Sunt încântat, entuziasmat şi înfiorat de această carte admirabilă. Atâtea lucruri am aflat despre istoria civilizaţiei umane! Dar o voce mi-a răsunat în mintea mea înfierbântată.

Vocea: „Abia acum ai aflat despre războaiele, masacrele, crimele, răscoalele, conflictele din trecutul omenirii. Despre descoperirile ştiinţifice şi geografice, despre deciziile care au schimbat lumea. Despre curajul, cruzimea, înţelepciunea, reformele, nelegiuirile săvârşite de monarhi, oameni politici, generali de armată şi exploratori. Despre bătălii, carnagii şi epidemii care au ucis zeci de milioane de oameni. Nevinovaţi. Şi în toată această lume cu o istorie fabuloasă, care este locul tău, Barbule? Nu locul tău în istorie, să fim bine înţeleşi, ci locul tău în civilizaţie, Barbule? Dacă te uiţi împrejur, locul tău este într-un apartament din fundul unui cartier din capitala unei ţări aflată la marginea Europei. Ăsta-i locul tău. Trebuie să fii mulţumit. Apa caldă curge la robinet, gunoiul se ridică în fiecare zi, analizele medicale recente sunt corespunzătoare vârstei, poţi să-ţi cumperi pâine şi portocale de la supermarket, mulţumeşte-i lui Dumnezeu! Ai şi internet. Poţi să dormi liniştit, fără spaima că un trib de pe strada vecină va da năvală în blocul în care locuieşti, masacrându-i pe bărbaţi, violându-le pe femei, luându-i pe copii în sclavie şi golindu-ţi frigiderul şi cămara de mâncare şi provizii. Aşa cum se întâmpla cu mii de ani în urmă cu strămoşii tăi, Homo Sapiens. Ei dormeau şi munceau cu spaimă. Tu ai alte frici specifice civilizaţiei contemporane. Dar care e locul tău? Altfel spus, ce-ai făcut tu în viaţa asta? Ai avut curajul să pleci departe şi să descoperi alte teritorii? Ai fost în stare să faci cercetări ştiinţifice? Sigur, n-ai pregătirea, dar puteai să fii un inginer onorabil. Ai ratat. Ai muncit pentru binele societăţii? Te-a bătut gândul să pleci în Africa şi să cari saci cu făină şi medicamente drept ajutoare de la organizaţiile internaţionale pentru oamenii suferinzi? Ţi-a trecut prin minte să-i înveţi pe copiii neajutoraţi să scrie şi să citească? Sau să-i ştergi la cur pe bătrânii din aziluri? Nimic din toate astea n-ai făcut. Nimic! Şi atunci, care-i locul tău pe pământ dacă n-ai făcut un bine. Lumea nu are nevoie de pomeni, ci de lucruri bune şi curajoase. Tu ai stat aşa, contemplativ, ridicând din umeri, resemnat, poate ai făcut şi-o caterincă de unele grozăvii contemporane. Eşti unu om irelevant în civilizaţia asta. Fireşte, întrebarea - care-i locul tău pe lumea asta? - nu are darul să te învinovăţească ori să te împovăreze. Nu! Dar lectura acestei cărţi, «Civilizaţia. Vestul şi Restul» a lui Ferguson, ar trebui să te încurajeze ca să-ţi cauţi mai aprig locul, poftim!, rostul vieţii tale pe acest pământ.“

Lumea nu are nevoie de pomeni, ci de lucruri bune şi curajoase. 

Vocea dispare când încep să citesc. Mai am destule pagini, dar e pentru prima dată când îmi doresc ca această carte să nu se sfârşească. Să citesc, căutându-mi locul.