Înţelesurile „Întoarcerii fiului risipitor“, în tabloul lui Rembrandt şi în Săptămâna Patimilor

Detaliu din tabloul lui Rembrandt, "Întoarcerea fiului risipitor"

Părintele Henri J.M. Nouwen ne împărtăşeşte, în volumul "Întoarcerea fiului risipitor", călătoria spirituală pe care i-a prilejuit-o, într-un moment de cumpănă al vieţii sale, întâlnirea cu faimosul tablou al lui Rembrandt cu titlu omonim. Volumul, lansat de Editura Humanitas în Săptămâna Patimilor, vorbeşte despre înţelesurile profunde ale acestei parabole ce cuprinde miezul mesajului biblic.

"Povestea unei întoarceri acasă" de Henri J.M. Nouwen, carte aflată în Top 100 Best Christian Books, conform publicaţiei Church Times, a fost tradusă de Monica Broşteanu la Editura Humanitas.

 Ni se întâmplă tuturor — spune autorul, pornind de la propria experienţă — să fim răzvrătiţi asemenea fiului risipitor, invidioşi şi resentimentari asemenea fiului mai mare rămas acasă ori pur şi simplu indiferenţi faţă de cei din jurul nostru. Totuşi, suntem mereu chemaţi să devenim asemenea tatălui iertător ce-şi dăruieşte iubirea fără să aştepte nimic în schimb şi-i întâmpină cu bucurie chiar şi pe cei care-i greşesc. Goana după succes şi câştiguri materiale, continua competiţie cu ceilalţi, însingurarea şi deprimarea îl îndepărtează pe omul contemporan de sine însuşi şi de locul adevăratei sale libertăţi. Însă Henri J.M. Nouwen ne demonstrează în aceste reflecţii pline de înţelepciune şi sensibilitate că „întoarcerea acasă“ rămâne posibilă fie şi după cele mai deznădăjduite rătăciri.

„Aşa cum parabola fiului risipitor cuprinde miezul mesajului Evangheliei şi-i cheamă pe ascultători să facă propriile alegeri în faţa lui, tabloul lui Rembrandt rezumă întreaga luptă spirituală şi îi invită pe privitori să ia o hotărâre personală în legătură cu viaţa lor“, spune părintele J. M. Nouwen. 

FRAGMENT

            Când am văzut prima dată tabloul lui Rembrandt, nu cunoşteam aşa de bine ca astăzi locuinţa lui Dumnezeu dinăuntrul meu. Totuşi, reacţia mea intensă la îmbrăţişarea tatălui care-şi primeşte fiul mi-a spus că începusem să caut cu disperare acel loc lăuntric în care să fiu şi eu ţinut în braţe precum tanărul din tablou. Pe atunci nu prevedeam cât îmi va lua să mă apropii cu câţiva paşi de locul acela. Sunt recunoscător că n-am ştiut dinainte ce avea Dumnezeu de gând cu mine. Dar sunt recunoscător şi pentru noul loc ce s-a deschis în mine prin toată suferinţa lăuntrică. Am acum o nouă chemare: să vorbesc şi să scriu din locul acela către numeroasele locuri din care se compune viaţa frământată a mea şi a altora. Trebuie să îngenunchez în faţa Tatălui, să-mi plec urechea la pieptul lui şi să ascult, neîntrerupt, bătăile inimii lui Dumnezeu. Atunci, şi numai atunci, pot să spun, cu mare grijă şi delicateţe, ce aud.

Acum ştiu că trebuie să vorbesc din veşnicie către timp, din bucuria ce dăinuie către realităţile trecătoare ale scurtei noastre existenţe în această lume, din casa iubirii către casele fricii, din locuinţa lui Dumnezeu către locuinţele oamenilor.

Sunt conştient de vastitatea acestei chemări. Dar sunt convins că este singura cale pentru mine. Ar putea fi numită viziune „profetică“: a- i privi pe oameni şi lumea prin ochii lui Dumnezeu.

            Poate un om să facă într-adevăr aşa ceva? Mai important: chiar este o opţiune pentru mine? Nu e ceva ce ţine de intelect, ci o chestiune de vocaţie. Sunt chemat să intru în sanctuarul lăuntric al propriei mele fiinţe, unde Dumnezeu a ales să locuiască. Singura cale către locul acela este rugăciunea, rugăciunea neîncetată. Frămantările şi suferinţa pot desţeleni drumul, dar am certitudinea că doar rugăciunea neîncetată îmi poate îngădui să pătrund acolo. (Copyright Editura Humanitas)

Henri J.M. Nouwen

Fiul risipitor. Povestea unei întoarceri acasă

Traducere de Monica Broşteanu, Humanitas 2017

Henri J.M. Nouwen s-a născut în 1932 în Olanda, dar şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii în Statele Unite şi în Canada. A fost preot catolic şi un foarte indrăgit conferenţiar şi autor de lucrări de teologie şi spiritualitate. A predat la universităţile Notre Dame, Yale şi Harvard din SUA. În ultimii zece ani ai vieţii a lucrat cu persoane cu handicap mintal şi fizic sever în cadrul unei comunităţi din apropiere de Toronto. S-a stins din viaţă în 1996, în Olanda.

A scris 39 de cărţi, care au fost traduse în numeroase limbi şi vandute în milioane de exemplare. Printre cele mai cunoscute:

The Wounded Healer: Ministry în Contemporary Society (Tămăduitorul rănit: misiunea preoţească în societatea contemporană – 1972), A Cry for Mercy: Prayers from the Genesee (Un strigăt pentru indurare: Rugăciuni din Geneză – 1981), In the Name of Jesus: Reflections on Christian Leadership (In numele lui Isus: Reflecţii despre păstorirea creştină – 1989), Life of the Beloved: Spiritual Living in a Secular World (Viaţa Fiului preaiubit: Trăirea spirituală intr-o lume seculară – 1992), The Return of the Prodigal Son: A Meditation on Fathers, Brothers and Sons (1992, trad. rom. Întoarcerea fiului risipitor, 1999), The Inner Voice of Love: Journey Through Anguish to Freedom (Vocea lăuntrică a iubirii: O călătorie prin suferinţă spre libertate –1996), Bread for the Journey: A Daybook of Wisdom and Faith (1997, trad. rom. Paine pentru drum, 2014). La aproape 18 ani de la apariţia primei traduceri a Fiului risipitor, s-a simţit nevoia reluării intr-o nouă traducere a acestei capodopere a autorului.