„Cele 50 de reţete ale bunicii mele, Belina“, o carte care ne aduce aminte că dragostea trece prin stomac

Reţete salvatoare de sănătate şi casnicie: o carte de bucate, intitulată "Cele 50 de reţete ale bunicii mele, Belina",  include accente ale bucătăriei evreieşti. Volumul este scris de Ileana Haber în memoria bunicii ei Belina, cea care i-a explicat: „Fato, trebuie să te ocupi mai bine de omul tău! Am auzit destule poveşti cu bărbaţi care se întorc la mama lor să mănânce sau la nu stiu care prietena binevoitoare!"

"Belina era o femeie care abia ştia să scrie, deşi era o mare amatoare de emisiuni de televiziune cu jocuri cu cifre şi cu litere. Toate reţetele erau păstrate intacte în memoria ei", scrie autoarea Ileana Haber, în prefaţa volumului publicat de Editura Vremea, Cele 50 de reţete ale bunicii mele, Belina".

"Deci nu am moştenit nici foi prafuite, cu pete de grăsime şi nici caiete scrise caligrafic, cu semne de carte de mătase şi floricele uscate între pagini, ci reţetele le-am notat eu, într-un caiet păstrat cu religiozitate.

Bunica mea nu ţinea cont de tradiţtile evreieşti, deşi stia perfect să prepare mâncăruri pentru orice ocazii şi ne răsfaţa adesea cu ele. La ea se mânca absolut totul, carne, brânză, şuncă, peşte. Mi-a povestit că sotul ei, care era foarte credincios şi nu încălca legile, se ducea totuşi, o data pe săptămana, sa cumpere şuncă, ei si mamei mele", povesteşte Ileana Haber.

"Pentru noi, era Zâna cea Bună, o adevărată bunică, care ne răsfăţa cu o mulţime de feluri de mâncare, care mai de care mai gustoase.

Avea experienţa unui mare şef bucătar şi ştia multe dintre secretele lor, ceea ce făcea ca mâncarea ei să fie deosebit de savuroasă. Regăsesc în reţetele ei multe dintre secretele marilor bucătari, despre care se publică nenumărate cărţi scumpe, minunat ilustrate. Şi, bineînţeles, toate emisiunile de mare succes de la televizor. Belina adora să vadă cum gătesc specialiştii. Îmi spunea „Asta ştiu s-o fac şi eu!” sau „A, nu e bine aşa!”.
Văzând că o amuză acele emisiuni şi, cum era necunoscătoare în materie de noutăţi cinematografice, nici nu venisem bine la Paris şi am dus-o să vadă filmul La GrandeCrăpelniţă), de Ferreri, în care patru bărbaţi decid să se sinucidă mâncând tot timpul. Tragic. Belina, care nu înţelegea prea bine, a fost foarte amuzată şi a râs tot timpul. Urmarea: toată sala a râs cu lacrimi timp de două ore. Dar ce m-a certat a doua zi unchiul meu! (...)

Belina era o femeie simplă, care abia ştia să scrie, deşi era o mare amatoare de emisiuni de televiziune cu jocuri cu cifre şi cu litere. Toate reţetele erau păstrate intacte în memoria ei.

Deci nu am moştenit nici foi prăfuite, cu pete de grăsime şi nici caiete scrise caligrafic, cu semne de carte de mătase şi floricele uscate între pagini, ci reţetele le-am notat eu, într-un caiet păstrat cu religiozitate. Bunica mea nu ţinea cont de tradiţiile evreieşti, deşi ştia perfect să prepare mâncăruri pentru orice ocazii şi ne răsfăţa adesea cu ele. La ea se mânca absolut totul, carne, brânză, şuncă, peşte. Mi-a povestit că soţul ei, care era foarte credincios şi nu încălca legile, se ducea totuşi, o dată pe săptămână, să cumpere şuncă, ei şi mamei mele.

Belina era considerată cea mai talentată bucătăreasă dintre femeile din familia noastră – deşi şi alte rude încercaseră să-şi prezinte candidatele pentru această poziţie.Degeaba.

La 80 de ani, bunica mea era încă interesată de aparatele şi produsele noi care apăreau pe piaţă – dar prefera să folosească numai ustensilele ei, cu care era obişnuită.

Chiar şi eu am moştenit câteva dintre ele. Dacă mi se întâmpla să mă înşel când preparam ceva, se încrunta şi mă întreba: „Cum, chiar nu ştii atâta lucru? Oricine ştie că trebuie să pui şi pâine, dacă nu vrei să iasă chiftelele ca nişte ghiulele!”. Sau: „Adaugi un vârf de cuţit de sare” ori „făină cât cuprinde”. Bineînţeles că nu recunoştea niciodată dacă uita să-mi precizeze ceva şi deci rezultatul nu era cel aşteptat. Datorită ei ştiu să gătesc şi chiar să inventez diferite feluri de mâncare, pentru plăcerea familiei şi a invitaţilor noştri. Îi dedic această carte bunicii mele iubite şi-i mulţumesc pentru dragostea oferită şi pentru rolul important pe care l-a jucat în viaţa mea. Îmi lipseşte tare mult", spune, în prefaţa cărţii, "Cele 50 de reţete ale bunicii mele, Belina".

RULADĂ CU CIUPERCI (Pentru 6-8 persoane)
Aluatul:
250 ml de lapte
2 linguriţe de făină
50 g de unt
3 ouă
Umplutura:
200 g de ciuperci
1 felie de şuncă, poate să fie şi de curcan pentru cine nu vrea porc
1 ceapă
Sare, piper
250 g de smântână
Amestecaţi bine făina cu laptele ca să obţineţi o cocă fără cocoloaşe. Adăugaţi untul.
Cum se răceşte, puneţi ouăle, sarea şi albuşurile bătute spumă. O întindeţi pe o placă unsă cu unt şi o
puneţi la cuptor timp de 15 minute la 150 grade.
Pentru umplutură, amestecaţi ciupercile şi şunca tăiate în bucăţele mici cu ceapa tocată.
Prăjiţi-le în ulei şi adăugaţi puţină paprika. Amestecaţi totul pe un foc mediu după care turnaţi smântâna
pe deasupra.
Scoateţi foaia din cuptor şi răsturnaţi-o cât e încă caldă, pe o cârpă curată şi umedă.
După care o acoperiţi cu umplutura pregătită. Rulaţi foaia care trebuie să stea la cuptor 15-20 minute la 180 grade. O serviţi lângă o salată sau cu murături. (Copyright Editura Vremea)