Episodul XV al podcast-ului Avangarda, cu Ionuţ Vulpescu, îl aduce în faţa publicului pe scriitorul şi traducătorul Dinu Flămând. Poet, eseist, om de radio şi traducător, Dinu Flămând este unul dintre numele mari ale literaturii şi culturii române din ultimele decenii.
Tuică, un vagabond care venea periodic la Bucureşti, de fiecare dată aducea cu el Piaza-Rea. Deşi se născuse în casa unui aprod din mahalaua lui Popa Soare, acest Tuică rămăsese orfan de la cinci ani. Nişte rude i-au luat casa şi l-au dus la Orfelinatul lui Ipsilanti, iar de aici a început să-şi capete numele de Piază-Rea.
Răsfoind cu ajutorul soţiei (fiind, se ştie, nevăzător) capitolul Corespondenţe
din „Jurnalul unui personaj controversat”, am constatat că lipseşte
(eroare, fireşte, a redactorului de carte) epistola semnată de Emil
Cioran, epistolă la care ţin foarte mult, în urma vizitei la celebrul
filosof acasă, în mansarda blocului lângă Teatrul Odeon, unde acesta
locuia ca un student.
Sfârşit de aprilie, 1798, ca acum, imediat după Paşte. Dintr-un nizam domnesc aflăm că se anunţă o invazie de lăcuste. Respectiv, încă mici şi mai uşor de stârpit, aceste lăcuste porniseră uşurel dinspre Focşani spre Bucureşti.
Am
citit „Surpriza grădinarului”, de Carla Balzaretti, ilustrator Sonja Wimmer când nu era război. Mi-am zis, iată ce carte potrivită pentru a le vorbi
copiilor despre valori şi verticalitate!
Aflat pentru prima dată la Bucureşti, cel mai tradus scriitor ucrainean a vorbit despre romanul său „Albinele gri”, recent apărut în româneşte, a cărui acţiune se petrece în Donbass şi în Crimeea, despre multiplele narative şi fake-news-uri ale lui Putin şi despre obligaţia scriitorului de a spune adevărul.
Despre domeniul Doicescu am scris cel mai mult. Începând cu Biserica de la Colţea, coborând spre Unirii şi înaintând spre Est, până dincolo de strada Caimata, cândva au fost proprietăţile Doiceştilor, boieri vechi, pomeniţi prin cronici.
Cartea lui Ovidiu Raeţchi, „Istoria Holocaustului. Desfiinţarea omului: de la ascensiunea lui Hitler până la execuţia lui Eichmann”,
publicată la editura Litera din Bucureşti, 2022, respectă toate
regulile de redactare, având aparat critic şi bibliografie, fiind foarte
generoasă, conţinând 720 de pagini.
Deja am ajuns la Londra, la marele târg de carte, iar eu mă gândesc la
harta mea, cu întâmplări varii. Toată crema din industria cărţii se află
aici, imaginaţi-vă tipe stilate, tunse băieţeşte, cu pantaloni până la
gleznă şi pantofi de lac, fără toc.
Episodul X al podcast-ului „Avangarda, cu Ionuţ Vulpescu” îl aduce în faţa publicului pe criticul şi istoricul literar Nicolae Manolescu, preşedinte al Uniunii Scriitorilor şi director al revistei România Literară. Nicolae Manolescu este, însă, înainte de toate, profesor, după cum îi place să se prezinte şi să fie prezentat.
De astăzi încep să vă povestesc despre „harta întâmplărilor”. Trăim o perioadă în care hărţile se mişcă şi cum nu sunt în stare să vorbesc despre aceste schimbări, despre război şi despre suferinţele provocate de el, despre ucraineni sau despre ruşi, m-am hotărât să vorbesc despre relieful unor fapte pe care le cunosc bine - domeniul întins, în care trăiesc bucureştenii din romanele mele.
Un podcast cu dna. Academician Florica Dimitrescu-Niculescu, continuatoarea profesorilor Alexandru Rosetti, Jacques Byck şi Iorgu Iordan: despre şcoala românească de lingvistică, poezia lui Eminescu şi limbajul pandemiei.
Un cer încă tulbure şi o pală de vânt
ce înfioară undele liniştite ale Dunării, par să vestească primăvara pe faleza
din Ismail.
În şedinţa Senatului din 9 martie am depus o interpelare adresată atât Ministerului Culturii, cât şi Ministerului Cercetării, Inovării şi Digitalizării prin care atrăgeam atenţia asupra situaţiei site-ului Biblioteca Digitală a Bucureştilor, unul de interes public.
Pregătisem o istorioară, ca de obicei, dar cum vremurile sunt pline de arme, pun aici un fragment pe această temă, extras din romanul Zogru (2007), care zilele astea iese de sub tipar la Marsilia - în semn de solidaritate cu cei care suferă.
Recomand călduros şi cu admiraţie o carte-album de artă, „Maria, doamna
voievodului sfânt Constantin Brâncoveanu”, consacrată Mariei
Brâncoveanu, soţia voievodului martir, şi familiei sale, însoţită de la
început de susţinerea doamnei Mihaela Păun, director ARCUB.
Iată că avem o nouă zi în care să celebrăm cititul. După Ziua Mondială a Cărţii şi a Drepturilor de Autor (23 aprilie), Ziua Culturii Naţionale (15 ianuarie), Ziua Mondială a Cititului Împreună (2 februarie), Ziua Limbii Române (31 august), de acum încolo, pe 15 februarie sărbătorim Ziua Naţională a Lecturii.
Azi e Ziua Naţională a Lecturii, prima ediţie. Dincolo de limbajul cam de
lemn al comunicatului Ministrului Educaţiei în raport cu scopul măreţ al
salvării naţiei prin lectură, prilejul mi-a amintit o discuţie purtată acum
aproape 11 ani cu marele poet Aurel Pantea, chiar pe această temă.
Cea de-a şasea ediţie a podcast-ului
Avangarda, cu Ionuţ Vulpescu aduce în
prim plan un dialog inedit cu scriitorul Nicolae Breban. Intervievat în urmă cu
mai mulţi ani, romancierul Nicolae Breban ne vorbeşte despre literatură,
critică literară şi despre generaţiile creatoare de dinainte şi de după 1989.
Astăzi fac o mărturisire, vă scriu o epistolă vouă, celor care mi-aţi citit blogul, dar şi celor care mi-au scris.
