Nu-i orice loc, fiindcă artista a adunat aici cu drag şi grijă comori de artă populară, laviţe, cergi şi velinţe, covoare olteneşti cu romburi şi păsări stilizate, blide din ceramică de Horezu, icoane, şi multe multe alte obiecte mărunte, de care te ataşezi de-ndată ce le vezi,fiindcă-ţi vorbesc de viaţa de acolo, de biografia Tinei. Locaţia e de altfel celebră prin taberele de creatie găzduite aici în 2002, 2003, 2004, 2005…pentru o generatie de pictori cunocuti din care şi ea a făcut parte. Pe aici au trecut Sorin Ilfoveanu, Liviu Suhar, Epaminonda Tiotiu, Gheorghe Dican, Angela Tomaselli, Margareta Popescu şi alături de ei maestrul Ion Sălişteanu, criticii Corneliu Antim şi Pavel Şuşară. Bucurându-se de peisaj şi oameni , acumulând trăiri pentru opera lor de atunci şi de mai târziu ei au lăsat lucrări în instituţiile locale dar mai ales multe, multe povesti si prietenii legate în curtea cu miracole a Tinei Popa, la gura focului de tabără, pe băncile din prispa cu stâlpi brâncuşieni, în foişorul cu panaroma încântătoare a aşezării din vale cu turle svelte şi întinderi verzi, care ţine loc de atelier pe timp de iarnă gazdei.

Ca om de teatru simt nevoia să introduc în scenă şi bufetul vienez de peste  o sută de ani, rudă cu dulapul lui Gaev din Livada, sau mandolina rusească uriaşă care tronează pe un divan turcesc. Un decor hibrid de teatru postmodern care nu putea trece neobservat de cei în cauză, actori şi regizori, celebri sau mai puţin celebri care-au populat de-a lungul timpului cu visele lor acest spaţiu de mai multe ori sacru. Aici s-au plămădit spectacole, s-au făcut planuri , s-a udat victoria vreunui succes teatral cu licori vrăjite de ierburi şi fructe culese anume din rodul pământului celui mai roditor.

Vizita la Tina Popa nu putea lipsi nici din programul Festivalului ArielInterFest. Stropită cu arome de anason,soc, rododendron, asezonată cu dulceţi de mure şi afine, cu cafea la ibric, a fost oaza binefăcătoareea pe timp de caniculă.Trecute prin mâna pictoriţei bucatele au legendele lor , plămădite fiind din aceeaşi simţire cu care artista pune pe pânză culorile. Într-un fel propriu , în care se citeşte căldura sufletului şi dorul de lumini solare, armonioase, străvezii, sau izbucnind câteodată într-un preaplin fauve, al momentului. Tina, cea neobosită pare la fel de puternică în lupta cu viaţa şi cu vârsta, dar dacă o asculţi mai atent înţelegi şi ce o doare. O doare că nu mai poate să îngrijească la fel de bine căsuţa din deal, unde iarna o găseşte cu aceleaşi griji ale focului din sobă sau drumului prin pădure spre autobuzul care o duce în oraş la ora fixă dacă grăbeşte vai! pasul……. Va trebui la un moment dat să se oprească.

Ce se va alege atunci de comorile adunate de ea ? mărturii ale unei istorii şi mentalităţi specifice locului de care ea s-a îndrăgostit abandonându-şi originile moldovene.ʺEnergia spirituală a locului – zestrea spirituală, atmosfera prielnică lucrului şi frumosului- îmbinate cu bucuria de a umple spaţiul verde al verii încărcat cu miresme şi triluri, cu artişti ce plămădesc  şi zămislec patrimoniul artistic ce va dăinui, acestea m-au determinat ,ce-i drept şi dintr-un neastâmpăr interior , deopotrivă chin, provocare şi plăcere,să conştientizez prezentul, să dilat timpul şi spaţiul sub semnul statorniciei….ʺ mărturisea artista cu prilejul tipăririi catalogului taberelor de la Dealul Malului.

Tina a fost şi o ambasadoare culturală veritabilă în ieşirile ei peste hotare, sau în calitate de gazdă a atâtor oaspeţi străini, la Vâlcea. Ar fi frumos ca lucrurile să poată continua şi dincolo de puterile ei azi fatalmente limitate. Pentru asta însă e nevoie ca cineva, instituţie sau persoană, să dorească să preia proiectul, să simtă această necesitate şi să ducă mai departe nu doar un patrimoniu ci şi , mai ales un stil frumos de viaţă, curat şi doritor de adevăr. După modelul celebru al Prinţului Charles, poate vreun prinţ valah va privi spre căsuţa de lemn din mijlocul grădinii ( 7-800 m) de la poalele pădurii de nuci spre a-i continua istoria. Mai e poate interes pentru tabere de creatie ale UAP, mai caută poate şi scriitorii locuri pentru rezidenţe ale USR, sau actorii, regizorii spaţii neconventionale pentru vre un spectacol.

Dealul Malului vă aşteaptă cu raiul lui de calm şi energii bune despre care vă pot povesti şi Silviu Purcărete, Alexander Hausvater, Ioana Crăciunescu… Sau Marcel Iureş şi George Mihăiţă , oaspeţi recenţi  ai Tinei după spectacolul prezentat la Râmnicul Vâlcea , acea fabuloasă incursiune în gândirea românului…la bază , în viziunea plină de adevăr a lui Marin Preda . M-am referit fireste la magnificul spectacol al Teatrului Act după Moromeţii,care s-a aflat în turneu în cadrul amintitului festival. Vrem să mai găsim şi la anu casa Tinei Popa pe picioare, şi primii care i-ar putea întinde o mână ar fi forurile locale. Să sperăm că ofertele vor curge … !