Cărţile de căpătâi ale personalităţilor: Lecturi de juneţe

Cărţile de căpătâi ale personalităţilor: Lecturi de juneţe

Criticul literar Ion Bogdan Lefter este iniţiatorul şi moderatorul programului „Cafeneaua critică“

N-a fost nevoie de insistenţe din partea alor mei ca să mă pun pe citit. Biblioteca din casă era destul de bine garnisită. Am citit la început multe poveşti, iar în prima adolescenţă am consumat multe Dickens-uri. Săptămânal găsiţi aici o personalitate care scrie despre cărţile pe care le consideră fundamentale. Astăzi este rândul criticului literar Ion Bogdan Lefter.

Ştiri pe aceeaşi temă

Nimic despre „marile cărţi", despre capodoperele „cele mai fundamentale"! Încerc să recuperez ce se mai poate recupera din lecturile mele de juneţe.

Nu mai ştiu pe ce cărţi am buchisit pe la 6-7 ani, însă în mica mea „mitologie" personală a rămas consemnată performanţa parcurgerii integrale a „Insulei misterioase" a lui Jules Verne încă dinainte de a merge la şcoală. Când am început clasa I, minunata mea învăţătoare, severa şi buna doamnă Maria Pretorian, trebuind din când în când să se ducă pe la cancelarie, mă scotea la tablă ca singur ştiutor să scriu şi să citesc dintre princhindei şi mă punea să fac, în absenţa ei, două liste: una de „Buni" şi alta de „Răi", cu - adică - cei care stau cuminţi în băncile lor şi cu... ceilalţi!

N-a fost nevoie de insistenţe din partea alor mei ca să mă pun pe citit. Biblioteca din casă era destul de bine garnisită, iar mama ne cumpăra mereu ce i se părea că ni se potriveşte, mie şi fratelui meu. (Într-o vreme, ne aducea de la librărie şi afişe cu tablouri celebre, pe care ni le punea pe pereţi, deasupra paturilor, ca să le privim şi să le învăţăm titlurile, după care le schimba cu altele.)

La început au fost Fraţii Grimm

Am citit la început multe poveşti, de la Fraţii Grimm, Andersen şi Wilhelm Hauff la „Legendele Olimpului" rezumate de Alexandru Mitru. Mai târziu - colecţia de Poveşti nemuritoare (serie format de buzunar, pe zone geografice) sau Shakespeare-ul repovestit de fraţii Charles şi Mary Lamb. Ca toţi băieţeii curioşi, am dat gata multe Jules Verne-uri, între care „Căpitan la 15 ani", „Doi ani de vacanţă", „Ocolul Pământului în 80 de zile", „20.000 de leghe sub mări", „Copiii căpitanului Grant" sau „800 de leghe pe Amazon". Şi alte cărţi pentru copii, apoi pentru adolescenţi, mai ales traduceri de romane franţuzeşti, englezeşti sau americane, de la „Mizerabilii" la „Călătoriile lui Gulliver" şi „Robinson Crusoe" sau la „Aventurile lui Tom Sawyer şi Huckleberry Finn". Rar, şi câte o carte sovietică, Marele Vecin de la Răsărit producând sistematic literatură de consum „educativă", scrisă bine, antrenant. De pildă, „Stiletul" de A. Rîbakov, despre care am aflat mai târziu, cu justificată mândrie, că produsese ulterior unul dintre cele mai curajoase romane critice la adresa regimului comunist scoase la iveală de „perestroika" lui Gorbaciov: „Copiii din Arbat".

Tot din copilărie îmi mai amintesc cărţi cu „Baronul Münchhausen", „Călătoriile lui Nils Holgersson prin Suedia" (viitoarea patrie de a­dopţie a fratelui meu!), sfâşietorul mic roman unguresc „Băieţii din Strada Pal" şi destule altele. Printre favorite: cărţile cu Alice ale lui Lewis Carroll. În nemţeşte (aveam 3 ani când părinţii ne-au lăsat peste zi în grija lui Tante Tilde, o austriacă stabilită în România, care ne scotea zilnic în parc şi avea grijă de noi până veneau ei acasă de la serviciu) am citit şi romane gen „Emil şi detectivii" sau „Emil şi cei trei gemeni" ale lui Erich Kästner ori aventurile cu Winnetou şi Old Shatterhand ale lui Karl May („Der Schatz im Silbersee" şi altele!). În adolescenţă ajunsesem să citesc şi în alfabet gotic, dar astăzi germana mea, folosită foarte rar, e ruginită rău. Am păstrat doar o pronunţie destul de bună. Cărţi româneşti - puţine: „Fram, ursul polar", „Dumbrava minunată", „Mihail, câine de circ". Mai târziu - „Cireşarii", „La Medeleni". Altele?...

Citeşti şi ai acces la petrecere

În prima adolescenţă (dacă pot pentru ca să spun aşa) am consumat multe Dickens-uri sau cele trei volume groase în care a apărut cam pe-atunci la noi, compactă, opera lui Jack London. Pe de altă parte, nu stăteam, nici pe departe, numai în casă, cu nasul în cărţi: băteam mingea pe terenul de sport al şcolii, mergeam mult cu bicicletele şi aşa mai de­parte.

Din anii de liceu, probabil mai de pe la început - un episod care pare acum, privind în urmă, incredibil: un party dansant organizat de mama la noi acasă, cu colege şi colegi ai mei, cu acces condiţionat de lectura unui minim de nu mai ştiu câte titluri dintr-o listă - cred - de zece pe care o anunţase în avans şi pe care-mi amintesc că se aflau „La răscruce de vânturi" şi „Jane Eyre". Înainte de a ne lăsa să ne zbenguim, mama imaginase un soi de concurs cu întrebări legate de subiectele romanelor cu pricina!?!

Liceul şi contemporanii

În jumătatea a doua a liceului am descoperit pe cont propriu literatura română contemporană şi am început să devorez proza şi poezia anilor 1960-70 (acţiunea ajunge acum prin 1975-1976), după care a venit, nu fără momente de oarecare dramatism, decizia de a urma Literele (Engleza şi Româna), cu alte şi alte biblioteci îngurgitate, mergând spre profesionalizarea lecturii. Altă poveste...

"În mica mea «mitologie» personală a rămas consemnată performanţa parcurgerii integrale a «Insulei misterioase» a lui Jules Verne încă dinainte de a merge la şcoală."

Cartea preferată

- Ion Bogdan Lefter s-a născut pe 11 martie 1957 la Bucureşti.
- A absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti în 1981.
- În prezent este profesor de literatură română la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti şi realizatorul programului de dialoguri „Cafeneaua critică".
- A fost director al publicaţiei „Observator cultural", redactor-şef al revistei Contrapunct", redactor-şef al redacţiei din Bucureşti a postului de radio Europa liberă şi editorialist la mai multe ziare.
- În calitate de scriitor şi critic literar, a semnat numeroase volume. Printre cele mai recente se numără „Recapitularea modernităţii. Pentru o nouă istorie a literaturii române", „Primii postmoderni: Şcoala de la Târgovişte", „Despre identitate. Temele postmodernităţii", „O oglindă purtată de-a lungul unui drum. Fotograme din postmodernitatea românească".
- Este realizatorul rubricii „Cartea.ro" din emisiunea „Arta.ro", difuzată la TVR Cultural.

Top 10 cărţi care m-au marcat

1. „Poveşti" (Fraţii Grimm şi Hans Christian Andersen)
2. „Prinţul fericit" (Oscar Wilde)
3. „Alice în Ţara minunilor" (Lewis Carroll)
4. „Insula misterioasă" (Jules Verne)
5. „Călătoriile lui Gulliver" (Jonathan Swift)
6. „Robinson Crusoe" (Daniel Defoe)
7. „Aventurile lui Tom Sawyer şi Aventurile lui Huckleberry Finn" (Mark Twain)
8. „Povestiri după piesele lui Shakespeare" (Charles şi Mary Lamb)
9. „Oliver Twist" (Charles Dickens)
10. „La răscruce de vânturi" (Emily Brontë)

Top 5 autori preferaţi:

1. Leonid Dimov  (1926-1987)
2. Radu Petrescu (1927-1982)
3. Mircea Horia Simionescu (1928-2011)
4. Mircea Ivănescu (1931-2011)
5. Şerban Foarţă (n. 1942)

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările