Adevăruri despre homosexualitate, căsătorie şi conflictele arabo-israeliene, spuse de Papa Francisc

Adevăruri despre homosexualitate, căsătorie şi conflictele arabo-israeliene, spuse de Papa Francisc

Papa Francisc vorbeşte despre familie, biserică şi concubinaj, ancorat în realitatea zilelor noastre

În volumul „Despre cer şi pământ“, publicat de Editura Curtea Veche, Cardinalul Jorge Mario Bergoglio, devenit primul Papă latinoamerican, cu numele de Francisc, discută cu rabinul Abraham Skorka despre probleme concrete ale societăţii actuale. „Adevărul“ vă prezintă fragmente în exclusivitate din convorbirile religioase pe cele mai variate teme, atât teologice, cât şi pămâneşti.

Cartea „Între cer şi pământ“ este rezultatul unei serii de convorbiri profunde pe care le-au purtat cei doi oameni ai Bisericii. În cadrul întâlnirilor lor, s-au discutat probleme teologice şi pământeşti dintre cele mai diverse. Dumnezeu, fundamentalismul, ateii, moartea, Holocaustul, homosexualitatea, capitalismul sunt doat câteva dintre subiectele asupra cărora se opresc noul conducător al Bisericii Catolice şi ilustrul rabin Skorka. 
 
Despre căsătorie şi homosexualitate: 
 
Bergoglio: Religia are dreptul să-şi spună părerea atât timp cât este în slujba oamenilor. Dacă cineva îmi cere un sfat, am dreptul să i-l dau. Uneori, slujitorul religios atrage atenţia asupra anumitor aspecte ale vieţii private sau publice pentru că este conducătorul parohiei. Dar nu are dreptul să violenteze viaţa privată a nimănui. Dacă Dumnezeu şi-a asumat în actul creaţiei riscul de a ne face liberi, eu n-am niciun drept să mă amestec. Condamnăm hărţuiala spirituală care se produce atunci când un slujitor religios impune instrucţiuni, comportamente, exigenţe care îl privează de libertate pe celălalt. Dumnezeu ne-a lăsat chiar şi libertatea de a păcătui. Noi trebuie să vorbim foarte clar despre valori, limite, porunci, dar hărţuiala spirituală, pastorală, nu este permisă.
(...) 
Acum cincizeci de ani, concubinajul nu era un fapt socialmente atât de frecvent ca acum. Cuvântul în sine era în mod clar peiorativ. Apoi lucrurile s-au schimbat. Astăzi, convieţuirea înainte de căsătorie, chiar dacă nu este corectă din punct de vedere religios, nu are încărcătura socială peiorativă de acum cincizeci de ani. Este un fapt sociologic, care în mod sigur nu are plenitudinea şi grandoarea căsătoriei, o valoare milenară ce trebuie apărată. De aceea atragem atenţia asupra posibilei sale devalorizări şi a faptului că, înainte de a modifica o jurisprudenţă, trebuie să reflectăm profund la tot ce este în joc. Şi pentru noi e important ceea ce aţi spus adineauri, fundamentul dreptului natural care apare în Biblie şi care vorbeşte de uniunea dintre bărbat şi femeie. Homosexuali au existat întotdeauna. Insula Lesbos era cunoscută pentru că acolo trăiau femei homosexuale. Dar niciodată nu s-a întâmplat în istorie ca unor astfel de legături să li se confere acelaşi statut precum cel al căsătoriei. Erau sau nu tolerate, erau sau nu admirate, dar niciodată nu erau considerate echivalente. E ştiut faptul că, atunci când se produc schimbări într-o epocă, creşte şi fenomenul homosexualităţii. Dar în epoca noastră este prima dată că se pune problema juridică de a fi asimilat cu căsătoria; de aceea cred că e vorba de o discreditare şi de un regres antropologic. Spun asta pentru că depăşeşte problema strict religioasă, e o problemă antropologică. Când e vorba de o uniune privată, nu e afectată nicio terţă persoană, nu e afectată nici societatea. Acum, dacă i se acordă un statut matrimonial şi perechea are dreptul să adopte, unii copii ar putea fi afectaţi. Orice om are nevoie de un tată masculin şi o mamă feminină care să îl ajute să-şi plămădească identitatea. (...) Insist asupra faptului că opinia noastră cu privire la căsătoria dintre persoane de acelaşi sex nu are o bază religioasă, ci antropologică.
(...) Decât o lege a căsătoriei între homosexuali pentru ca aceştia să poată adopta, mai bine am îmbunătăţi legislaţia privind adopţia, care este excesiv de birocratică şi care, în implementarea ei actuală, înlesneşte corupţia.
E uşor să cunoşti un bărbat dacă eşti bărbat. Să cunoşti o femeie e o încercare mult mai grea pentru bărbat, pe femeie trebuie s-o desluşeşti, s-o înţelegi. Un bărbat poate şti perfect ce simte alt bărbat, sau o femeie ştie ce se petrece în trupul şi mintea altei femei. În schimb, a-l descoperi pe celălalt este o mare încercare.
Abraham Skorka, rabin
Skorka: Cineva atât de raţionalist ca Maimonide, un aristotelic din secolul al XII-lea, defineşte iubirea dintre Dumnezeu şi om în aceiaşi termeni ca în cazul uniunii dintre bărbat şi femeie. Homosexualul iubeşte pe cineva cunoscut, pe un egal de-al său. E uşor să cunoşti un bărbat dacă eşti bărbat. Să cunoşti o femeie e o încercare mult mai grea pentru bărbat, pe femeie trebuie s-o desluşeşti, s-o înţelegi. Un bărbat poate şti perfect ce simte alt bărbat, sau o femeie ştie ce se petrece în trupul şi mintea altei femei. În schimb, a-l descoperi pe celălalt este o mare încercare.
 
Bergoglio: O parte din această mare aventură, cum spuneţi dumneavoastră, înseamnă desluşirea, cunoaşterea reciprocă. Era un preot care spunea că Dumnezeu ne-a făcut bărbat şi femeie ca să ne iubim şi să ne iubim. În predica de căsătorie, obişnuiesc să-i spun mirelui că trebuie s-o facă pe ea mai femeie, iar miresei, că trebuie să-l facă pe el mai bărbat.
 
Despre conflictele arabo-israeliene: 
 
Skorka: Când lumea, în general, vorbeşte despre conflictul arabo‑israelian, se opreşte la ultima imagine, lasă totalmente deoparte un întreg proces istoric. Cred că este necesar să se pună capăt imediat acestei escalade a violenţei. Aşa cum a spus Anwar Al-Sadat1 când a vizitat Israelul: „Vom discuta foarte mult, dar nu vom mai avea război.“ Armele trebuie să tacă, trebuie să găsim o cale de convieţuire paşnică şi să luptăm pentru asta. Dar, din păcate, există interese care trag foloase de pe urma acestei situaţii, în timp ce există israelieni care îşi plâng victimele şi foarte mulţi membri ai poporului palestinian care trăiesc în Fâşia Gaza în condiţii groaznice, nedemne. Printre cei care utilizează conflictul în folosul lor, se includ şi pieţele internaţionale în ale căror calcule mizerabile barilul de petrol valorează mai mult decât viaţa umană. Pe de altă parte, le este de folos şi fundamentaliştilor care se susţin şi se alimentează din situaţiile conflictuale. Iranul are nevoie de acest conflict pentru a-şi exercita influenţa asupra Siriei şi Libanului, prin organizaţia Hezbollah, iar în Gaza, prin Hamas. Visează să reconstruiască „Marele Imperiu Persan“, să-i revendice pe şiiţi şi să-i subjuge pe toţi cei care nu acceptă să fie guvernaţi în mod teocratic de ayatolahi. A existat un moment când în Israel s-a creat o mare mişcare pentru pace care în ebraică s-a numit Shalom Achshav, „Pace Acum“. Din nefericire, în partea opusă nu a existat o organizaţie similară. Niciodată n-am văzut o manifestaţie de două sute de mii de palestinieni strigând „să facem pace“. 
 
Pentru poporul evreu, cel mai nepreţuit lucru, în esenţă, este pacea. Sfârşitul capitolului 19 din prorocul Isaia este foarte şocant: spune că va sosi o vreme când va exista un acord între Egipt, Israel şi Asiria — poate ar trebui să înţelegem Siria — şi că acest acord va fi o binecuvântare pentru toată lumea. Trebuie să schimbăm termenii în care se discută, trebuie să transformăm ceea ce eu aş numi „politica infamă“ într-un sentiment de măreţie. De multe ori, se invocă concepte religioase în mod denaturat, în cea mai nefastă manieră. În numele lui Dumnezeu s-a omorât deja, am spus-o în conversaţiile noastre de multe ori. În numele lui Dumnezeu s-au comis barbarii, cum aţi spus dumneavoastră, aici s-a ucis în numele lui Hristos în 1955, în Plaza de Mayo. Şi acum se omoară în numele lui Dumnezeu în Orientul Mijlociu. Această situaţie se poate schimba numai dacă se adoptă atitudini importante de ambele părţi; dacă nu vrem să-i luăm celuilalt bucata de pâine de la gură şi dacă acela nu vrea să-şi distrugă vecinul fiindcă trăieşte mai bine. De ce să nu transformăm Fâşia Gaza în Hong-Kong-ul Orientului Mijlociu? De ce să nu o transformăm într-un loc unde lumea să trăiască într-adevăr bine? Acest lucru este important în viaţa fiecărui individ, şi evreul are acelaşi drept de a trăi ca palestinianul, dar palestinianul trebuie şi el să înţeleagă asta, mă refer nu la omul de pe stradă pentru care acest lucru este clar, ci la conducători, care cred că prin distrugerea celuilalt vor săvârşi o faptă de vitejie măreaţă şi că vor rămâne în istorie. Toate extremismele sunt rele şi toate acele personaje care se cred stăpânii lumii sunt nefaste. Uneori mă întreb de ce Dumnezeu a făcut Pământul rotund, şi răspunsul pe care mi-l dau este: pentru că toate punctele sferei sunt echivalente. Nu există un punct preferat, există egalitate.
Uneori, relaţiile umane se pot rezolva dacă există oameni care te ajută să găseşti drumul, un soi de creatori sau căutători de soluţii; pentru că, atunci când ai o problemă, în faţa ta se înalţă un munte şi nu mai vezi nimic. Ai nevoie de cineva care să-ţi spună: „E mai bine s-o iei pe-acolo sau încearcă pe-aici.“ 
Papa Francisc
Bergoglio: Aţi ajuns de la explicarea politică a unei conjuncturi la un discurs plin de înţelepciune privind relaţiile umane. Mi-aţi adus aminte de o conversaţie pe care am avut-o acum câtva timp cu o persoană în vârstă aflată într-o stare sufletească complicată, care, trecând în revistă, într-un fel, viaţa sa, mi-a spus că are o problemă de familie pe care nu o poate rezolva. „Este unul dintre eşecurile vieţii mele — mi-a spus — poate pentru că nu am ştiut să găsesc drumul.“ Această frază mi-a rămas întipărită în minte. Uneori, relaţiile umane se pot rezolva dacă există oameni care te ajută să găseşti drumul, un soi de creatori sau căutători de soluţii; pentru că, atunci când ai o problemă, în faţa ta se înalţă un munte şi nu mai vezi nimic. Ai nevoie de cineva care să-ţi spună: „E mai bine s-o iei pe-acolo sau încearcă pe-aici.“ Când am o problemă cu cineva, mă ajută o atitudine pe care o adoptau călugării egipteni la începutul creştinismului. Se acuzau pe ei înşişi ca să caute calea unei soluţii; se aşezau pe banca acuzatului ca să vadă ce lucruri nu funcţionează în interiorul lor. Eu o fac ca să văd ce nu funcţionează în interiorul meu. Această atitudine îmi dă libertatea, după aceea, de a putea ierta greşeala celuilalt. Nu trebuie să subliniez atât de mult eroarea altuia pentru că şi eu am greşelile mele, amândoi am săvârşit greşelile noastre. Înţelegerea dintre oameni, dintre popoare, se obţine căutând drumuri; asta cred că se află în spatele reflecţiilor dumneavoastră. Acesta este modul de a soluţiona vrăjmăşia. (...) Căutarea drumurilor este o prorocire a unităţii. Aş extinde ce aţi spus despre mijloacele de comunicare în masă la toţi cei care dau mai multă importanţă conflictului, la cei care vorbesc în alb şi negru. Azi se dezinformează spunându-se doar o parte din adevăr, se preia numai ce convine, şi asta face mult rău, pentru că e o formă de a pune pe primul plan conflictul. Dacă citesc în cinci ziare aceeaşi ştire, se întâmplă foarte des ca fiecare să relateze partea care îl interesează, care corespunde cu tendinţa sa.

(Copyright Editura Curtea Veche, fragmente din volumul „Despre cer şi pământ, convorbiri cu Jorge Bergoglio şi Abraham Skorka)
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: