Uneori avem nevoie şi de poveşti

Primăvara a adus, la Opera comică pentru copii, o nouă premieră coregrafică inspirată, şi de această dată, de un basm celebru - Jack şi vrejul de fasole de Jacobs -, adaptată de apreciata balerină Corina Dumitrescu, cea care a imaginat şi coregrafia, modificând însă finalul, astfel încât povestea să se termine cu bine, spre bucuria tuturor.

Cu siguranţă, înainte de deschiderea cortinei, părinţii sau bunicii le-au citit copiilor-spectatori subiectul, aşa cum este prezentat în simpaticul caiet-program, facilitându-le, poate, înţelegerea acţiunii desfăşurate pe scenă. Iar dacă nu, privind doar mişcarea alertă şi fluentă a personajelor, cei mici au avut toate motivele să fie captivaţi, urmărind fascinaţi întâmplările şi apariţiile ciudate, excelent conturate prin dans, atitudini şi costume.

În semi-întunericul unei camere simple, se strecoară un Magician (Daniel Manea), Zânele - Claudia Iagăr, Andrei Dogaru, Theodora Munteanu, Oana Vâlceanu - se amuză parcă punând la cale „ceva” în preajma patului unde doarme Jack - un copil simpatic, poate visând, poate trezindu-se din somn, interpretat cu fantezie şi umor de Andrei Ardeleanu, expresiv şi foarte bun tehnic; Mama - Lăcrămioara Proca - îi aduce de mâncare, apoi apare o Văcuţă realizată minunat de Octavian Iuga şi Andreea Mirea („prinşi” în „costumul” deosebit de sugestiv, „patrupedul” dând din cap, dansând cuceritor, cu mişcări... „autentice”), pe care Jack trebuie să o vândă la târg, plecând împreună printr-o deschidere din fundal, care devine şi poarta către... poveste.

În spatele peretelui, proiecţii şi lumini „desenează” cerul sau câmpia, dar se profilează un vrej care creşte parcă la nesfârşit, verde-fosforescent, ameninţător, pe scenă apar şi doi Uriaşi (foarte bine interpretaţi de Andreea Corneanu şi Alexandru Robu) pe... catalige, cu „braţe” imense şi măşti care, sincer, mi-au sugerat... boabele de fasole; de altfel ar avea şi logică, pentru că „armata” lor este alcătuită din... „păstăi de fasole”, în diverse culori, provocând la luptă Zânele, atacându-l şi pe Jack, încercând să determine o Găină simpatică (expresiv conturată de Alis Gheorghe), să facă un „ou de aur”, apelând chiar la o Harpă (Teodora Velescu) ce cântă... în zadar; „bătălia” continuă, dar „armata” se împrieteneşte cu „duşmanii”, Magicianul reapare misterios, hotărât să ia Găina, aducând înapoi Văcuţa, cu care Jack se reîntoarce acasă, unde Mama îl aşteaptă neliniştită.

Şi toată lumea dansează cu farmec şi bună dispoziţie molipsitoare, chiar dacă - cel puţin pentru mine - a rămas destul de neclară şi semnificaţia vrejului şi de ce se înfruntă acele „tabere” şi de ce Magicianul îşi dorea atât de mult Găina sau ce vor, de fapt, Uriaşii... Important este însă faptul că, pe scenă, totul se desfăşoară alert, captivant, personaje de basm au o expresivitate şi o charismă irezistibilă, panourile ce sugerează pereţii casei sau un fel de grotă sau... alte spaţii ce împlinesc atmosfera de poveste cu accente uneori dramatice, alteori amuzante, dar mai ales costumele multicolore şi de mare efect (scenografia Bogdana Pascal) sau luminile ce completează eficient cadrul fiecărei scene, construiesc o lume în care cei mici pătrund încântaţi, urmărind „tot ce mişcă” în poveste. De asemenea, fondul muzical, realizat din nou de balerinul Antonel Oprescu, este aerat, plăcut şi se pliază pe cerinţele acţiunii pe care coregrafia Corinei Dumitrescu o ţese cu umor şi poezie, cu o notă de teamă în faţa primejdiei, dar în special cu multă voioşie; şi totul este gândit pe coordonatele baletului neo-clasic, dansându-se „în pointe”, apelând şi la pantomimă, soliştii şi ansamblul evoluând cu o acurateţe şi o implicare aparte (maestru de balet Cătălin Caracaş), aspect pe care l-am remarcat şi la precedentele producţii coregrafice oferite de Opera pentru copii, deci... este o constantă.

Ca şi la premieră, spectacolul la care am asistat s-a încheiat în aplauzele prelungi ale unui public numeros, părinţi şi copii plecând apoi cu gândul la păţaniile lui Jack, poate mai puţin la... vrejul de fasole, aşteptând să se întâlnească în curând cu alte şi alte personaje de poveste - dovadă că şi în secolul XXI, toţi avem nevoie, din când în când, de basme...