Vânători, pitici, oglinzi malefice, regine nebune şi dragoste, pe marile ecrane din România. „The Huntsman: Winter's War“ a ajuns în cinematografe VIDEO

“The Huntsman: Winter's War” a ajuns în cinematografele din România vineri, 22 aprilie. Filmul este o continuare a peliculei “Snow White and the Huntsman”, care a apărut în 2012. Cel de-al doilea film prezintă atât modul în care Eric, personajul principal, a devenit războinic vânător, ci şi ce s-a întâmplat după ce Regina Malefică a fost învinsă. În rolurile principale: Jessica Chastain, Emily Blunt, Charlize Theron şi Chris Hemsworth.

Filmul “The Huntsman: Winter's War”, în regia lui Cedric Nicolas-Troyan, este atât un prequel cât şi un sequel a filmului “Snow White and the Huntsman”, prezentând atât începuturile lui Eric, cât şi ce se întâmplă cu Oglinda fermecată după ce Albă ca Zăpada ajunge regină. Filmul are patru personaje centrale: Vânătorul Războinic Eric, soţia sa, Sara, Crăiasa Zăpezii, Freya, şi Ravenna, regina malefică din primul film.

Două regine rele, doi vânători buni şi o Oglindă misterioasă

Sara (Jessica Chastain), interesul romantic al vânătorului, se încadrează în tiparul eroinelor de aventuri cu care Hollywoodul ne-a obişnuit. Frumoasă şi foarte capabilă, ea e cea cu capul pe umeri dintre cei doi îndrăgostiţi. Evident, Jessica Chastain are roluri mult mai bune (o să amintim doar “Zero Dark Thirty” sau “The Help”), dar nu strică niciodată un blockbuster care îi oferă şi un salariu mare şi mai multă audienţă.

Pentru a  înţelege personajul Freya, Crăiasa Zăpezii, jucată de Emily Blunt, spectatorul trebuie să accepte următoarea convenţie subînţeleasă: acţiunile oamenilor nebuni nu prea au multă logică. O dată ce accepţi acest lucru, nu vei avea dureri de cap încercând să înţelegi exact care e  mecanismul din spatele hotărârilor ei nebuneşti. Aşa cum îi spune titlul – regina zăpezii –, Freya e rece şi fără prea multe emoţii, dar la fel ca şi gheaţa, inima ei poate fi topită dacă ştii cum. Pe Emily Blunt am mai văzut-o în filme precum “Sicario” sau “The Young Victoria”.  

Charlize Theron (“Monster”, “Mad Max”), care a făcut un personaj minunat în primul film, revine în rolul reginei Ravenna. La fel de rea, în costume la fel de impresionante, Ravenna se întoarce să aducă tensiunea de care filmul avea nevoie. În momentul în care vezi privirea ei teribilă realizezi că adevăratul personaj malefic al poveştii abia acum intră în scenă. Diferenţa dintre ea şi Freya este vizibilă, nu numai în alegerile vestimentare (pe lângă rochiile impunătoare şi strălucitoare ale Ravennei, argintiul cuminte şi rochiile pe corp ale Freyei ne reamintesc că în timp ce cea din urmă vrea să ocupe cât mai puţin spaţiu, Ravenna nu are nicio problemă în a-şi asuma rolul de regină), ci şi în modul în care vorbesc (Emily Blunt pare că abia şopteşte unele replici) sau în care se mişcă.

Chris Hemsworth (“Thor”, “Rush”) se întoarce în rolul Vânătorului Eric. Ca şi în primul film, Eric se comportă la început ca o debutantă timidă la un bal, trebuie puţin rugat să se alăture petrecerii. Dar o dată ce înţelege că o nouă aventură este necesară, redevine Vânătorul abil pe care ne putem baza să pună umărul la salvarea regatului. În noua peliculă, Eric este mai puţin abătut şi mult mai amuzant. Îşi riscă viaţa cu zâmbetul pe buze, şi pare de câteva ori să ia situaţia în glumă, pe principiul adolescentin “doesn’t matter, found true love”. Schimbarea sa subtilă de personalitate este un detaliu drăguţ şi e frumos să vezi că scenariştii s-au gândit la acest fapt.

Dragostea ia locul Politicii

Poate că filmul ar fi fost mai reuşit dacă ar fi rămas mai aproape de povestea scrisă de Hans Christian Andersen, care poate ar fi meritat o reinterpretare întunecată şi modernă, ca cea pe care a primit-o Albă ca Zăpada. În schimb scenariul nu se bazează decât lacunar pe poveste, din care preia câteva elemente (Crăiasa Zăpezii, unul dintre îndrăgostiţi este prins în castelul de gheaţă, iar celălalt porneşte într-o călătorie pentru a-l salva).  

Diferenţa principală dintre “Winter's War” şi “Snow White”, dincolo de diferenţele de structură, distribuţie etc, este tema filmului. “Snow White” nu era o poveste de dragoste, ci o fantezie cu valenţe politice, desigur foarte spălăcite în stilul Hollywood, dar totuşi acolo. Albă ca Zăpada nu avea timp de dragoste pentru că era ocupată să-şi salveze regatul, iar Prinţul şi Vânătorul nu au urmat-o pentru părul ei negru ca abanosul sau buzele ei roşii ca sângele, ci pentru că îi inspira ca lider. De altfel, filmul lansase ideea că frumuseţea pe care regina o dorea atât de mult era de fapt puterea, iar astfel frumuseţea Albei ca Zăpada nu este dată de înfăţişarea ei exterioară, ci de ceva mult mai profund, un destin, o reprezentare a naturii bune a umanităţii care supravieţuieşte, ba chiar învinge răul, ca de altfel în orice basm de calitate. Pe scurt, o luptă între Bine şi Rău. Nu o să mai vezi aşa ceva în “The Huntsman: Winter's War”, unde politicului îi ia locul romantismul. Desigur, acesta nu e un lucru rău, e doar diferit.  

Costumele şi scenografia rămân unul din punctele tari ale filmului. Rochii albe, armuri, castele de gheaţă,  râuri de aur, toate elementele acestea reuşesc să te facă să te simţi de parcă ai răsfoi cartea cu poveşti a bunicii. Doar că de data asta cu puţin sex şi mai multă violenţă.

Romantismul şi umorul filmului au fost duse în mare parte de spatele micuţ, dar puternic al piticilor. De fapt au fost atât de simpatici şi de plăcuţi pe ecran, că apare întrebarea: Pe când un blockbuster fantasy cu pitici în rolul principal? Până la urmă, piticii sunt nişte hobbiţi mai micuţi şi mai amuzanţi, şi am văzut cu toţii cât de bine a ieşit filmul acela.

În final, “The Huntsman: Winter's War” este un film drăguţ, nu strălucitor, mai prost decât primul, dar care îşi face datoria: două ore de escapism din viaţa cotidiană.