VIDEO Ştefan Caraman, autorul unei cărţi scrise pe blog şi vândute pe Facebook: „Sunt un boşorog internaut“

Adevărul Live cu autorul unei cărţi care a fost scrisă pe blog şi vândută pe Facebook 

Invitatul de la ora 15.00, de la Adevărul Live, a fost Ştefan Caraman, autorul volumului „Scrisori către Rita”, „o carte scrisă virtual şi vândută virtual”, după cum însuşi scriitorul o spune.

Ştiri pe aceeaşi temă

Prozatorul şi dramaturgul Ştefan Caraman a venit la Adevărul Live, pentru a vorbi despre volumul său “Scrisori către Rita”. “Am povestit Scrisori către Rita pe un blog pe care l-am deschis doar pentru că era iarnă, pentru că era totul murdar şi trist şi pentru că se mai adăugase un an fără tata. Apoi am povestit cum am povestit. Apoi am strâns totul într-o carte. Pe care majoritatea dintre voi aţi cumpărat-o «de pe facebook». O carte scrisă virtual şi vândută virtual. Lucru care m-a făcut să vă cunosc într-un fel sau altul pe fiecare, să schimbăm impresii, să povestim încă o dată pe marginea poveştii.” se adresează Ştefan Caraman cititorilor săi, în prefaţa ediţiei a doua a volumului său.

„Sunt un meloman declarat. Este o formaţie canadiană care se numeşte Kaos Moon, dar foarte puţin cunoscută, a scos doar două albume. Aşa s-a numit şi blogul meu“, aminteşte Caraman. 

Blogul său a luat naştere la sfârşitul anului 2009. „Era o zi de iarnă, înainte de Crăciun. Eu, de sărbători, sunt trist, fiindcă în urmă cu vreo 13 ani, a murit tata şi, în al doilea rând, acum fac eu cadouri, nu mai primesc. Era o zi murdară, se montau luminiţele pe străzi şi aşa mi-a venit ideea să scriu exact despre ceea ce simţeam acum: «Trăiesc într-o ţară de c***t».

„Am început să scriu pe blog pe 26 sau 27 decembrie 2009, iar pe 31 decembrie 2010 am hotărât să-l închid. Apoi, prin primăvară mi-a venit ideea să public o carte.“

Cum a apărut Rita? „Era o rezidentă la Medicină care tot lăsa comentarii lungi la articolele de blog, unde povestea fervent despre un Nea Costică pe care îl îngrijea, un iubit care o părăsise pentru o prietenă a sa. E un nume uşor urban-vulgar şi mi s-a părut că se potriveşte pentru numele romanului“. 

Cartea asta („Scrisori către Rita“, n.r.) s-a vândut foarte bine, dar n-am această certitudine că toate cărţile pe care le voi scrie vor fi bune. Produsele de tip creativ merg pe un teren alunecos. Sunt puţini scriitori care ajung la o anumită cotă de vânzări. Restul lucrează prin universităţi, în firme de asigurări, în bănci.

„Am o bună prietenă care locuieşte în SUA, Daniela Şova. De câte ori scriu ceva, îi trimit. Ea îmi zice: Băi Ştefan, am pus un counter. Ai 1.200 de pu*i. Taie din ele. Când citeşti legat, în carte, devine inflaţionist. Atunci am cauterizat foarte mult. Au mai rămas vreo 200“, spune scriitorul, râzând. 

„După ce am hotărât că voi publica o carte, am închis blogul, pentru că intervenea pirateria şi nu-mi doream aşa ceva. În medie se vând cam trei cărţi pe zi. Sunt deja la cea de-a patra ediţie a volumului.“ 

„Aveam o oră pe zi, zilnic, în care scriam pe blog. Ora aia era sfântă. Apoi am mai scris «99 de poveşti cu cărţi», unde am scris mai rar, o dată la o săptămână.“

„În România, este o problemă să propui o carte unei edituri. Am primit multe refuzuri, mi s-a spus că limbajul este prea licenţios, alte edituri mi-au spus că nu publică bloguri. Apoi am încercat la Editura Tracus Arte, care nu publică decât carte românească. Sunt deja 3.000 de exemplare vândute.“

Fane Nebunul din copilărie

„După ce am terminat blogul, am făcut o licitaţie pentru manuscrisul romanului cu corecturile autorului. Ghici cât am primit cel mai mult? 500 de euro. O studentă română din Austria l-a dorit şi i l-am trimis“, explică Ştefan Caraman. 

„În copilărie era un golan, în satul meu, Mihail Kogălniceanu, pe nume Fane Nebunul, mai mare decât mine. Era exact personajul din carte. Mi-am dat seama că îmi aminteam foarte des de Fane Nebunul de-a lungul timpului, cum stăteam eu şi ceilalţi de vârsta mea şi-l ascultam“. 

Ştefan Caraman este şi dramaturg. La Teatrul În Culise din Bucureşti se joacă o dramatizare după „Scrisori către Rita“, apoi la Teatrul În Sufragerie se va juca în premieră, în februarie, „Aeroportul (2)“.

Sunt un scriitor nesuferit. Eu funcţionez pe principiul „Îngenunchează în faţa mea, cititorule!“. El m-alege pe mine, nu eu pe el. Respectă-mă.

Întrebat dacă ar putea să trăiască din scrierea de piese şi de cărţi, Caraman a spus că situaţia e incertă. „Cartea asta s-a vândut foarte bine, dar n-am această certitudine că toate cărţile pe care le voi scrie vor fi bune. Produsele de tip creativ merg pe un teren alunecos. Sunt puţini scriitori care ajung la o anumită cotă de vânzări. Restul lucrează prin universităţi, în firme de asigurări, în bănci“, spune Ştefan Caraman, care este, de altfel, funcţionar la bancă. 

De ce a ales să scrie? „Îmi place să scriu şi cred că sunt un tip creativ, iar acest lucru n-a ieşit în muzică, n-a ieşit în artă plastică, a ieşit prin scris. La ora de compunere din şcoală, profesoara mă lăuda mereu. Cu această carte fac un business. Mic, dar tot business este, cu toate etapele sale“, explică scriitorul. 

Caraman are în plan să scrie şi alte cărţi. „Vreau să scriu o carte de basme pentru adulţi, pentru oameni mari, cu o trupă de teatru care merge prin ţară şi întâlneşte ba o zână, ba alte personaje, în stilul acela al basmelor.“

„Sunt un scriitor nesuferit. Eu funcţionez pe principiul „Îngenunchează în faţa mea, cititorule!“. El m-alege pe mine, nu eu pe el. Respectă-mă“, punctează Ştefan Caraman. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: