Nimeni nu poate judeca un cuplu. Cu atât mai mult după reacţia unei femei profund rănite. Este o problemă intimă, în care un gest, o nuanţă, o vorbă are acea greutate pe care o conferă cei doi protagonişti. Nu cred că voi citi această carte. Este o pedeapsă la adresa partenerului care a ieşit unilateral din relaţie şi o reţetă de a colecta beneficiile materiale ale statutului de prima prietenă într-un stat cu abordări libertine. Două aspecte mă determină să includ şi comentariul meu la acest post. În primul rând faptul că în Franţa oamenii nu concep neapărat să se căsătorească pentru a trăi împreună. Hollande a avut 4 copii cu Ségolène Royal însă, din câte îmi aduc aminte, contrar celor scrise în articol – nu a fost niciodată căsătorit cu aceasta! Valérie Trierweiler a fost partenera de viaţă, hai să-i spune pe româneşte, amanta lui Hollande şi înainte ca acesta să devină preşedinte, iar acest lucru nu a impietat deloc campania prezidenţială. Mai mult, ulterior a fost un gest de normalitate să ducă o viaţă oficializată dar nelegalizata cu Preşedintele Franţei. Interesant! Mai interesant mi s-a părut un al doilea lucru. Toţi cei amintiţi, oameni cu studii superioare, educaţi, persoane publice au o multitudine de copii din relaţii oficiale sau nu: Hollande 4 copii, Valérie Trierweiler 3 copii, Julie Gayet 2 copii. La noi, deşi se pune atât preţ pe ideea de familie, rareori găseşti oameni cu studii superioare care să aibe mai mult de un copil. Este o problemă care merită mult mai multă atenţie dacă ne pasă de România!