O listă cu 10 cărţi e cel mai greu lucru din lume, pentru că oricum vei uita pe cineva grozav, dar totuşi m-am încumetat. Nu e un top, e o înşiruire şi sper să vă inspire.

„20 de ani în Siberia“ (Aniţa Nandriş-Cudla, Editura Humanitas) nu e literatură, e viaţă. Cartea uluitoare este povestea Aniţei Nandriş-Cudla (scrisă chiar de ea), o româncă din Bucovina deportată în 1941 în zona Cercului Polar, alături de băieţii ei. A rămas acolo timp de 20 de ani, a supravieţuit, s-a întors.

„Solenoid“ (Mircea Cărtărescu, Editura Humanitas) este cartea pe care toată lumea o aştepta de la Mircea Cărtărescu. Cititorii „Orbitorului“ vor recunoaşte atmosfera, iar locuitorii din Bucureşti vor simţi pur şi simplu nevoia să meargă pe străzi, în căutarea locurilor din carte. Despre final atât vă spun: atunci când l-am citit i-am fost recunoscătoare scriitorului ca pentru un miracol.

„Sărbătoarea corturilor“ (Ioan T. Morar, Editura Polirom) spune povestea membrilor unui grup coral specializat în cântări bisericeşti, în anii `80, membri care trec de la baptişti la penticostali, la adventişti şi apoi se convertesc la iudaism şi emigrează în Israel. E bine de ştiut că volumul porneşte de la nişte întâmplări adevărate.

„Ai uitat să râzi“ (Bogdan Munteanu, Editura Nemira) – ar trebui să citiţi cartea pentru că e bine scrisă, pentru că e proză scurtă (ceea ce e grozav într-o literatură în care „moda“ cere megaromane) şi pentru uneori chiar uităm să râdem, iar volumul s-ar putea să ne ajute în acest sens.

„Spre văi de jad şi sălbăţie“ (Veronica D. Niculescu, Editura Polirom) este în acelaşi timp un basm şi o poveste desprinsă din cotidian, în acelaşi timp o poezie de o mie de versuri şi o istorie de viaţă, o întoarcere în timp şi o excursie pe tărâmul memoriei inventate. E o poveste de dragoste şi o zdruncinătoare radiografie a depresiei.

„Cexina Catapuxina“ (Matei Florian, Editura Polirom) - şi cititorii lui Matei Florian aşteptau cu sufletul la gură o nouă carte, la şapte ani de la „Şi Hams Şi Regretel“. Iar Matei se întoarce cu o poveste care, deşi nu te duce în acelaşi univers cu cel al cărţii precedente, în mod sigur te transportă într-o lume a lucrurilor mici, personale, a interiorului şi a mirărilor. Povestea de dragoste poate fi un fel de pretext pentru care îl însoţim pe personajul principal într-o călătorie fascinantă în el însuşi.

„Disco Titanic“ (Radu Pavel Gheo, Editura Polirom) – cartea spune povestea plină de suspans a unui timişorean care e patronul unei edituri obscure şi erou al Revoluţiei din 1989. În trecutul său există însă secrete bine păzite legate de Securitate, dar şi întâmplări teribile, care au avut loc înainte de destrămarea fostei Iugoslavii. 

„Măcelarul îi citea pe ruşi“ (Daniela Raţiu, Editura Tracus Arte) – volumul de teatru adună trei piese. În prima se spune povestea unui criminal de război din Polonia, descoperit de organizaţiile de vânători de criminali nazişti într-un sat din Arad. Celelate două surprind dramatismul şi nefericirea omului închis în marginile condiţiei umane.

„Cer de rigips, nori de glet“ (Alin Ioan, Editura Fractalia) este debutul în poezie al unui scriitor arădean care „zugrăveşte“ (având în vedere titlul, cred că e un cuvânt potrivit) un univers casnic, o lume în care emoţiile se transformă în obiecte, în care adevărurile sunt rostite numai de copii şi în care apropierea dintre adulţi e unul din cele mai complicate lucruri din univers.

„Scriitori la poliţie“ (coordonată de Robert Şerban, Editura Polirom) – un volum care adună scriitori români din diverse zone (ale literaturii), care sunt „poftiţi“ să-şi amintească o întâmplare interesantă legată de poliţie. Cititorii vor descoperi o gamă largă de aventuri, de la cele mai amuzante, la cele de o tristeţe covârşitoare.

„Ulysses, 732. Romanul romanului“ (Mircea Mihăieş, Editura Polirom) – pentru toţi fanii lui James Joyce (sau pentru cei care vor să se lase cuceriţi de „microb“), o excelentă anatomie a cărţii „Ulysses“ şi a vremurilor în care ea a luat naştere.

„Trado“ (Svetlana Cârstean, Athena Farrokhzad, Editura Nemira), un volum care reinventează noţiunea de poezie, dar şi noţiunea de traducere, o carte deschizătoare de drumuri prin care se anulează imaginea romantică a poetului ca eu suveran.

„Amintiri din rai“ (Emil Brumaru, Editura Humanitas) – volumul conţine 55 de poezii inedite. Ar trebui să citiţi cartea pentru că Emil Brumaru (!), dar şi ca să aflaţi răspunsul la întrebările „Şi totuşi cu mine cum mai rămâne?/ O să mă mănânce acolo,-n pământ, nişte râme?“.

Da, ştiu, sunt 13, nu 10 cărţi. Un an nou fericit! Să citim, va fi bine.
 

Citiţi şi:

Uită-te la ei, sunt puşi pe crime