Un număr de telefon format greşit de către autoare deschide, într-o matinală zi de aprilie, un moment al hazardului. Cert este că apelul format greşit a ajuns la mine. Am vorbit câteva zile la telefon împărtăşindu-mi impresii şi valori pe care cu greu le-as fi putut trăi la propriu, deoarece oamenii şi timpurile descrise de Éléonore Cosmopol par a fi tot mai rare în lumea în care trăim. Nu mi-a dezvăluit prea multe despre sine în timpul acordat, însă vocea sa îmi contura, inconştient, prin cuvinte, imaginea unei personalităţi complexe înzestrată cu o intelegenţă vie.

La scurt timp, am primit din partea autoarei volumele Gândiri în Paris” şi „Meditaţie pe malurile Senei”. Sunt volume de versuri ce reflectă, în opinia mea, mesajul unor profunde trăiri sufleteşti stilizate în acuarela pariziană a vremurilor de odinioară şi, totodată, o experienţă a manifestării spirituale în poezie.

Zilele trecute am recitit câteva dintre Gândirile poetei, Éléonora Cosmopol care, aşa cum ne subliniază Ileana Vulpescu, „te-ndeamnă să te apleci asupra propriei existenţe şi să te simţi înfrăţit cu un suflet, ceea cred că este menirea poeziei”.

„Iartă-ne Doamne

Iartă-ne că am regretat

-          Păcate ce n-am Înfăptuit

-          Unele păcate

Noi înşine ni le iertăm

Înainte chiar de a le spovedi

(Éléonore Cosmopol, Gândiri în Paris”, Cerem Iertare,

 Editura Casa Editorială Demiurg Plus, Iaşi, 2013 p. 53)

Puterea credinţei autoarei izvorăşte din mai multe versuri care par a zugrăvi în chenarul poeziei o meditaţie profundă. În acest sens, Jean-Paul de Bernis (Chevalier de la Légion d’ Honneur, Président de l’Académie du Mérite et Dévouement Français) consideră că poeziile Éléonorei Cosmopol ne deschid un orizont, ne fac să gândim „altfel”, ne scot din automatismul cotidian.

„Mă doare nedurerea / Celor ce m-au îndurerat

Mă doare uşurinţa / Celor ce au a judeca

Mă doare a lor neputinţă / Ori nevoinţă de a urca...”

(Éléonore Cosmopol Meditaţie pe malurile Senei”, Rugăciune,

 Editura Casa Editorială Demiurg Plus, Iaşi, 2014, p. 20)

Subtilitatea mesajului în poezia Éléonorei Cosmopol se observă în frumoasele versuri Qui est qui à Paris:

„Un nai, o rapsodie

Dorul...

Teatrul cochet al humorului

Teatrul absurdului academic

Sub cupola pariziană...

Ciulinii Bărăganului

Pasărea măiastră

Străpungând aerul

Către coloana fără sfârşit

Zeităţile lui Eliade

Şi mai ales, mai ales,

Acel Dumnezeu rural

Al lui Cioran”

(Éléonore Cosmopol, Gândiri în Paris”,

 Editura Casa Editorială Demiurg Plus, Iaşi, 2013 p. 11)

Pentru mine, „întâlnirea” cu Éléonore Cosmopol a fost un privilegiu, iar poeziile sale o atingere interioară a sufletului, gânduri adânci ce ne conduc către intimitatea bucuriei sufletului sau la o acceptare a vieţii întru bucurie.