-Sistemul pe bază de procente din vânzări constă în plata unui avans minim la semnarea contractului cu editura, urmând ca scriitorul să primească un procent din valorea tirajului vândut.
-Procentele variază între 8 % şi 12% din valorea tirajului vândut.
-Piaţa editorială românească este estimată la 40 de milioane de euro, sub cea din Ungaria şi Cehia.
-Toate veniturile din scris ale autorilor au fost transformate în dolari (indiferent de anul apariţiei) şi apoi au fost ajustate în funcţie de evoluţia puterii de cumpărare din momentul realizării până în prezent, pentru a face comparabile rezultatetele finale".
( Modalitate de lucru explicată de autorii articolului din "Forbes", Petre Barbu şi Raluca Bâra-Iacob, publicată în Revista "Forbes" nr. 56,  2-15 Mai 2011) 

 

Citiţi şi: 

Cât câştigă un scriitor. Agonie şi extaz, în buzunarele autorilor români.

Dacă unii scriitori şi critici literari câştigă foarte bine din cărţi, cât şi din traduceri, cum ar fi cazurile lui Mircea Cărtărescu, Radu Paraschivescu, Nicolae Manolescu, Alex Ştefănescu, alţi colegi de breaslă, cum ar fi Dan Stanca, se află într-o situaţie financiară dramatică.

Nicolae Manolescu: Scriitor bogăt, scriitor sărac. Ce spune Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor, despre cât câştigă un scriitor român.

România este o excepţie şi în această privinţă (ca şi în atâtea altele): cei care trăiesc din scris se pot număra pe degetele de la o mână. Problema nu e că editurile plătesc mai puţin decât în Occident, ci că plătesc neregulat sau deloc. Contractele, devenite obligatorii şi care sunt cât se poate de sofisticate, nu sunt aplicate decât în cazuri fericite.

Norman Manea: "Nu m-aş lăuda cu încasările din România"

Sunt de un sfert de veac deja în Statele Unite şi în această perioadă am publicat aici 10 volume şi în România mai mult de 20. N-aş putea, totuşi, să fac o analiză aprofundată a situaţiei editoriale, tarifelor şi a încasărilor băneşti ale scriitorilor, aici şi dincolo. Nu, eu nu sunt bogat; dacă aş fi, n-ar trebui să continui să am un post universitar cu mult peste vârsta de pensionare.

 Radu Paraschivescu: "Mă rog să nu am laringită".

Scriitorul Radu Paraschivescu spune, într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, că nu ar vrea să acrediteze ideea că scriitorul trebuie să fie, prin forţa împrejurărilor, „un asistat“. El recunoaşte că acum trăieşte mai mult din scris decât din vorbit. El ar fi câştigat până în 2012, conform clasamentului „Forbes“, 80.000 de dolari din cărţile sale.

Alex Ştefănescu: "Cu banii din Istoria literaturii contemporane, am construit o casă la ţară"

Trebuie făcută întâi o distincţie între scriitori şi cei care cred sau pretind că sunt scriitori. În România activează, în momentul de faţă, aproximativ o sută de scriitori profesionişti şi aproape zece mii de autori care se consideră (sau sunt consideraţi de naivi) scriitori.

Dan Stanca: Mărturia unui scriitor disperat

Situaţia aceasta este dramatică. Niciodată nu am trăit din scris şi cât voi face umbră pământului sunt sigur că o asemenea minune nu va avea loc. Ideal ar fi ca scrisul să-ţi asigure mijloacele de subzistenţă, că doar de aia eşti scriitor şi nu contabil sau inginer, dar cum spuneam şi cu alt prilej profesia aceasta este atât de nobilă încât se bucură de cea mai adâncă... desconsiderare.

Cezar Paul-Bădescu: Raiul scriitorilor e în Germania

Germania e singura ţară în care scriitorii nu trebuie să aibă un alt job pentru a se întreţine. Indiferent dacă sunt scriitori celebri sau mai putin cunoscuţi. Asta, datorită sistemului de lecturi publice si al burselor.

Daniel Cristea-Enache: “Există o concurenţă dură în lumea editorială“

Cu câteva excepţii, scriitorii români nu pot trăi decent din vânzarea cărţilor lor. De obicei lumea este atentă la excepţii (Mircea Cărtărescu e una dintre ele), scăpând din vedere tocmai regula sistemică.