„Ce se întâmplă în iubire“, un nou roman de Alain de Botton. Citiţi un fragment în exclusivitate

„Ce se întâmplă în iubire“, un nou roman de Alain de Botton. Citiţi un fragment în exclusivitate

Alain de Botton, la The School of Life Seoul 2016     FOTOGRAFII: Humanitas

Editura Humanitas Fiction vă aşteaptă miercuri, 15 februarie, ora 19.00 la Librăria Humanitas de la Cişmigiu, la lansarea cărţii „Ce se întâmplă în iubire“, un nou bestseller al celebrului scriitor britanic Alain de Botton, publicat în colecţia Raftul Denisei.

Ştiri pe aceeaşi temă

Dan C. Mihăilescu, Radu Paraschivescu şi Denisa Comănescu ne vor vorbi cu umor, înţelepciune şi sensibilitate despre întâlnirea dintre iluziile pe care ni le ţesem în dragoste şi foarfeca realităţii, comunică organizatorii. Actorii Ioana-Maria Repciuc şi Gabriel Zaharia ne vor citi câteva fragmente din roman.

Sinopsis Humanitas: „Fiecare îndrăgostit se crede infailibil şi râde când i se invocă presiunile vieţii de zi cu zi. Fiecare ştie că nu-l poate atinge nimic din ce-i lezează pe ceilalţi. Şi totuşi, la primele croşee ale imprevizibilului cotidian, îndrăgostitul nostru se chirceşte uluit şi caută salvarea din priviri.

La fel se petrec lucrurile cu Rabih şi Kirsten, eroii acestei cărţi, care se îndrăgostesc, levitează romantic, se casătoresc, au copii şi par gata să trăiască visul perfecţiunii maritale. Alain de Botton ne invită să urmărim, cu degetul pe harta iubirii, o poveste cu suişuri şi coborâşuri, cu ezitări şi infidelităţi, cu sincope şi elanuri. O poveste ca atâtea altele şi totuşi unică. O poveste care ne poarta din Edinburgh la Praga şi din Beirut la Berlin. Jucăuşă, înţeleaptă şi emoţionantă.“

Alain de Botton s-a născut în anul 1969, la Zürich. În 1977, familia lui se stabileşte în Marea Britanie, unde scriitorul şi-a făcut studiile şi trăieşte în prezent. A urmat cursuri de istorie la Cambridge, luându-şi masteratul în 1991, după care a obţinut un masterat în filozofie la King’s College, University of London, în 1992. Este fondatorul şcolii londoneze The School of Life (2008), care promovează o nouă viziune asupra educaţiei, şi al organizaţiei Living Architecture (2009). Până acum, i-au apărut peste 15 cărţi care dezbat într-o manieră neconvenţională teme fundamentale precum dragostea, religia, frumosul etc. Eseuri de îndrăgostit (Essays in Love, 1993; Humanitas Fiction, 2013), prima lui carte, l-a consacrat rapid pe scriitorul de numai 23 de ani, devenind bestseller internaţional. Alain de Botton publică în ritm constant lucrări de mare succes, care sunt traduse în 30 de ţări: Sex, shopping şi un roman (The Romantic Movement. Sex, Shopping, and the Novel, 1994; Humanitas Fiction, 2016), Kiss & Tell (1995), How Proust Can Change Your Life (1997), The Consolation of Philosophy (2000), The Art of Travel (2002), Status Anxiety (2004), The Architecture of Happiness (2006), The Pleasures and Sorrows of Work (2009), A Week at the Airport (2009), Religion for Atheists (2011), How to Think More About Sex (2012), Art as Therapy (2013), Ştirile. Manualul utilizatorului (The News: A User’s Manual, 2014; Humanitas, 2015). În 2016 îi apare romanul Ce se întâmplă în iubire (The Course of Love; Humanitas Fiction, 2017). Alain de Botton a fost ales în 2011 Fellow of the Royal Society of Literature.

Accesul la eveniment este gratuit şi se face în baza unei rezervări prealabile pe Eventbook.

Citiţi un fragment oferit în exclusivitate ziarului „Adevărul“ (copyright Humanitas Fiction):

Ce se întâmplă în iubire

Alain de Botton

(roman)

Traducere din engleză de Radu Paraschivescu

Colecţia Raftul Denisei, colecţie coordonată de Denisa Comănescu

© Humanitas Fiction 2017

Fragmente

„Iubind

Există, în perioada de început a iubirii, o doză de uşurare pură, fiindcă reuşeşti în fine să dezvălui atât de mult din ceea ce trebuia ţinut ascuns de dragul convenţiilor. Putem recunoaştecă nu suntem atât de respectabili, de sobri, de echilibraţi sau de „normali“ pe cât ne consideră societatea. Putem fi copilăroşi, inventivi, nesăbuiţi, plini de speranţă, cinici, fragili şi toate la un loc – persoana iubită e capabilă să ne înţeleagă şi să ne accepte în toate aceste ipostaze.

S-au întors la ghiduşiile copilăriei. Ţopăie pe pat. Se duc pe rând în cârcă. Bârfesc. După ce merg la o petrecere, sfârşesc prin a le găsi cusururi tuturor celorlalţi invitaţi, iar loialitatea reciprocă le e întărită de lipsa tot mai mare a loialităţii faţă de ceilalţi.

Se revoltă împotriva ipocriziilor din viaţa lor de zi cu zi. Se eliberează unul pe celălalt de compromisuri. Se decid să nu mai aibă secrete unul faţă de altul. În mod normal, trebuie să răspundă la numele care le sunt impuse de restul lumii, folosite în documentele oficiale şi în birocraţia statului, dar iubirea le dă ghes să-şi caute porecle care se vor potrivi mai bine cu sursa tandreţii pe care-o simte fiecare. Astfel Kirsten devine „Teckle“, un cuvânt scoţian familiar, cu sensul de „mare“, care i se pare lui Rabih şăgalnic şi ingenuu, vioi şi hotărat. La rândul lui, Rabih devine „Sfouf“, după prăjitura libaneză neinsiropată, cu aromă de anason şi curcumă, la care o dedulceşte într-un magazin de delicatese din Nicolson Square şi care exprimă perfect, pentru ea, blândeţea rezervată şi exotismul levantin al băiatului cu ochi trişti din Beirut.

Flecuşteţe

Tolerăm complexitatea – şi, prin urmare, avem înţelegere pentru dezacord şi pentru rezolvarea lui răbdătoare – în majoritatea aspectelor importante ale vieţii: comerţ internaţional, imigraţie, oncologie… În schimb, în cazul existenţei domestice, avem tendinţa fatidică de-a presupune din capul locului că e vorba de ceva lejer, care la rândul lui ne provoacă o aversiune încordată faţă de negocierile amânate. Ni s-ar părea cu adevărat straniu să organizăm un summit de două zile pentru amenajarea unei băi şi de-a dreptul absurd să apelăm la un mediator profesionist care să ne ajute să stabilim momentul optim în care să plecăm de acasă ca să luăm masa în oraş.

„M-am însurat cu o nebună“, îşi spune el, deopotrivă speriat şi autocompătimitor, pe când taxiul străbate cu viteză străzile pustii de la periferie. Partenera lui, la fel de indignată, stă cât de departe poate să stea pe bancheta din spate a unui taxi. În imaginaţia lui Rabih nu e loc pentru tipul de dezacord conjugal în care e implicat la ora asta. Teoretic, e pe deplin pregătit pentru dezacord, dialog şi compromis, dar nu pentru asemenea prostii. N-a citit şi n-a auzit despre ciorovăieli atât de mari din cauza unui amănunt atât de neimportant. Faptul că ştie despre Kirsten c-ar putea să fie glacial şi distantă cu el până la felul doi nu face decât să-i sporească agitaţia. Îi aruncă o privire şoferului imperturbabil – afgan, dacă se ia după steguleţul de plastic lipit de bord. Oare ce-o crede despre o asemenea gâlceavă între doi oameni care nu sunt siliţi să supravieţuiască sărăciei sau genocidului tribal? În propriii lui ochi, Rabih este un bărbat foarte cumsecade, căruia din păcate nu i s-au oferit ocaziile potrivite în care să-şi arate cumsecădenia. I-ar veni incomparabil mai uşor să doneze sânge pentru un copil rănit din Badakhshan sau să ducă apă unei familii din Kandahar decât să se aplece într-o parte şi să-i ceară iertare soţiei.

Gata de căsătorie

Sunt căsătoriţi de şaisprezece ani şi totuşi Rabih se simte gata de căsătorie abia acum, în ultima vreme. Şi nu e paradoxul la care vă gandiţi. Dat fiind că o căsătorie îşi predă lecţiile importante doar celor care s-au înscris la întreaga programă, e normal să nu fii pregătit înaintea ceremoniei, ci după – eventual după un deceniu sau două.

Rabih recunoaşte că doar un artificiu de exprimare îi permite să susţină că a fost căsătorit o singură dată. Ceea ce a părut în mod convenabil doar o relaţie acoperă de fapt atât de multe evoluţii, deconectări, renegocieri, distanţări şi întoarceri emoţionale, încât, la drept vorbind, a trecut prin cel puţin zece divorţuri şi recăsătoriri – dar cu aceeaşi persoană.

Într-o vreme, se considera că erai gata de căsătorie după ce atingeai anumite praguri financiare şi sociale: când aveai o casă pe numele tău, un trusou cu haine de olandă, o serie de diplomă pe şemineu sau câteva vaci şi un petic de pământ.

Pe urmă, sub influenţa ideologiei romantice, aceste chestiuni practice au ajuns să fie considerate prea mercantile şi calculate, iar accentul s-a mutat pe calităţile emoţionale. A ajuns să fie important să ai sentimentele potrivite; printre ele, sentimental că ţi-ai găsit sufletul pereche, credinţa în faptul că te faci înţeles perfect, certitudinea că n-o să mai vrei niciodată să te culci cu altcineva.

Ideile romantice, constată Rabih acum, sunt reţeta dezastrului. Disponibilitatea lui pentru căsătorie se bazează pe cu totul alte criterii. E gata de căsătorie fiindcă – spre a cita primul lucru de pe listă – a renunţat la perfecţiune.“

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările