Cărţile Olgăi Tokarczuk, printre cele mai vândute titluri publicate de Polirom în 2019
0
Cele mai cumpărate cărţi editate de Polirom în 2019 au fost: “Sapiens. Scurtă istorie a omenirii” şi “21 de lecţii pentru secolul XXI”, de Yuval Noah Harari, “Arsă de vie”, de Souad împreună cu Marie-Thérèse Cuny, “Eu sînt Malala”, de Malala Yousafzai şi Christina Lamb, “Jurnalul fericirii”, de N. Steinhardt, „Rătăcitorii” şi “Călătoria Oamenilor Cărţii”, scrise de Olga Tokarczuk, laureata Premiului Nobel pentru Literatură pe 2018.
În topul celor mai vândute cărţi Polirom în 2019 se numără:
1. Sapiens. Scurtă istorie a omenirii
Traducere de Adrian Şerban. Bestseller New York Times. Publicată iniţial în Israel în 2011, Sapiens a devenit rapid bestseller internaţional, fiind tradusă în peste patruzeci de limbi. Acum 100.000 de ani, pe pămînt existau cel puţin şase specii de oameni. Astăzi există una singură: noi, Homo sapiens. Ce s-a întîmplat cu celelalte? Şi cum am ajuns să fim stăpînii planetei? De la începuturile speciei noastre şi rolul pe care l-a jucat în ecosistemul global pînă în modernitate, Sapiens îmbină istoria şi ştiinţa pentru a pune în discuţie tot ce ştim despre noi înşine, ne arată cum ne-am unit ca să construim oraşe, regate şi imperii, cum am ajuns să credem în zei, în legi şi în cărţi, dar şi cum am devenit sclavii birocraţiei, ai consumerismului şi ai căutării fericirii. De asemenea, ne îndeamnă să privim în viitor, căci de cîteva decenii am început să încălcăm legile selecţiei naturale care au guvernat viaţa în ultimii patru miliarde de ani. Dobîndim capacitatea de a modela nu doar lumea din jurul nostru, ci şi pe noi înşine. Încotro ne duce aceasta şi ce vrem să devenim?
Homo deus. Scurtă istorie a viitorului
Traducere de Lucia Popovici. Sapiens ne-a arătat de unde venim. Homo deus ne arată încotro ne îndreptăm.
De-a lungul istoriei, omenirea s-a confruntat constant cu trei probleme cruciale: războiul, foametea şi molimele. În secolul XX, a reuşit să le rezolve în mare măsură. Războiul nu mai are aceeaşi putere de distrugere: în prezent numărul celor care se sinucid e mai mare decît al celor morţi în conflicte armate. Foametea dispare: oamenii suferă mai degrabă din cauza obezităţii decît din cauza malnutriţiei. Molimele nu mai fac ravagii: mai mulţi oameni mor de bătrîneţe decît în urma bolilor infecţioase. Ce anume va lua însă locul războiului, foametei şi molimelor în agenda omenirii? Ce destin vom alege pentru noi înşine, ce scopuri ne vom stabili? Yuval Noah Harari explorează proiectele, visurile şi coşmarurile care ne vor marca viitorul. Omul va încerca să devină asemenea zeilor, învingînd moartea şi creînd viaţa artificială. Este chiar următorul stadiu al evoluţiei – Homo deus.
21 de lecţii pentru secolul XXI
Traducere de Lucia Popovici Sapiens a explorat trecutul. Homo deus a explorat viitorul. 21 de lecţii explorează prezentul. Învaţă. Adaptează-te. Supravieţuieşte. Într-o lume invadată de informaţii irelevante, claritatea înseamnă putere. În locul mai vechii cenzuri care presupunea blocarea fluxului de informaţii, astăzi oamenii sînt asaltaţi cu dezinformări şi lucruri care să le distragă atenţia. 21 de lecţii pentru secolul XXI face lumină în privinţa unora dintre cele mai presante probleme de pe agenda globală actuală. Cum facem faţă epidemiei de ştiri false? Mai sînt relevante naţiunile şi religiile? Ce ar trebui să-i învăţăm pe copiii noştri? De ce trece democraţia liberală printr-o criză? Este iminent un nou război mondial? Ce înseamnă ascensiunea lui Donald Trump? Ce civilizaţie domină lumea – Occidentul, China, islamul? Europa ar trebui să-şi deschidă porţile imigranţilor? Poate naţionalismul să rezolve problemele legate de inegalitate şi de schimbarea climatică? Ce ar trebui să facem în privinţa terorismului?
Yuval Noah Harari a obţinut doctoratul în istorie la University of Oxford şi este profesor de istorie universală în cadrul Departamentului de Istorie al Universităţii Ebraice din Ierusalim. În 2012 a primit Premiul anual Polonsky pentru creativitate şi originalitate în ştiinţe umaniste.
Cea mai recentă carte a sa este Homo Deus: Scurtă istorie a viitorului (2015).
2. Arsă de vie de Souad împreună cu Marie-Thérèse Cuny
Traducere de Oana Cătălina Popescu. Arsă de vie a fost tradusă în zeci de limbi şi publicată în milioane de exemplare în întreaga lume. Născută într-un sat din Cisiordania, Souad află repede că, în lumea tradiţională în care trăieşte ea, să fii fată este un blestem. Băieţii merg la şcoală, fetele nu. O fată trebuie doar să muncească şi să-şi facă rugăciunile. Dacă iese cîtuşi de puţin din cuvîntul tatălui, va fi bătută fără milă. O fată e mai puţin importantă decît un animal: dacă o familie are deja destule fete, cele care sînt în plus pot fi omorîte la naştere... La şaptesprezece ani, Souad se îndrăgosteşte de un bărbat despre care nu ştie mai nimic, dar care ar putea fi eroul ce o va elibera din robia tatălui ei. Visînd la iubire şi căsătorie într-o societate unde bărbaţii au toate drepturile, iar femeile doar îndatoriri, ea se îndreaptă fără să-şi dea seama spre catastrofă. Pentru că rămîne însărcinată şi îşi dezonorează astfel familia, cumnatul ei primeşte sarcina de a o pedepsi dîndu-i foc. Salvată de colaboratoarea unei fundaţii umanitare, Souad ajunge în Franţa, unde începe o nouă viaţă şi unde îşi va face cunoscută povestea cutremurătoare. Marie-Thérèse Cuny este scriitoare, scenaristă, traducătoare şi prezentatoare de televiziune. A scris peste 50 de cărţi.
3. Eu sunt Malala de Malala Yousafzai, Christina Lamb
Traducere din limba engleză de Ioana Georgescu/ Malala Yousafzai este laureata Premiului Nobel pentru Pace în 2014 şi autoarea volumului Sîntem dezrădăcinate. Călătoria mea şi poveştile altor fete refugiate din toată lumea, apărut de curînd la Polirom şi aflat deja pe lista preferinţelor cititorilor români. Cînd talibanii au ocupat Valea Swat din Pakistan, printre foarte puţinii care au îndrăznit să protesteze a fost şi o fată. Malala Yousafzai a refuzat să tacă şi a luptat pentru dreptul ei la educaţie. În ziua de marţi, 9 octombrie 2012, la cincisprezece ani, Malala aproape că a plătit cu viaţa această îndrăzneală. În timp ce se afla în autobuzul care o aducea acasă de la şcoală, a fost împuşcată în cap de la mică distanţă. Deşi aproape nimeni nu mai credea că va trăi, Malala s-a însănătoşit, iar fetiţa născută într-o regiune din nordul Pakistanului a ajuns să ţină discursuri în sălile sediului ONU din New York. La şaisprezece ani, Malala este un simbol al protestelor paşnice şi cea mai tînără persoană nominalizată vreodată la Premiul Nobel pentru Pace.
Eu sînt Malala este povestea extraordinară a unei familii dezrădăcinate de terorismul global, o poveste despre lupta pentru dreptul fetelor la educaţie, despre un tată care, înfiinţînd el însuşi o şcoală, şi-a încurajat permanent fiica să se exprime liber şi să continue să înveţe. Totodată, este mărturia curajului unor părinţi care îşi iubesc cu ardoare fiica într-o societate care preţuieşte fiii. Eu sînt Malala ne întăreşte credinţa în puterea oamenilor de a schimba lumea.
Malala Yousafzai este cofondatoare şi membră a conducerii organizaţiei Malala Fund. A început să militeze pentru educaţie la vîrsta de unsprezece ani, perioadă în care a scris un blog anonim pentru BBC Urdu despre viaţa sub ameninţarea talibanilor din valea Swat, Pakistan. Pe urmele tatălui său, Malala a susţinut public dreptul fetelor la educaţie, ajungînd să fie mediatizată şi premiată în întreaga lume. La cincisprezece ani, a fost atacată de talibani pentru crezul ei. Malala a găsit refugiu şi ajutor în Marea Britanie şi şi-a continuat lupta pentru fetele din întreaga lume. În 2013 a pus bazele Malala Fund împreună cu tatăl ei, Ziauddin. Un an mai tîrziu, a cîştigat Premiul Nobel pentru Pace în semn de recunoaştere a eforturilor sale de a conferi fiecărei fete dreptul la doisprezece ani de educaţie de calitate, sigură şi gratuită. Studiază filosofie, politică şi economie la Universitatea Oxford.
4. Jurnalul fericirii de Nicolae Steindhardt. Argument de P.S. Justin Hodea Sigheteanul. Ediţie îngrijitặ, studiu introductiv, repere biobibliografice şi indice de Virgil Bulat. Note de Virgil Bulat şi Virgil Ciomoş. Seria de autor „N. Steinhardt” apare în coeditare cu Mănăstirea „Sfînta Ana” Rohia.
Am intrat în închisoare orb (cu vagi străfulgerări de lumină, dar nu asupra realităţii, ci interioare, străfulgerări autogene ale beznei, care despică întunericul fără al risipi) şi ies cu ochii deschişi; am intrat răsfăţat, răzgîiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose; am intrat nemulţumit, ies cunoscînd fericirea; am intrat nervos, supărăcios, sensibil la fleacuri, ies nepăsător; soarele şi viaţa îmi spuneau puţin, acum ştiu să gust felioara de pîine cît de mică; ies admirînd mai presus de orice curajul, demnitatea, onoarea, eroismul; ies împăcat: cu cei cărora leam greşit, cu prietenii şi duşmanii mei, ba şi cu mine însumi. (N. Steinhardt)
N. Steinhardt se naşte la Bucureşti pe 29 iulie (stil vechi) 1912. Îşi face debutul publicistic foarte de timpuriu în revista Liceului „Spiru Haret”. Îşi ia bacalaureatul în 1929 şi frecventează cenaclul „Sburătorul”, iar în 1932 îşi ia licenţa în Drept. În 1934 începe să colaboreze la Revista burgheză şi publică sub pseudonimul Antisthius volumul parodic În genul… tinerilor. Îşi ia doctoratul în Drept în 1936. În 1935 şi 1937 publică împreună cu Emanuel Neuman studiile Essai sur une conception catholique du Judaïsme şi Illusions et réalités juives. Colaborează la Libertatea şi la Revista Fundaţiilor Regale. După război, publică pentru scurtă vreme în Universul literar, Victoria, Tribuna poporului şi, din nou, Revista Fundaţiilor Regale. Refuză să colaboreze cu noul regim. În 1960 este anchetat, apoi condamnat în „lotul Noica-Pillat” la 12 ani de muncă silnică. Trece prin închisorile Jilava (unde este botezat de părintele Mina Dobzeu), Gherla şi Aiud. Eliberat în august 1964, va reveni după cîţiva ani în lumea literară prin traduceri, medalioane, cronici etc. În 1972 termină prima versiune a capodoperei sale, Jurnalul fericirii. Publică volume de eseuri şi de critică foarte bine primite, deşi unele sînt puternic cenzurate. Monah din 1980, rămîne activ pe terenul eseisticii şi al criticii. Se stinge la 30 martie 1989.
5. Rătăcitorii şi Călătoria Oamenilor Cărţii de Olga Tokarczuk, laureata Premiului Nobel pentru Literatură, 2018
Rătăcitorii. Traducere din limba polonă şi notede Cristina Godun.Un anatomist olandez din secolul al şaptesprezecelea descoperă tendonul lui Ahile secţionîndu-şi propriul picior amputat. Inima lui Chopin călătoreşte clandestin spre locul odihnei veşnice, dusă la Varşovia de sora lui preaiubită. O femeie trebuie să se întoarcă în Polonia natală ca să-şi otrăvească iubitul din adolescenţă. Un tînăr simte că o ia razna cînd soţia şi fiul lui dispar misterios în timpul unei vacanţe, apărînd apoi ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Prin personajele sale şi poveştile lor, legate unele de altele printr-un fir narativ jucăuş-straniu şi plin de revelaţii, Rătăcitorii arată ce înseamnă să călătoreşti, să fii hoinar, un trup în continuă mişcare nu numai în spaţiu, dar şi în timp. De unde suntem? Pe unde am trecut? Unde ne ducem?... se întreabă întruna cel care călătoreşte. Romanul Rătăcitorii dă sensuri acestor întrebări.
• Călătoria Oamenilor Cărţii. Traducere din limba polonă de Constantin Geambaşu. „Barbarii nu călătoresc, ei se îndreaptă pur şi simplu către o anume destinaţie sau invadează teritorii.” (Olga Tokarczuk). „A ascuns Cartea într-un loc ce i s-a părut creat în acest scop: într-un defileu de munte, unde pustnici în căutarea singurătăţii îşi construiseră o mică mănăstire. Lor le-a încredinţat Cartea, promiţîndu-şi că se va întoarce abia după ce îi va fi pregătit pe oameni pentru acceptarea ei... Alese şapte oameni înţelepţi şi demni şi împreună cu ei întemeie Frăţia, ce avea să se ocupe de reformarea lumii şi de pregătirea acesteia pentru schimbarea ce urma să vină. Dar în planurile măreţe ale lui H.R.C. interveni, cum se întîmplă de obicei, istoria. Se făcură două războaie unul după altul, apărură noi reformatori... Începură persecuţiile, se aprinseră rugurile. Privind stelele şi cercetînd proprietăţile materiei, oamenii se apropiau uneori la un pas de adevăr, dar apoi anulau totul în faţa noilor camere de tortură ce apăreau ca tarabele la iarmaroc. H.R.C. muri la Anvers, cu faţa brăzdată de zbîrciturile amărăciunii. Înainte de a se stinge, cu mîna tremurîndă, întocmi pe un petec de hîrtie harta munţilor în care ascunsese Cartea, cu speranţa naivă că marea învolburată a istoriei se va linişti, iar oamenii se vor ocupa în cele din urmă de ceea ce este mai important”. (Fragment din volum).
Olga Tokarczuk, născută în Sulechów în 1962, este unul dintre cei mai faimoşi şi mai iubiţi scriitori polonezi contemporani. Este autoarea mai multor romane (printre care Casă de zi, casă de noapte, Călătoria oamenilor Cărţii şi Străveacul şi alte vremi) şi volume de povestiri, traduse în mai multe limbi de circulaţie internaţională. În 2018, Rătăcitorii, romanul la a cărui lansare The Bookseller afirma că Olga Tokarczuk este „probabil unul dintre cei mai mari scriitori în viaţă de care n-aţi auzit”, a fost recompensat cu Man Booker International Prize. Romanul Poartă-ţi plugul peste oasele morţilor (2009) a fost transpus cinematografic în 2017 de regizoarea Agnieszka Holland şi a obţinut Ursul de Argint la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin. Doi ani mai tîrziu a primit Premiul Nobel pentru Literatură 2018.
Se încarcă comentariile...
