Dar asta nu ştirbeşte cu nimic din frumuseţea acestor muzici şi a interpretărilor lor excepţionale.  De ce să nu alegi să asculţi nişte trio-uri care seamănă cu o călătorie în lumea stepelor ruse, de exemplu?

Rahmaninov şi Ashkenazy

Răspunsul la întrebarea de mai sus se găseşte în cel mai nou disc al pianistului Vladimir Ashkenazy, album ce urmează să se lanseze în 6 august şi pe care îl puteţi asculta luni, 5 august, la Radio România Muzical, de la ora 20, ca parte a campaniei „Votează discul de muzică clasică”.

Vladimir Ashkenazy, celebrul muzician, pianist şi dirijor, născut în Uniunea Sovietică în urmă cu 76 ani, îşi încheie cu acest disc proiectul său de o viaţă: înregistrarea tuturor lucrărilor cu pian de Serghei Rahmaninov, compozitorul său preferat. Iar ultimul capitol al acestui amplu demers care a durat 50 ani (primul lui disc cu Rahmaninov a apărut în urmă cu 50 ani la aceeaşi casă Decca cu care colaborează şi în prezent) este reprezentat de cele două triouri cu pian, completate de două minunate piese pentru violoncel şi pian. Alături de Vladimir Ashkenazy se află violonistul Zsolt Tihamer Visontay, concertmaistrul Orchestrei Philharmonia din Londra, şi violoncelistul Mats Lindstrom, cu o bogată carieră solistică internaţională şi fost membru al Orchestrei Philharmonia. E bine de menţionat că Vladimir Ashkenazy este în prezent dirijor laureat al Orchestrei Philharmonia din Londra.

Mi-a plăcut foarte mult acest disc, datorită repertoriului mai puţin cântat, dar mai ales, datorită excepţionalei interpretări: mi s-a părut că Ashkenazy reuşeşte să picteze literalmente un tablou cu stepa rusă, redată cu fineţe şi multă dragoste.

Barenboim şi Requiemul de Verdi

Şi dacă Rahmaninov cu Ashkenazy este o experienţă mai rafinată, vă recomand acum o înregistrare care literalmente mi-a făcut pielea de găină când am ascultat-o: viscerală, răscolitoare, cu un impact emoţional direct. Este vorba despre Requiemul de Verdi: Corul şi Orchestra Teatrului Scala din Milano, dirijor Daniel Barenboim. Solişti: soprana Anja Harteros, mezzosoprana Elina Garanca, tenorul Jonas Kaufmann şi basul Rene Pape – acesta din urmă poate fi ascultat tot în Requiemul de Verdi în cadrul festivalului Enescu, în 12 septembrie 2013.

Este primul album rezultat în urma colaborării dintre Teatrul Scala din Milano şi cel care este directorul ei muzical din 2011, binecunoscutul Daniel Barenboim (el va deschide Festivalul Enescu cu apariţiile sale din 1 şi 2 septembrie).

Poate vă gândiţi că a asculta un requiem este o experienţă tristă, de evitat. Însă, aşa cum îmi spunea la un moment şi IPS Ioan Robu, arhiepiscopul Bisericii Catolice, requiemul vorbeşte mai curând despre speranţa în viaţa de apoi şi despre promisiunea luminii, el vine să-i mângâie pe cei rămaşi şi să-i aline.

Requiemul lui Verdi te pune pe gânduri. O muzică extrem de pasionată, cu un Dies irae (Ziua judecăţii) răscolitor, cu o Lacrimosa ce te face să plângi la modul propriu. Iar în versiunea lui Barenboim toate aceste aspecte sunt surprinse magistral – o interpretare fără cusur, autentică, vie, ce pur şi simplu te zguduie şi te duce departe de ceea ce înseamnă viaţa noastră cotidiană. E o experienţă ce nu trebuie ratată. Albumul va fi difuzat la Radio România Muzical chiar în ziua lansării sale internaţionale, luni, 19 august, de la ora 20 şi face parte din aceeaşi campanie „Votează discul de muzică clasică al anului 2013” – pe pagina de internet a campaniei găsiţi o arhivă a emisiunilor ce cuprind discurile intrate în concurs, deci dacă în 19 august sunteţi în vacanţă, puteţi reasculta oricând albumele recomandate pe pagina de internet.

Şi să nu uit, în 19 august este şi ziua de naştere a lui Enescu: 132 ani au trecut de atunci…