Visul unei vacanţe de vară

Mai multe personalităţi ale vieţii noastre culturale au compus, pentru „Adevărul literar şi artistic“, portretul relaxării ideale care îmbină utilul cu plăcutul. Zona rurală bistriţeană, Lisabona, peisajele de vis din Toscana sau locul de baştină al Marelui Will sunt doar câteva destinaţii alese.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cum vacanţa de vară este în plină desfăşurare, „Adevărul literar şi artistic"  vă oferă un ghid al vacanţei ideale. Mai mulţi artişti şi oameni de cultură îşi aduc aminte de locurile din străinătate sau de pe la noi, în care, prin peregrinările lor, au simţit ceva deosebit şi pe care le-ar recomanda şi altora. A rezultat un portret, viu şi colorat, al unei vacanţe ideale, care să îmbine atracţia pentru vizitarea unor obiective culturale cu peisajele de vis şi cu acel „ceva" subiectiv, care dă unicitate fiecăruia dintre noi.

Dacă scriitorul Mircea Cărtărescu, deşi umblat prin mai toată lumea, se întoarce cu bucurie tot la peisajele noastre transilvane - pe care mărturiseşte că le-a cunoscut cu adevărat atunci când s-a căsătorit a doua oară -, ceilalţi repondenţi privesc spre „alte zări, de soare pline": paradisul Toscanei, în cazul actriţei Maria Dinulescu, Berlinul lui Caragiale, pentru muzicianul Mircea Tiberian, Lisabona, prin ochii Ofeliei Popii. Unul dintre cei mai buni interpreţi români de Shakespeare, craioveanul Ilie Gheorghe este atras, în primul rând, de locul natal al bardului din Stratford-upon-Avon. Opţiunea cea mai modestă, dar de departe cea mai interesantă şi surprinzătoare, o are regizoarea de texte cool Gianina Cărbunariu: un sătuc de munte din Balcanii bulgăreşti, complet izolat de tumultul contemporan, „departe de lumea dezlănţuită" şi de... internet.

Cărtărescu iubeşte Ardealul

Scriitorul Mircea Cărtărescu a descoperit farmecul „vieţii la ţară“

Aflat weekendul trecut la Bistriţa (locurile natale ale soţiei sale, poeta Ioana Nicolaie), cu ocazia celei de-a doua ediţii a Festivalului de Poezie şi Muzică de Cameră „Poezia e la Bistriţa", scriitorul Mircea Cărtărescu (54 de ani) a declarat corespondentului Mediafax că a descoperit Ardealul graţie soţiei sale, scriitoarea Ioana Nicolaie, originară din oraşul Sângeorz-Băi, şi este foarte încântat atât de oameni, cât şi de „locurile paradisiace" din zona Munţilor Rodnei.

„Eu am descoperit Ardealul prin soţia mea, care este sângeorzancă. Nu ştiam mare lucru despre locurile şi oamenii de aici. Am învăţat să-i iubesc datorită soţiei mele şi faptului că în Sângeorz, unde e casa ei părintească, am întâlnit oameni absolut minunaţi şi locuri paradisiace, fabuloase, despre care nu ştiam. Eu sunt bucureştean, născut pe betoane, cum se zice, şi nu am cunoscut foarte multe alte lucruri mai bune, aşa încât şi Sângeorzul şi Bistriţa şi Năsăudul, Ilvele îmi sunt acum foarte familiare şi chiar foarte dragi", a spus Mircea Cărtărescu, „prins" de corespondentul agenţiei de ştiri.

Autorul „Frumoaselor străine" a recunoscut că, în ultimă instanţă, zona din nord îi este mai dragă decât locurile natale. Scriitorul îşi va petrece următoarele zece zile la Sângeorz-Băi împreună cu familia sa.

Fascinaţia lui Cărtărescu pentru Nord (incluzând aici Ardealul şi zona de graniţă a acestuia, care este Bistriţa) nu este dată doar de motive personale, ci este explicată de autor şi din punct de vedere intelectual: „Nordul a fost întotdeauna o zonă a poeziei. La noi a avut poeţi extraordinari. Eminescu, poetul nostru tutelar, e un poet din nord. De asemenea, partea aceasta a Ardealului a avut nu numai norocul unor prozatori extraordinari, ca Rebreanu şi mulţi alţii, dar şi al unor poeţi extraordinari".

Vezi aici imagini din vacanţa scritorului


Ofelia Popii: „oricând la Lisabona"

În Lisabona, unde a fost în 2004 cu spectacolul „Electra", montat de regizorul Mihai Măniuţiu, pe Ofelia Popii (32 de ani), celebra interpretă a lui Mefisto din  spectacolul „Faust" al lui Silviu Purcărete de la Sibiu, au impresionat-o casele viu colorate, cavernele cu boltă, unde a descoperit fado. „Interpreţii cântau cu patos, am fost fascinată de timbrul lor. A fost extraordinar, am stat aproape o săptămână în Lisabona. Îmi plăcea să mă pierd pe străduţele înguste, în care erau mulţi bookinişti.

Mi-aduc aminte că am cumpărat nişte albume de artă. M-aş întoarce oricând la Lisabona", povesteşte Ofelia Popii. În Portugalia, a mai fost înainte la Porto cu spectacolul „Cumnata lui Pantagruel", montat de Silviu Purcărete.

De asemenea, actriţa, caracterizată de George Banu drept revelaţia ultimilor ani în teatru, a mai fost încântată la Liverpool, unde a fost cu spectacolul „Balul", de muzeul Beatles. Vara aceasta Ofelia Popii va merge la Bran, la munte, dar vrea să ajungă şi câteva zile la mare. De la 20 august, Ofelia Popii va începe să repete la Sibiu, pentru cele şapte ipostaze feminine ale spectacolului „Felii", după un text al Liei Bugnar, care va semna şi regia. „E un spectacol cu o singură actriţă, care interpretează şapte roluri diferite. Scenografia este semnată de Dragoş Buhagiar", precizează Ofelia Popii.

Pe urmele Marelui Will cu Ilie Gheorghe

„Stratford are o nespusă frumuseţe curat englezească: deluşoare prelungi, cu lanuri bogate, pajişti de smarald, smălţate cu zambile de câmp şi pârâiaşe limpezi", îşi aminteşte, solicitat de „Adevărul literar şi artistic", actorul craiovean Ilie Gheorghe, în vârstă de 70 de ani. Cunoscut pentru rolul lui Faust din spectacolul lui Silviu Purcărete de la Sibiu, Ilie Gheorghe a jucat peste 120 de roluri, a câştigat 27 de premii naţionale şi internaţionale, printre care Premiul Uniunii Teatrale din România (UNITER) pentru cel mai bun actor, a participat la peste 140 de festivaluri internaţionale cu Teatrul Naţional „Marin Sorescu" din Craiova, în 47 de ţări.

Cu toate acestea, actorul nu ezită când trebuie să răspundă la ancheta „Adevărului": are un singur loc preferat şi acela nu-i greu de indicat. Fiind şi un interpret shakespearian de mare forţă (vezi epocalul rol al lui Titus Andronicus, în spectacolul-cult al lui Purcărete de la începutul anilor '90), Gheorghe este atras, bineînţeles, de locul natal al geniului tutelar al teatrului universal, supranumit Marele Will.

„Am călătorit mult. Am văzut multe. Am acordat numeroase interviuri. Nu de puţine ori mi s-a pus întrebarea: «Dacă ar fi să alegeţi un loc din lume unde v-ar plăcea să vieţuiţi, care ar fi acela?». Răspundeam: «Acolo unde plăcerea unei nebunii n-o dai pe-a lumii-ntreagă-nţelepciune». Citam şi eu cu aproximaţie două versuri din «Poveste de iarnă» scrisă de William Shakespeare", ne spune actorul care s-a identificat cu teatrul craiovean, dându-i, în acelaşi timp, identitate.

„Locul ce mi l-aş alege dacă aş fi obligat să fac acest lucru, fiindcă eu nu mi-aş da satul în care m-am născut pe niciun alt spaţiu din lume, acel loc s-ar afla în inima Angliei şi datorită legendelor pe care le născuse era numit chiar aşa: «Inima Angliei». Şi în ţinutul acesta străbătut dinspre nord-est spre sud-vest de râul Avon, despărţind ţara grâului de la miazăzi de ţara lânei de la miazănoapte, a trăit cel mai mare scriitor englez din toate timpurile. Stratford. Stratford-Upon-Avon se cheamă locul acesta", ne dezvăluie alegerea sa Ilie Gheorghe.

„Am ajuns la Stratford când grânele erau doborâte la pământ, iar în urma secerătorilor uriaşe rămâneau baloţii rotunzi de paie, înşiraţi, strălucind în bătaia soarelui de parcă erau poleiţi cu aur. Priveam cu patimă peisajul acela amintindu-mi şi de câmpiile copilăriei mele, unde grâul era secerat cu mâna, strâns în snopi, aşezaţi apoi ca nişte mici piramide ce-şi întindeau umbrele spre apa morţilor ce licărea la orizont", îşi aminteşte marele actor, care va rămâne identificat cu rolul bătrânului savant Faust, din producţia purcăresciană.

Gheorghe a avut un moment de-a dreptul mistic la mormântul bardului: „Strângând în mână şnurul ce-i apăra mormântul simţeam aceeaşi stare pe care am trăit-o atunci când mi-am aşezat fruntea pe Sfântul Mormânt".

Mircea Tiberian: „Aleg Berlinul"

Jazzmanul Mircea Tiberian, în grădina castelului Charlottenburg, situat în vestul Berlinului

„Prin natura meseriei, am călătorit destul de mult până acum. Foarte rar, însă, am ales eu destinaţia. De obicei mă deplasam acolo unde se desfăşurau concertele, repetiţiile, înregistrările", răspunde provocării „Adevărului literar şi artistic" muzicianul Mircea Tiberian
(55 de ani).

Totuşi, nici jazzmanul nu stă pe gânduri când trebuie să se oprească la un singur loc, probabil influenţat şi de alegerea similară pe care a făcut-o, acum peste un secol, legendarul Nenea Iancu. „Aleg Berlinul. De ce? Pentru că are câte ceva din romantismul Parisului, din clasa Londrei, din relaxarea Romei şi dinamismul newyorkez. E colorat, mai ales în cartierele boeme. E surprinzător în arhitectură. Oferta culturală e inepuizabilă. Oamenii de-acolo sunt departe de a fi leneşi, fără a fi isterizaţi de muncă. Fiind probabil cel mai ieftin oraş mare din Europa Occidentală, atrage oameni dinamici şi, până la urmă, inteligenţi", explică Tiberian. Muzicianul povesteşte o întâmplare "simptomatică" din Berlin: "Acum câţiva ani mi s-a propus, în vederea unui turneu, o repetiţie cu public. Am ajuns greu la locul cu pricina, care era plasat în mijlocul unei încâlcite zone industriale, etajul era, normal, ultimul, interfonul nu funcţiona etc. Eram sigur că nu va fi nimeni în audienţă şi vom putea repeta în voie. Surpriza a fost mare: în apartamentul respectiv - de fapt un atelier de arhitectură de peste 100 metri pătraţi - se afla un pian Steinway nou nouţ şi în jur de 70-80 de persoane care veniseră special să asculte repetiţia noastră, chemate fiind doar printr-un simplu SMS. Unii dintre ei aduseseră câte o sticlă de vin sau whiskey, alţii fursecuri… atmosfera era de premieră teatrală. Evident că n-am mai repetat, ci am cântat ca la un concert adevărat“.

Locul secret al Gianinei Cărbunariu

Regizoarea de texte cool Gianina Cărbunariu (33 de ani), vârf de lance al noii generaţii de artişti, care a schimbat faţa teatrului contemporan românesc, are o opţiune neaşteptată şi surprinzătoare: sătulă de agitaţia din mijlocul civilizaţiei, alege izolarea unui sătuc arhaic din Balcani, aproape depopulat, loc în care să nu poată fi găsită.

Regizoarea Gianina Cărbunariu

„Când vreau să mă simt total în vacanţă plec undeva la munte, unde să n-am semnal la telefon şi nici internet - altfel există permanent tentaţia să-mi deschid mailul sau să le răspund celor care mă sună. Locul e în Bulgaria, în munţii Balcani - nu vreau să-i dau numele de teamă să nu vină prea multă lume - şi mersul acolo, pentru mine, a devenit o chestie foarte personală. Este un sat de munte aproape părăsit, mulţi dintre săteni au murit sau au plecat în ultimii 20 de ani, aşa că au mai rămas doar câteva case locuite. Casa în care stau de obicei e a unor prieteni bulgari, moştenire de la bunici, şi e foarte departe de orice reţea. Deci chiar nu pot fi găsită. Aici îmi place să privesc, să mă plimb şi să scriu: e un loc în care ai timp să te gândeşti la tot...", ne-a mărturisit, cu sinceritate, tânăra regizoare, în acelaşi timp o scriitoare talentată.

Alegerea pare modestă, dar este departe cea mai interesantă şi frumoasă. De altfel, zonele rurale din Bulgaria abundă în astfel de locuri stranii, arhaice şi scufundate într-o tăcere tombală, ţara de la sud de Dunăre fiind în plin proces de depopulare. Faptul face deliciul unui anume tip de turist occidental, moda Bulgariei tinzând s-o ia pe urmele celei a insulelor greceşti din anii '60-'70.

(Au colaborat: Dan Boicea, Ana-Maria Onisei). 

Maria Dinulescu: „Licurici şi plimbări călare"

„Anul trecut am descoperit ce înseamnă să îţi doreşti să te reîntorci. Mereu am fost fascinată să merg înainte", ne mărturiseşte tânăra actriţă Maria Dinulescu (29 de ani), foarte apreciată în ultima vreme pentru interpretarea impecabilă a partiturii din „Pescuit sportiv", lungmetrajul de debut al lui Adrian Sitaru. Motivul este descoperirea peisajului paradiziac al Toscanei şi mai ales un anume loc, considerat cel mai frumos din întreaga peninsulă: „Am făcut asta cu pas după pas prin toată Toscana şi totuşi m-am oprit. În Alberese. Locul recomandat ca cel mai frumos din întreaga Italie".

Maria Dinulescu ne povesteşte ce o atrage atât de mult la acest loc de vis, la care speră să se întoarcă în fiecare an şi fără de care spune că nu ar mai putea trăi: „Mă întreb acum cum aş putea să trăiesc fără să îmi opresc viaţa în fiecare an în Praco Regionale della Maremma. Cum să nu îmi las trupul şi mintea să se bucure de licurici, plimbările călare prin pădure, cei 9 km dus şi 9 km întors pe bicicletă până la mare, pictatul pe o plajă aproape pustie unde numai nişte vulpiţe îşi caută hrana sau fără polka şi mazurca dansate la balul din satul vecin? Cum aş putea să trăiesc fără toate acestea?".

Iată şi un posibil răspuns: „Poate doar aşteptând ca sâmburii de mosomn (nespola) să rodească şi în grădina mea. Fructul de care m-am îndrăgostit în acest nou an în care îmi descopăr profunzimea". În final, actriţa ne oferă şi câteva recomandări culturale: „Luaţi avionul prin Milano ca să nu pierdeţi «Romeo şi Julieta» de la Teatro alla Scala, unde Alina Cojocaru este uneori invitatul special al acestui balet. Vă urez vacanţă veselă!".

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările