VIDEO Radu Paraschivescu, scriitor: „Cartea e forma noastră de lux de a parazita vieţile altora“

Scriitorul Radu Paraschivescu, despre noile lui volume 

La Adevărul Live a fost invitat scriitorul Radu Paraschivescu, care a vorbit, împreună cu Cezar Paul-Bădescu, despre cele două cărţi pe care urmează să le lanseze la Târgul de Carte Gaudeamus: „Maimuţa carpatină“ şi „De la Waters la Similea. Oameni cool scriu despre muzica lor“.

Ştiri pe aceeaşi temă

La Târgul Gaudeamus, Radu Paraschivescu îşi va lansa volumul „Maimuţa carpatină“ sâmbătă, 23 noiembrie, de la ora 17.00, la standul Editurii Humanitas. Invitaţi vor fi Andrei Pleşu şi Lidia Bodea. 

Duminică, de la ora 15.00, urmează lansarea volumului „De la Waters la Similea, Oameni cool vorbesc despre muzica lor“, tot la Humanitas, în prezenţa lui Dan C. Mihăilescu, Robert Şerban şi Cătălin Ştefănescu.

„Maimuţa carpatină“ este o antologie, o culegere de eseuri publicate în presă, legate de realităţile înconjurătoare. 

„De la Waters la Similea“ este tot o antoloie, pentru care Radu Paraschivescu a invitat mai multe personalităţi să  vorbească despre gusturile muzicale. „Cartea asta trebuia să aibă alt titlu, care era impoisibil editorial, fiindcă m-ar fi putut ştampila aşa cum nu sunt. Apoi m-am gândit la un titlu de tipul Casa mea – melodia Angelei Similea şi Zidul lui – albumul lui Roger Waters. A fost o tâmpenie să întreb care e cântecul lor preferat. Nu poţi avea un singur cântec preferat. Cei pe care i-am invitat să scrie au înţeles că, de fapt, voiam să-mi scrie despre un cântec sau un fragment de cântec care i-a marcat într-un anume fel, i-a bucurat, i-a întristat. Până la urmă, nici eu nu am scris despre ceea ce am promis că scriu iniţial. Am scris despre «39», piesa lui Queen, cântată de Brian May, nu de Freddie Mercury. Acela a fost primul disc pe care l-am văzut. E o melodie despre felul în care se curbează timpul, asta am descoperit după mai multe audiţii. Mulţi, când se gândesc la Queen, le vine în minte «We Will Rock You» sau «We Are The Champions», trecând peste nişte adevărate bijuterii muzicale.“ 

Melodii declanşatoare de amintiri

„Iniţial am vrut să scriu despre Dire Straits, cu melodia «How Long». După răzgândirile mele, mi-am dat seama că e o prostie să-i întreb pe oameni care e melodia lor preferată.“

„Obişnuiam să merg la un târg din Timişoara, unde aduceau produse din mai multe ţări occidentale. În paralel, exista o piaţă clandestină de discuri şi eu de acolo mă aprovizionam. Aşa am trecut prin pop rock-ul anilor '70-'80. Acum sunt în faza Passenger, numai asta ascult. O să îmi treacă.“

„M-a binedispus ideea de a le cere unor oameni cu vârste diferite, din zone diferite, să scrie despre muzica lor. Angela Similea, de exemplu, a fost opţiunea Gabriela Massaci.“

„Sunt două categorii de texte în această carte - unele declanşatoare de amintiri, cum sunt cele ale lui Cătălin Ştefănescu, Robert Şerban,. Dan C. Mihăilescu, Gabriela Massaci, Oana Pellea, Andrei Crăciun sau Cosmin Alexandru, care îşi fotografiază toată viaţa pornind de la 47 de secunde din Lacul Lebedelor. Mai este o variantă în care un scriitor ia un cantec şi construieşte o poveste. Acesta e cazul Alexandrei Rusu, care scrie cu talentul şi prospeţimea pe care eu i le ştiam.“

Volumul «Maimuţa carpatină» nu are nimic explicativ, nimic metodologic, nimic scorţos, ci e ca o coborâre în timp, o retrăire a unor ani, cu bune şi cu rele, cu cicatrice şi cu lumini, e o carte în felul ei duioasă, tandră, dar şi hazlie.

„Există teoria că scurtătura spre succes evită cartea, dacă vrei să ajungi şef de magazin, patron, vedetă, om care apare la televizor, fotbalist sau altele. In aceste cazuri, cartea nu e ceva util, formator. E un moft. De fapt, cartea e forma noastră de lux de a parazita vieţile altora, de a trăi în mai multe piei, prin vieţile personajelor. Nu sunt catastrofic. Poate că o să dispară cartea în format fizic, dar problema e să nu dispară obiceiul ctitiului. De exemplu, câţi mai scriu cu toc la ora asta, sau măcar cu stiloul?“ 


„Obiceiul cititului se leagă de o formă de curiozitate. Publicul poate ghida mai bine anumitre cotituri pe plan editorial, pentru că vin nişte semnale din piaţă. Totodată, mai verifici cum se comportă poporul român faţă de propriile prejudecăţi. Eu am făcut asta cu «Maimuţa carpatină», într-o lectură publică. E vorba de 30 de texte care au fost publicate în Esquire de-a lungul timpului. Am citit trei texte la librăria noastra din Brasov. Unul dintre ei era pentru a verifica prejudecatile publicului de acolo, legat de idilele dintre profesori şi elevi. Câţiva oameni, care am dedus că erau profesori, mi-au spus de vreo două ori: «Nu sunt de acord». In rest, lumea s-a amuzat, ceea ce ma face sa cred ca e o carte care va binedispune lumea. Eu îmi propun sa nu fiu acru, deşi aş avea motive, când văd ce se întâmplă în spitale, de exemplu. Eu îmi propun să fiu relaxat, fiindcă aici sunt mult prea multe surse de bună-dispoziţie, de solaritate.“

„Nu aş pleca din România“

„Sigur, România e bolnavioară. Putem să-i spunem asta în forme cordiale, însă fără să pretindem că deţinem marele adevăr. Nu trebuie sa pronunţăm sentinţe pentru ţara sau oraşul ăsta. Mie chiar imi place aici, nu aş pleca niciodată din locul asta plin de nesimţiţi, plin de gunoaie – la propriu şi la figurat -, plin de minuni la care nu avem acces, plin de oameni remarcabili care nu ies în faţă sau pe care nu ştim să-i scoatem în faţă. M-aş duce mâine la Roma sau la Florenţa, sau în sudul Franţei, dar după două săptămâni aş începe să scârţâi. Aş vrea înapoi, la mine, în sectorul 3.“

Despre pasiunea de a urmări meciurile de fotbal: 

„Ideea unui meci de fotbal mi se pare interesantă, fotbalitatea, să-i spunem. Un meci spune alte poveşti in afara scorului. îţi vorbeşte despre lichelism, despre eroism, despre suferinţă, despre sânge, despre trucarea unui fapt de viaţă. Sunt meciuri care au pornit războaie. În America de Sud, e-adevărat. Diferenţa dinrte fotbalul nostru şi cel din afară este una de ambalaj. Şi acolo sunt trucaje, doping, dar este ambalat altfel. Acolo apare, însă, valoarea. O zicală spunea: «Mulţi mi-au spus că fotbalul este o chestiune de viaţă şi de moarte. Pot să-i asigur că e mult mai mult de atât».

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: