Cum să călătoreşti prin casă

General în serviciul unui ţar rus, Xavier de Maistre a intrat în literatura franceză datorită unei singure cărţi, care oferă şi azi o lectură plăcută. În volumul său, De Maistre nu face altceva decât să se plimbe imaginar prin camera lui de-acasă, să-i descrie şi să-i povestească cotloanele şi mobilierul.

Iată chiar primul capitol din această cărticică apărută în 1794:
„Câtă glorie îţi aduce faptul de a deschide un drum nou şi de a-ţi face deodată apariţia în lumea savantă, cu o carte de descoperiri în mână, asemeni unei comete neaşteptate strălucind în univers! Nu, nu-mi voi mai ţine cartea in petto; poftiţi, domnilor, luaţi şi citiţi! Am întreprins şi efectuat o călătorie de 42 de zile în jurur camerei mele. Observaţiile interesante pe care le-am făcut şi plăcerea neîntreruptă pe care am simţit-o de-a lungul drumului trezeau în mine dorinţa de a o face publică; convingerea că ea ar putea fi de folos cuiva m-a ajutat să mă hotărăsc în acest sens. Sufletul mi-e încercat de o nespusă bucurie când mă gândesc la numărul uriaş de nefericiţi cărora le ofer, în felul acesta, un remediu sigur împotriva plictiselii şi o alinare a suferinţelor îndurate. Plăcerea pe care o simţi când călătoreşti în propria-ţi cameră este ferită de invidia oamenilor; ea nu ţine de avuţie. Chiar se poate să fii atât de nenorocit, atât de părăsit încât să nu ai nici măcar o cămăruţă în care să te retragi şi să te ascunzi de toată lumea? Aceasta este singura pregătire de care ai nevoie când vrei să faci o asemenea călătorie. Sunt sigur că orice om cu minte la cap va adopta sistemul meu, indiferent ce caracter şi ce temperament are. Chiar dacă e zgârcit sau cheltuitor, bogat sau sărac, tânăr sau bătrân, născut într-o zonă toridă sau aproape de pol, oricine poate călători ca mine. Într-un cuvânt, din uriaşa familie a oamenilor ce mişună pe suprafaţa pământului, nu e nici măcar unul (dintre cei care dispun de o cameră, bineînţeles) - care să nu aprobe, după ce a citit această carte, noul mod de a călători pe care l-am adus pe lume."

„Accese de filosofie"

În cele şase săptămâni pe care le-a petrecut în arest, la Torino, din cauza participării la un duel, Xavier de Maistre (general în slujba ţarului Alexandru Întâiul al Rusiei şi fratele mai mic al eseistului contrarevoluţionar Joseph de Maitre), a scris această cărticică amuzantă şi ingenioasă, inspirată de mediul domestic, în care, de fapt, nu face altceva decât să se plimbe imaginar prin camera lui de-acasă, să-i descrie şi să-i povestească cotloanele şi mobilierul („fotoliul este o mobilă minunată!", „patul este un leagăn împodobit cu flori; este tronul iubirii, e un mormânt"), tablourile, stampele şi biblioteca de care se arată extrem de ataşat („aici îmi duc existenţa, pe urmele lui Homer, Milton, Virgiliu etc.") sau personajele din casă (căţeluşa Rosina şi majordomul Joanetti, pe care îl tot ceartă, pentru ca apoi să-i pară rău şi să le laude fidelitatea).

Când nu descrie „împrejurimile" decorului domestic, îşi expune cu ironie ideile pseudofilozofice („omul este alcătuit dintr-un suflet şi dintr-un animal") şi, în general, umple pagini după pagini cu tot felul de critici, ironii şi digresiuni („accese de filosofie") despre artă, pictură, cărţi, prietenie, vicii, natura umană: „Omul vrea să fie şi comandant de armată şi preşedinte de academie şi adorat de femei frumoase, iar atunci când are toate acestea, îi pare rău după viaţa la ţară şi după linişte şi îl invidiază pe cioban pentru stâna pe care o are."

Publicată la insistenţele fratelui său, această cărticică, gratuită în sensul bun al termenului, a avut mare succes în epocă (a fost tradusă în limba română pentru prima dată în 1856), fapt care l-a determinat pe Xavier de Maistre să-i scrie şi o continuare sub forma unui volum de povestiri intitulat „Expediţie nocturnă în jurul camerei mele", devenind ulterior o referinţă în opera multor scriitori contemporani, de la Borges la Alain de Botton. Citită azi, această cărticică deopotrivă despre recluziunea şi evadarea în imaginaţie - metaforă deopotrivă a scrisului şi a cititului - face figura unui exerciţiu reflexiv-narativ simpatic, din care a rămas, însă, mai degrabă titlul.

Xavier de Maistre, Călătorie în jurul camerei mele; Leprosul din Cetatea Aosta
Traducere: Cristina Pârvu
Editura ALL, 2011