Vă mai amintiţi de...: Ion Ţuculescu

Ion Ţuculescu a rămas în memoria culturii române un pictor foarte apreciat, cu un stil individual foarte uşor identificabil, dar care a activat, de-a lungul vieţii, în mai multe domenii în care s-a remarcat deopotrivă. A fost, de asemenea, profesor, cercetător, biolog şi medic.

S-a născut în Craiova la 19 mai 1910, într-o familie de intelectuali. Cu toate că demonstrase destul de timpuriu că avea înclinaţii artistice, pe care atât prietenii, cât şi familia, le-au încurajat, Ţuculescu a urmat
cursurile Facultăţii de Ştiinţe Naturale a Universităţii Bucureşti şi apoi cele ale Facultăţii de Medicină, unde a obţinut, în 1939, doctoratul cu magna cum laudae.

A fost profesor la Seminarul teologic de la Mănăstirea Cernica, unde a predat până în 1937. În paralel cu activităţile academice, Ţuculescu nu şi-a abandonat niciodată pasiunea pentru pictură, astfel că a avut prima expoziţie personală în 1938, în sala Ateneului Român din Bucureşti.

În timpul războiului a fost medic de front. Din 1950 a activat ca cercetător ştiinţific în cadrul Academiei Române. În paralel, Ţuculescu a pictat, având nu mai puţin de şapte expoziţii personale şi participând la numeroase expoziţii colective. Între acestea din urmă, expoziţiile Salonului Oficial din anii 1941 şi 1945.

Stilul original al lui Ţuculescu se inspiră din geometrismul artei populare româneşti, din arta abstractă şi din cea expresionistă. Nota distinctivă a artistului este conferită de cromatica puternică şi de stilizarea formelor. Printre cele mai cunoscute lucrări se numără: „Femei la seceriş", „Câmp cu căpiţă", „Noapte la Ştefăneşti", „Covorul cerului" şi „Interior cu maramă de borangic".

Ion Ţuculescu a murit la 27 iulie 1962. O retrospectivă postumă dedicată întregii sale activităţi artistice, organizată în 1965, a prezentat publicului creaţia unuia dintre cei mai importanţi pictori postbelici români.