Cele mai frumoase poezii, la Bookfest. Opera lui Ezra Pound

Cele mai frumoase poezii, la Bookfest. Opera lui Ezra Pound

Horia-Roman Patapievici                                                                      FOTO: Florin Ghioca

Un eveniment editorial de excepţie a avut loc la Bookfest: Opere I, Poezii 1908-1920, de Ezra Pound a fost lansat la standul Humanitas. Poeziile au fost traduse de Mircea Ivănescu şi Radu Vancu. Selecţia, îngrijirea de ediţie, cronologia, introducerea şi comentariile sunt realizate de  Horia-Roman Patapievici.

Ştiri pe aceeaşi temă

La lansarea de la standul Editurii Humanitas au participat Horia-Roman Patapievici, Radu Vancu, Denisa Comănescu, Andreea Răsuceanu. Primul volum Opere I.Poezii 1908–1920 al prezentei ediţii Ezra Pound, concepută în patru volume, acoperă poezia publicată de Ezra Pound înainte de Cantos.

Acest volum începe cu o cuprinzătoare „Introducere în viaţa lui Pound“, semnată de Horia-Roman Patapievici, menită să îi ofere cititorului român, pentru prima oară în cultura noastră, o viziune de ansamblu asupra biografiei şi operelor acestuia. Sub aceeaşi semnătură urmează o substanţială „Introducere în modernismul lui Ezra Pound“, cu o amplă contextualizare a operei celebrului poet american, în care sunt analizate legăturile subtile dintre mediul în care acesta a creat şi ideile sale filosofice.

Ezra Weston Loomis Pound ( 30 octombrie 1885 Hailey, Idaho SUA -  1 noiembrie 1972 Veneţia, Italia) a fost un poet american, reprezentant de marcă al modernismului literar al secolului XX. Pound a urmat timp de doi ani cursurile Universităţii din Pennsylvania, după care a fost transferat la colegiul Hamilton. După finalizarea studiilor, activează ca profesor o perioadă scurtă de timp la colegiul Wabash.

Ezra Pound publică prima sa colecţie de poezii "With Tapers Quenched", în 1908. Aceasta a fost urmată de "Personae and Exultations" (1909) şi de volumul de eseuri critice, "Spirit of Romance" (1910). Prima antologie "Des Imagistes" a apărut în anul 1914, an în care Pound a devenit coeditor al revistei ”Blast”. Începând cu anul 1917 este redactor la revista ”Little Review” şi corespondent la Paris pentru ”The Dial”.

Pound călătoreşte în Europa, stabilindu-se în cele din urmă la Londra. În această perioadă, Pound s-a implicat în politica fascistă şi s-a întors în Statele Unite abia în 1945, când a fost arestat sub acuzaţia de trădare datorită difuzării propagandei fasciste la posturile de radio din Statele Unite în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Considerat a fi nebun, a fost închis într-un azil timp de 12 ani. În această perioadă el a continuat să scrie poezie, publicând "The Pison Cantos" în 1948 şi "Rock Drill: 85-95 de los Cantares" în 1956. După ce a fost eliberat, în 1958, Pound a revenit în Italia.

Ezra Pound
Opere I
Poezii 1908-1920
Traduceri de Mircea Ivănescu şi Radu Vancu
Selecţie, îngrijire de ediţie, cronologie, introducere şi comentarii de Horia-Roman Patapievici


Introducere în modernismul lui Ezra Pound

Text de Horia-Roman Patapievici


"De ce este modernismul atât de important? De ce modernismul nu a rămas în conştiinţa noastră – aşa cum au rămas simbolismul, parnasianismul ori suprarealismul – ca un curent cultural istoric? În ce mă priveşte, văd două răspunsuri. Primul presupune că modernismul de fapt încă nu a trecut (chiar dacă artistic pare să se fi încheiat). Dacă este aşa, atunci modernismul nu este numai un stil cultural, ci este o epocă. Şi el este o epocă, deoarece modernismul s-a bazat de la început, în invenţia sa, pe descoperirea şi punerea în funcţiune a unui „dispozitiv mental“ (o atitudine cognitivă structural stabilă; un mod stabil de funcţionare a minţii), care constituie, pentru noi, atitudinea fundamentală faţă de lume. În modernism este cuprinsă, ca un motor de generare, atitudinea fundamentală a ceea ce noi numim, în mod spontan, „epoca noastră“.


În ciuda faptului că modernismul literar inventat şi ilustrat de Pound şi Eliot s-a încheiat (fiind încorporat în alte formule moderniste, mai moderne), modernismul per se nu a devenit istorie deoarece el este primul curent literar care, deşi eminamente literar, a pus o problemă filozofică veritabilă, într-un context cultural universal, la care a dat un răspuns literar strălucit, care constituie şi o soluţie filozofică profundă. Acesta este al doilea răspuns. modernismul este primul curent artistic care şi-a pus o problemă artistică obişnuită (cum se poate compune mai bine? Ce se poate spune ceva nou?) prin intermediul ridicării unei probleme filozofice serioase (cum se poate atinge esenţa prezentului?), la care a dat un răspuns care este şi artistic strălucit (modernismul, avangarda), şi filozofic profund.
 

Problema filozofică ridicată de modernism poate fi exprimată printr-o secvenţă de mai multe întrebări – Ce este prezentul? Ce anume, în prezent, este prezent? Cum putem avea acces la prezent? Poate fi reprezentat prezentul? Am putea oare avea un acces la prezent care să nu fie doar o reprezentare a lui? Putem avea un acces direct la prezent? unul care să ne facă prezenţi? Accesul direct la prezent modifică subiectul cunoscător (respectiv subiectul estetic) sau realizarea lui e condiţionată de modificarea lui prealabilă?

Ezra Pound a răspuns acestor întrebări în două feluri: la nivelul cuvântului, prin filozofia lui; la nivelul unirii dintre cuvânt şi sunet (ceea ce provensalii numeau motz e son), prin poezia lui. Poezia lui însăşi nu oferă un singur răspuns, ci două. Primul răspuns cuprinde poezia din perioada londoneză (1908-1920), care începe cu o poezie superbă, „The Tree“, şi se încheie cu două capodopere disimilare, „Homage to Sextus Propertius“ şi „Hugh Selwyn Mauberley“. Al doilea răspuns cuprinde ciclul Cantos (1925-1969), ultimul mare poem epic al culturii occidentale, prin care se închide nu doar tradiţia epică, ci şi modernismul (inclusiv în prelungirea sa postmodernă. (Text de H.-R. Patapievici, Copyright Editura Humanitas)

Copacul
Stam nemişcat şi eram copac în pădure,
Cunoscând adevărul celor nevăzute pân-atunci;
Al lui Daphne şi-al mlădiţelor de laur
Şi-al bătrânei perechi slăvitoare de zei
Schimbată-n ulm-stejar pe landa ei.
Nu se făcu aşa până zeii nu fură
Rugaţi aprins, doar-doar se îndură
Să intre-n vatra casei din inima lor,
Să poată-nfăptui aşa lucru de minune;
Totuşi am fost copac în mijloc de pădure
Şi-am înţeles destule lucruri pure
Ce nebunie peste măsură îmi erau pân-atunci.

Francesca
Ai apărut ieşind din noapte
Şi erau flori în mâinile tale,
Acum o să apari dintr-o forfotă de oameni,
Dintr-un tumult de vorbe despre tine.

Eu, care te-am văzut printre lucrurile primare,
Turbam când îţi rosteau numele
În locuri de toate zilele.
Aş fi vrut ca valurile reci să-mi inunde mintea,
Iar lumea să se usuce ca o frunză moartă
Ori ca seminţele de păpădie şi să se spulbere în vânt,
Ca să te pot găsi iar,
În singurătate.

Iarba-neagră
Pantera neagră calcă pe lângă mine,
Iar deasupra degetelor mele
Plutesc flăcăruile aidoma petalelor.

Fetele de albeaţa laptelui
Se desfac din tufe de ilice
Şi pantera lor de albeaţa zăpezii
Veghează să ne ţină urma.


Insula de pe lac
O Doamne, O Venus, O Mercur, patron al pungaşilor,
Daţi-mi când se cuvine, vă conjur, o mică tutungerie,
Cu micuţele cutii strălucitoare
rânduite îngrijit pe rafturi
Şi înmiresmatele vracuri de tutun presat
şi mahorca,
Şi strălucitoarea Virginia
desfăcută sub strălucitoarele lădiţe de sticlă,
Şi o pereche de cântare nu prea soioase,
Şi curvele intrând pentru o vorbă sau două în trecere,
Pentru o vorbă în doi peri, sau ca să-şi aranjeze un pic părul.

O Doamne, O Venus, O Mercur, patron al pungaşilor,
Daţi-mi cu împrumut o mică tutungerie,
sau rânduiţi-mi orice meserie
Afară de meseria asta blestemată a scrisului,
în care omul are nevoie de creierul lui tot timpul.

Traduceri din engleză de Radu Vancu

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările