Cercetătoarea Doina Lemny, la Bookfest: „Marthe este singura femeie cu care Brâncuşi s-ar fi căsătorit“

Cercetătoarea Doina Lemny, la Bookfest: „Marthe este singura femeie cu care Brâncuşi s-ar fi căsătorit“

Doina Lemny, la lansarea de la Bookfest

Volumele „Brâncuşi şi Marthe sau povestea de iubire dintre Tantan şi Tonton“ şi „Brâncuşi & Duchamp. Povestea unei prietenii, corespondenţa“, semnate de Doina Lemny şi publicate de Editura Vremea, s-au lansat, pe scena ARENA, în această seeară, în cadrul Bookfest. Institutul Cultural Român a fost partenerul acestor lansări.

Autoarea Doina Lemny reuneşte, în volumul „Brâncuşi şi Marthe sau povestea de iubire dintre Tantan şi Tonton“, corespondenţa dintre Brâncuşi şi dansatoarea elveţiană Marthe Lebherz, venită la Paris să-şi desăvârşească studiile. Marthe Lebherz a fost una dintre marile iubiri ale artistului. Devenită secretară a sculptorului, ea s-a ocupat atelierul acestuia în timpul în care Brâncuşi era în Statele Unite pentru a-şi pregăti expoziţia de la Brummer Gallery. „Marthe este singura femeie cu care Brâncuşi s-ar fi căsătorit“, spune Lemny.
 
 
 
După ce am văzut ediţiile în limba franceză ale acestor două volume, mi-am propus să le traducem la Editura Vremea, a apreciat Silvia Colfescu (foto), directorul Editurii Vremea.

După ce pleci, nimeni nu te aşteaptă cu braţele deschise“

„Brâncuşi ne fascinează pe toţi, pentru că a reuşit să se impună în faţa celor mai mari artişti ai epocii“,  a afirmart autoarea Doina Lemny, specialist în sculptura din prima jumătate a secolului XX şi curator al expoziţiei Brâncuşi care va deschide Festivalul Internaţional de Artă  EUROPALIA 2019, la început de octombrie. Despre experienţa din Franţa, cercetătoarea a puncta: „ După ce pleci, nimeni nu te aşteaptă cu braţele deschise. Am avut şi satisfacţia, muncind cu pasiune, cum am făcut-o şi în ţară la Muzeul de Artă din Iaşi, să pot lucra în acelaşi domeniu, la Muzeul Naţional de Artă Modernă, Centrul Pompidou din Paris. Nu cred că s-a pus vreodată problema, în Franţa, dacă sunt româncă sau nu. M-am dedicat lui Brâncuşi şi altor artişti, pentru că lucrez la Centrul Pompidou, în cadrul Colecţiilor moderne“. Cercetătoarea spune că nu s-ar mai întoarce definitiv în România. „Cuibul nostru este acum în Franţa“, precizează Lemny.
 
 
 
 „ Mulţumesc Editurii Vremea pentru calitatea grafică a acestor cărţi. Din punct de vedere cultural, România înfloreşte. Suntem impresionaţi şi eu, şi soţul meu, Ştefan Lemny, de câte evenimente culturale sunt susţinute şi organizate de Institutul Cultural Român“, apreciază Doina Lemny, doctor în istoria artei şi curator-şef la Atelierul Brâncuşi din cadrul Centrului Pompidou.
 

Povestea unei iubiri

În 1926, Constantin Brâncuşi o cunoaştea pe Marthe Lebherz, pe care o angaja ca secretară, cea care avea să devină una dintre iubirile sale. Pe această „Marthe“, Doina Lemmy a regăsit-o în corespondenţa lui Brâncuşi cu Marcel Duchamp care transmitea „salutări Marthei“.

Marthe era frumoasă, blondă, cu nişte cozi împletite, ca mocăniţele noastre, spunea Lemmy, în urmă cu câţiva ani, într-un interviu pentru „Weekend Adevărul”. Era fiica unui elveţian, venise la Paris ca să ia cursuri de dans.
 
„În 1926, Brâncuşi cumpără un teren pentru o casă. Planurile lor s-au dus de râpă: Brâncuşi ar fi vrut să locuiască cu ea, nu neapărat să se însoare, deşi îi promitea la acea vreme. El era mai modern decât noi acum, voia o uniune liberă. Marthe s-a întors la Geneva, unde a şi murit, la 103 ani”, povestea Doina Lemmy, în acelaşi interviu.
În septembrie 1926, Brâncuşi îi scria de la New York celei pe care o numea „blonda Isolda”: 
 
„Îţi scriu câteva cuvinte, dragă Tonton, din ţara poveştilor cu zâne. E atât de frumos şi de inedit încât nu poţi să-ţi închipui dacă nu vezi (…) şi cu toate astea sunt ca o stâncă în exil“.
 

Duchamp i-a deschis lui Brâncuşi uşile pieţei de artă americană

Cellălat volum, care conţine corespondeţa dintre Brâncuşi şi Duchamp, dezvăluie prietenia dintre cei doi mari artişti. Discreţia lui Brâncuşi, care nu se afişa în seratele mondene, preferând să-şi primească prietenii în atelierul său, şi cea a lui Duchamp, care nu evoca niciodată în public relaţiile cu sculptorul român, a făcut să se aştearnă uitarea asupra prieteniei care i-a legat. Se ştia că Duchamp i-a deschis lui Brâncuşi uşile pieţei de artă americane, având nenumărate relaţii în lumea înaltă. Exista o înţelegere strânsă între cei doi artişti care au marcat arta secolului al XX-lea.
 
Doina Lemny prezintă integralitatea corespondenţei lor, din care reiese atât relaţia „profesională”, cât şi prietenia profundă care i-a reunit. Adnotaţia reactualizată îmbogăţeşte cunoaşterea parcursului celor mai importante opere brâncuşiene. Textul de introducere relatează despre această prietenie, rămasă mult timp necunoscută.
 

Doïna Lemny, doctor în istoria artei, este muzeograf-cercetator la Muzeul naţional de artă modernă, Centrul Pompidou Paris, specialistă în sculptura din prima jumătate a secolului XX. Co curatoare a celor sapte expozitii tematice la Atelierul Brancusi din 1998 în 2002. A fost curatoarea expozitiei  « Antoine Pevsner în colectiile Centrului Pompidou » (2001), « Datiunea Brancusi » (2003), « Henri Gaudier-Brzeska în colectiile Centrului Pompidou » (2009) si a coordonat cataloagele publicate cu ocazia organizării expoziţiilor.

Este autoare a mai multor volume: Brâncuşi inedit - însemnări şi corespondenţă românească (coeditor cu Cristian-Robert Velescu, Bucureşti, Humanitas, 2004 ), Brancusi, Paris, Oxus, 2005, Brancusi & Gaudier-Brzeska : points de convergence et Henri Gaudier-Brzeska : Notes sur Liabeuf et Tolstoï, Paris, L’Échoppe, 2009, Lizica Codréano, une danseuse roumaine dans l’avant-garde parisienne, Lyon, Fage, 2011, Brancusi, au-delà de toutes les frontières, Lyon, Fage, 2012, Brancusi, coll. « Monographies », Paris, éditions du Centre Pompidou, 2012, Henri Gaudier-Brzeska, un sculpteur « mort pour la France », Lyon, Fage, 2015 ; Brancusi, an Artist without Frontiers, Bucharest, NoiMediaPrint, 2016 ; Correspondance Brancusi &Duchamp, Paris, Dilecta, 2017, Brancusi & Marthe ou l’histoire d’amour entre Tanta et Tonton, Lyon, Fage, 2017.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările