„Un prinţ şi jumătate”, sau fragmente de viaţă. Marius Manole: „Mă preocupă cum oamenii, în singurătăţile lor, încearcă să îşi găsească pe cineva la fel de neadaptat”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Iris Spiridon, Marius Manole, István Téglás şi László Mátray (Foto: Radu Afrim)
Iris Spiridon, Marius Manole, István Téglás şi László Mátray (Foto: Radu Afrim)

„Un prinţ şi jumătate”, în regia Anei Lungu, spune povestea a trei prieteni ajunşi la vârsta adultă care nu reuşesc să aibă o familie. Marius Manole, Iris Spiridon şi Istvan Teglas, protagoniştii filmului, au vorbit despre cum a fost să lucreze la proiectul Anei Lungu care a avut premiera mondială la Festivalul de Film de la Sarajevo.

Protagoniştii se joacă, într-un fel, pe ei înşişi, în filmul Anei Lungu, totul pornind, conform regizoarei, de la un incident de la filmare în care, în timp ce Marius Manole şi Iris Spiridon improvizau nişte dialoguri, el  „era atât de concentrat şi implicat în scenă încât i se adresa lui Iris folosind numele ei şi nu al personajului din scenariu”. 

„Un prinţ şi jumătate” este o conversaţie în care tonul nu se ridică, pe teme precum moartea sau dragostea, conversaţie dirijată în principiu de Iris, o actriţă care a fost îndrăgostită de Iisus când era mică, care citeşte câte o carte pe zi şi care acceptă să joace doar în spectacole pe care le consideră valoroase din punct de vedere artistic.  

Marius şi Istvan locuiesc împreună cu ea, personalităţile celor doi contrastând puternic în film, mai ales în privinţa atitudinii faţă de viaţă. Prezenţa feminină devine astfel un mediator. 

E multă linişte în „Un prinţ şi jumătate”, una caracterizată de naturaleţea dialogurilor, dar şi de un umor specific conversaţiilor între prieteni. E multă căldură în filmul Anei Lungu, o căldură dublată de o durere asumată greşit, după cum ni se dezvăluie în final. 

Un film despre prieteni, între prieteni

Este un film făcut între prieteni şi cu bani puţini, fără finanţare de la Centrul Naţional al Cinematografiei. Marius Manole i-a ajutat cu filmările în Bucureşti, o prietenă de-a Anei Lungu cu spaţiul din Bucureşti- o casă din Cotroceni-, respectiv tatăl regizoarei, un colecţionar care a umplut-o cu obiecte de artă. 

Marius Manole se bucură că au reuşit chiar şi în aceste condiţii, mai ales că ştie un caz în care un regizor, din lipsă de fonduri, a ajuns să filmeze într-un apartament. „Deci, la noi, e casa din Cotroceni....suntem bine”.  Actorul a completat că faptul că putem vedea filmul, e un miracol, „că, în mod normal, cu un asemenea buget, n-ai cum. Nicio garsonieră nu poţi să-ţi iei, nicio cameră în Floreasca”.

Parţial, „Un prinţ şi jumătate” este inspirat din viaţa lui Iris Spiridon, co-scenaristă a filmului. Spiridon a explicat că e un proiect personal, gândindu-se „în primul rând că ar fi păcat să nu avem filmarea asta..să ne uităm la bătrâneţe la el”.

„E ca şi când e un moment în timp care cumva rămâne şi e despre noi şi despre tinereţea noastră”. 

Este un mix între actori-personaje şi o serie de întâmplări imaginate în legătură cu care protagoniştii s-au întrebat cum ar reacţiona ei. Astfel, nu vorbim despre o poveste, ci despre fragmente de viaţă. 

Graniţa dintre ficţiune şi realitate

Cu privire la rolul său, Istvan Teglas a mărturisit că a simţit că e ceva periculos, mai ales că, „atunci când faci un personaj care e cât de cât aproape de tine, ai tendinţa să aduci şi mai mult la tine şi să te pui în pielea sau chiar să lucrezi cu cuvintele tale”. După filmări zilnice, care au ţinut ore întregi, când pleca acasă, Teglas avea senzaţia că viaţa lui din film e mult mai interesantă de cea pe care o avea acasă. 

Consecinţa: „încercam să duc, fără să vreau, mai departe acest personaj. Şi asta a fost pe tot parcursul filmărilor”. 

Marius Manole, în mâinile Anei Lungu 

În cazul lui Marius Manole, lucrurile nu au fost atât de periculoase, căci personajul lui i-a fost mai străin decât cele ale colegilor săi. Actorul joacă un agent imobiliar, un tată divorţat care este vizitat uneori de fiica lui. 

Manole a pus şi el accentul pe ideea de prietenie, explicând că, spre deosebire de alte proiecte, în care regizorul trebuie să stea cu actorii două-trei lungi, pentru a se cunoaşte, în cazul lor nu a fost nevoie.

 „Sentimentul ăsta al prieteniei- cred că ăsta se simte bine în tot filmul- există. Ăsta a fost norocul. Şi atunci, da, sigur că am venit cu mine de acasă. Adică certurile mele cu Istvan, cu Iris, aşa sunt”. 

Când vine vorba de film, Manole nu are măsură, recunoaşte. A pus „toată viaţa actorului de film Marius Manole în mâinile Aniţei. Şi aia e. Am lăsat să facă cu mine ce a vrut. Recunosc că nu mă pricep bine”. 

„Pe mine asta m-a atras foarte tare la acest film- ideea aceasta a trăirii în trei. Trăim într-o perioadă,într-o societate, în care eu întâlnesc din ce în ce mai multe cupluri care nu mai rezistă, chiar după 20 de ani....Mă preocupă cumva cum oamenii în singurătăţile lor, încearcă să îşi găsească pe cineva poate la fel de singur, poate la fel de neadaptat, şi din singurătatea asta se naşte un fel de cuplu, un fel de trai, o vieţuire... Am încercat să văd care sunt resorturile interioare: ce te ajută să rezişti într-un astfel de trio, până unde ţine înţelegerea, până unde merge împărţirea rolurilor”.  

„Un prinţ şi jumătate” intră în cinematografe începând de vineri. Din distribuţie mai fac parte László Mátray (prinţul), Radu Afrim, Răzvan Mazilu şi Răzvan Krem Alexe.

 

 

 

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite