Cu toate că regizorul francez Olivier Assayas este unul dintre cei mai buni cineaşti contemporani (sau poate tocmai de aceea), „Nori peste Sils Maria“ – cea mai recentă producţie a sa, turnată aproape în întregime în mirifica staţiune elveţiană – este în primul rând un film de actori, mai exact de actriţe. Dovadă stau numeroasele premii şi nominalizări pentru performanţe actoriceşti la diverse festivaluri de film, după premiera mondială avută în competiţia Festivalului de la Cannes de anul trecut. Totul a culminat cu Premiul César pentru cea mai bună actriţă în rol secundar primit recent de nimeni alta decât californianca Kristen Stewart, interpreta preferată a adolescenţilor din seria „Twilight“. Prin acest film, Assayas o scoate pe Stewart din zona oprobriului pe care-l suporta ca urmare a acelor filme şi arată că aceasta poate fi şi o actriţă valabilă.

Cele trei graţii

Nu numai Kristen Stewart (25 de ani) este o revelaţie în „Nori peste Sils Maria“, ci şi veterana Juliette Binoche (51 de ani), una dintre cele mai iubite şi apreciate actriţe contemporane, pe care fanii o pot vedea acum lipsită de glamour-ul din filmele care au consacrat-o (nu că ar fi prima oară pentru Binoche), în intimitatea sa am putea zice. Procedeul este valabil şi pentru Stewart, pe care lumea o privea până acum doar ca adolescenta îndrăgostită de un vampir nemuritor din seria „Twilight“. Celor două li se alătură, ca interpretă secundară, americanca sudistă Chloë Grace Moretz (28 de ani), la rândul său o actriţă în ascensiune, care a jucat până acum în numeroase filme de succes (cineva atent la povestea din „Nori peste Sils Maria“ ar putea să-şi dea seama că aceste distribuiri nu sunt deloc întâmplătoare).

După 20 de ani

De altfel, scenariul filmului, scris tot de Olivier Assayas, este centrat pe studiul a ceea ce înseamnă vârsta, trecerea timpului, pentru o actriţă şi al relaţiei dintre vârste, în speţă între actriţa interpretată de Juliette Binoche şi mai tinerele sale colege, „oglinzi“ de fapt pentru propria transformare: asistenta sa (Kristen Stewart) şi o jună actriţă care trebuie să-i fie parteneră (Chloë Grace Moretz), ambele cu peste 20 de ani mai tinere. Juliette Binoche o interpretează pe Maria Enders, o celebră actriţă (fictivă, evident), care este distribuită într-o remontare pe o scenă londoneză a piesei care a consacrat-o în urmă cu două decenii. Numai că, dacă atunci Maria o juca pe mai tânăra componentă a tandemului feminin a cărui relaţie de dragoste (lesbiană)-ură este centrul piesei, acum evident, după trecerea timpului, ea este distribuită în rolul celei mai în vârstă. Parteneră ar trebui să-i fie americanca Jo-Ann Ellis, o actriţă talentată, dar celebră mai mult pentru viaţa ei mondenă şi pentru scandalurile à la Lindsay Lohan.

Actriţa la ea acasă

Acţiunea se întâmplă în minunatul decor al localităţii elveţiene Sils Maria, acolo unde piesa – al cărei titlu se referă la un fenomen meteorologic local – a fost scrisă la vremea ei. Maria şi tânăra sa asistentă, Valentine, repetă împreună textul piesei, dar totul este un pretext pentru a arăta o actriţă în intimitatea ei, atât creativă cât şi pur personală (aşadar, nu cu imaginea şi glamour-ul cu care o vedem pe scenă sau pe ecran, ci aşa cum este ea de fapt). Rolul lui Valentine este cel de a o conecta pe Maria la realitatea care s-a schimbat şi se schimbă în permanenţă, dar acest lucru este destul de greu de îndeplinit. În plus, apariţia lui Jo-Ann (la rândul ei, actriţă în filme cu supereroi, ca şi interpreta sa) ne arată diferenţa faţă de actuala generaţie de actori, mai ales cei de peste Ocean.

O lume în schimbare

Referinţele făcute din interior la cinema nu sunt întâmplătoare, ele au apărut des în filmografia de până acum a lui Olivier Assayas (vezi mai ales minunatul „Irma Vep“, din 1996). Assayas (60 de ani) este unul dintre cei mai subtili regizori de film contemporani, şi nici cu acest film nu se dezminte. Filmele sale se mişcă greoi, este şi cazul acestui „Sils Maria“, dar odată trecute cele două ore de proiecţie, ele construiesc ceva, ne-au spus lucruri importante. Avem aici atât relaţia în oglindă a Mariei cu Valentine, ca şi cu Jo-Ann (care, teoretic, ar trebui să fie ea cea din urmă cu 20 de ani) – practic, o lume întreagă o separă de cele două tinere –, cât şi relaţia dintre branşa europeană şi cea americană (de aceea vorbeam că distribuirile celor trei actriţe nu sunt absolut deloc întâmplătoare).

Europa vs. SUA

Assayas face aici cu Kristen Stewart cam ceea ce a făcut canadianul David Cronenberg cu Robert Pattinson (colegul lui Stewart din „Twilight“) în cele două filme în care l-a folosit, „Cosmopolis“ (2012) şi „Maps to the Stars“ (2014): să ia un actor iconic pentru noua generaţie de adolescenţi, dar în filme de prost gust, şi să-l transforme într-un interpret cât de cât valabil. Mai mult, „Nori peste Sils Maria“ chiar seamănă destul de mult cu un subplot din „Maps to the Stars“, cel al lui Julianne Moore. Numai că diferenţele dintre cele două filme sunt la rândul lor foarte semnificative: dacă Cronenberg dă impresia, tratând despre Hollywood şi SUA, că vorbeşte despre post-istorie şi despre post-uman, filmul lui Assayas este mult mai soft şi mult mai european; nu întâmplător este plasat el la Sils Maria (Nietzsche etc.). Într-adevăr, Assayas este unul dintre cei mai „europeni“ cineaşti, vezi în primul rând, din bogata sa filmografie, „L’heure d’été“ (2008).

Info

Nori peste Sils Maria / Clouds of Sils Maria (coproducţie, 2014)
Regia: Olivier Assayas
Cu: Juliette Binoche, Kristen Stewart, Chloë Grace Moretz, Angela Winkler

3 stele