„Son of Saul“. Un mare film al Holocaustului, câştigător al Oscarului pentru film străin, vine în România pe 11 martie VIDEO
0
Filmul „Fiul lui Saul“ / „Son of Saul“, un mare film despre Holocaust, avându-l pe actorul român Levente Molnár în distribuţie, a fost desemnat câştigător al Premiului Oscar la categoria „Cel mai bun film străin“. Filmul reprezintă debutul în lungmetraj al regizorului László Nemes şi este distribuit din 11 martie în cinematografele din România de Transilvania Film.
Celelalte titluri nominalizate la categoria Cel mai bun film străin al ediţiei cu numărul 88 a Premiilor Oscar au fost: „Embrace of the Serpent“ (Columbia), „Mustang“ (Franţa), „Theeb“ (Iordania), „A War“ (Danemarca). Filmul „Fiul lui Saul“ / „Son of Saul“ este o operă artistică de imens succes, cu peste 30 de nominalizări şi 23 de premii câştigate.
Filmul, parafrază după mitul european fondator al Antigonei, reprezintă debutul în lungmetraj al regizorului László Nemes şi a fost distins cu Marele Premiu al Juriului şi cu Premiul FIPRESCI la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes, fiind desemnat Cel mai bun film străin la ediţia din acest an a Globurilor de Aur, iar acum a câştigat Premiul Oscar (decernat pe 28 februarie, la Los Angeles), la categoria Cel mai bun film într-o limbă străină, unde era considerat de marea majoritate a specialiştilor drept câştigător cert. În rolurile principale se află Géza Röhrig şi Levente Molnár, actor laTeatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca.
„Son of Saul“. Europa, în beznă
Octombrie 1944, Auschwitz-Birkenau. Saul Ausländer (Géza Röhrig) este un prizonier evreu din Ungaria, forţat să lucreze pentru nazişti în camerele de gazare din lagărul de concentrare. În timpul ce se află într-unul dintre crematorii, Saul descoperă cadavrul unui băiat pe care îl bănuieşte a fi propriul său fiu şi decide să îndeplinească o misiune imposibilă, aceea de a salva din flăcări trupul neînsufleţit al copilului şi a-l înmormânta cum se cuvine. Filmul prezintă cele două zile din viaţa unui bărbat obligat să îşi uite umanitatea şi încercarea lui disperată de a găsi mântuirea salvând corpul copilului.
„Filmul se concentrează pe un punct de vedere şi pe acţiunile unei singure persoane, ceea ce-i permite personajului să întâlnească şi alte puncte de vedere şi alte acţiuni.
Lagărul este perceput prin prisma „călătoriei“ lui Saul“,
a declarat regizorul László Nemes.
„Son of Saul“. Antigona la Auschwitz
Levente Molnár, actor laTeatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca, are un rol cheie în acest film; el îl interpretează pe Abraham Warsawski, cel mai apropiat prieten al lui Saul, aflat alături de el în lagarul de concentrare.
„Pe parcursul filmărilor, cea mai grea încercare a fost accea de a evita sentimentele umane care vin din cunoaşterea ororilor la care aceşti oameni au fost nevoiţi, fortaţi să se expună. Această evitare a fost necesară pentru a putea funcţiona în faţa camerei de filmare, în data şi locul menţionat în scenariu.
Personajul pe care-l interpretam nu avea şansa autocompătimirii. Trebuia să găsească un mod de „funcţionare umană“ în epicentrul iadului“
a declarat Levente Molnár.
Personajul Saul şi filmul lui László Nemes (foto afiş) încearcă să opună ceremonialul morţii unei fabrici ce produce moarte, să opună ritualul unei maşinării şi rugăciunea, zgomotului. Când n-a mai rămas nicio speranţă, din străfundul iadului în care trăieşte, vocea interioară a lui Saul îi spune: trebuie să supravieţuieşti, ca să duci la bun sfârşit un act ce are sens, un profund sens uman, vechi de când lumea, sacru; un act plin de semnificaţie, care stă la originea comunităţii şi a religiilor: respectul faţă de trupul celui decedat.
„Nu pot să concep cum am fost noi, oamenii, capabili de asemenea fapte“
„Nu pot percepe şi înţelege nici până în ziua de azi cele petrecute la Auschwitz. Nu pot să concep cum am fost noi, oamenii, capabili de asemenea fapte“,
a mărturisit actorul Levente Molnár.
„Pe tot parcursul filmului am urmărit de foarte aproape personajul principal şi am creat un spaţiu claustrofobic, limitând zona vizuală la care au acces spectatorii. Ne-am dorit să fim fideli istoriei, evenimentelor şi locurilor în care s-au petrecut acele momente îngrozitoare, dar am lăsat suficient loc pentru imaginaţia celor care vor vedea filmul.
Cu toate că este o poveste extrem de dură, ea vorbeşte despre speranţă: atunci când moralitatea pare să dispară, când nu mai există credinţă sau valori, un om găseşte în interiorul său puterea mântuirii“,
a declarat regizorul László Nemes.
„Son of Saul“ - recenzie. Mari filme ale Holocaustului
Presa internaţională, despre film:
„Un punct de reper formidabil pentru ficţionalizarea cinematografică a Holocaustului“ (The Film Stage);
„O remarcabilă viziune asupra dramei Holocaustului care recreează atmosfera lagărelor Auschwitz într-un mod tulburător de real“ (Indiewire); „O dramă rară despre Holocaust care reuşeşte să puncteze drama efectivă, şi nu doar disperarea de a trăi în iadul unui lagăr de concentrare“ (The AV Club). Filmul este distribuit în România de Transilvania Film, începând din data de 11 martie.
La 70 de ani de la deschiderea porţilor lagărului de concentrare de la Auschwitz, pe 27 ianuarie 1945, producţia maghiară „Saul fia“ (atenţie, filmul este unul pur unguresc, nu are nimic românesc; prezenţa lui Molnár în distribuţie este absolut normală, actorii de origine maghiară de aici lucrând mult şi în mod constant peste Tisa) se alătură altor mari filme ale Holocaustului, dintre care menţionăm: „Nuit et brouillard“ (1955), documentarul epocal, deschizător de drumuri al lui Alain Resnais, „Shoah“ (1985, peste 9 ore de proiecţie), alt documentar epocal, semnat de Claude Lanzmann, „Lista lui Schindler“ (1993), binecunoscutul film al lui Steven Spielberg, „La vita è bella“ (1997), epocala comedie tragică a italianului Roberto Benigni, „Train de vie“ (1998), o altă comedie dramatică a regizorului evreu de origine română Radu Mihăileanu.
Actorul Levente Molnar: „Viaţa mea nu s-a schimbat“
Actorul Levente Molnár a fost prezent de curând în studioul Adevărul Live, intervievat de jurnalistul Florin Ghioca. Cu mult umor, întrebat dacă se consideră actor român sau maghiar, Levente Molnár a răspuns: „Cei de la Times New Roman au pus punctul pe i cu bun-simţ şi umor. Ne-au dat şansa să râdem împreună, ceea ce se întâmplă rar“. „Cu Marian Crişan am colaborat de două ori“, exemplifică actorul. „Mai întâi pentru «Morgen», căruia i-am fost director de casting. Nu există bariere de naţionalitate, decât în capul unora, dar nu şi în realitate.“
„Te-ai simţit vreodată discriminat, ca etnic maghiar?“, l-a provocat Florin Ghioca pe invitat. „Statutul de minoritar l-am perceput întotdeauna ca pe o mare şansă. Şansa de a cunoaşte o cultură prin limba ei mie mi se pare un lux, mie mi se pare un noroc, mă consider norocos. Pot să lucrez în minim două culturi“, a fost răspunsul acestuia. Mai mult, „am făcut experimentul să mă duc şi să cer o pâine în Secuime şi am fost servit întotdeauna“, a demontat actorul de etnie maghiară această nocivă legendă urbană.
„Este un film despre Holocaust“
„Şansa pentru mine s-a numit «Fiul lui Saul», la care culmea am vorbit mai mult idiş. Am avut alt noroc că am învăţat germana în şcoală, şi aşa a fost mai uşor“, spune Levente Molnár. „La casting, a fost zi lungă de lucru. Era vorba, în principal, dacă există o chimie între noi, eu şi personajul principal“, îşi aminteşte actorul.
După cum se ştie, este un film despre Holocaust, despre Auschwitz, despre crematorii. Actorii trebuiau să se adapteze la atmosfera de acolo, la camerele de gazare.
„Pentru ca un om, o fiinţă umană să supravieţuiască în acele condiţii, cred că a trebuit să se robotizeze cumva, să se autodistrugă, să se reducă la o fiinţă pur biologică.
Totuşi aceşti oameni încearcă să construiască ceva, chiar şi acolo“, a mărturisit Levente Molnár (foto jos) în studioul Adevărul Live. Cu toţii vom avea şansa să vedem filmul în toată ţara începând din 11 martie.
„A trebuit să scap de 25 kg“
„Cum te-ai pregătit pentru acest rol?“, a fost următoarea întrebare a jurnalistului. „Dacă reuşeşti să te apropii de pielea unui personaj, trebuie să te iubeşti mult ca să poţi să şi ieşi din el. Rareori se întâmplă să ai timp de pregătire suficient. Am citit foarte mult, am vizionat documentare foarte mult, am discultat mult cu regizorul, ceea ce pentru mine este foarte important. Pentru cuvintele din idiş am avut un coach din Israel. Partea care mi-a prins bine fizic a fost că a trebuit să scap de vreo 25 kg“, a răspuns invitatul.
„Te-aşteptai să aibă atât de mult succes filmul ăsta?“, a fost următoarea întrebare a lui Florin Ghioca. „Pe tot parcursul filmărilor, am avut un sentiment de seriozitate, de concentrare, de focusare. Am avut şansa să mă întâlnesc cu oameni care efectiv pun sufletul în ceea ce fac, şi asta m-a motivat şi pe mine. Dacă se vedea de-atunci cum va fi primit rodul muncii, nu. Poate se-ntâmplă dacă faci filme pentru festivaluri, poate, dar nu-i cazul aici. Totul a pornit de la proiecţia de la Festivalul de la Cannes, am avut şansa să fim în prima parte a lui. De-atunci a început ceva incredibil. N-ai cum să te-aştepţi la aşa ceva. Speri, dacă ai impresia că ţi-ai făcut treaba, şi noi avem impresia că da. Asta ne dă dreptul acum să avem aşteptări“, spune Levente Molnár.
„Son of Saul“. „Subiectul este de fapt umanitatea“
„Am lucrat cu un regizor debutant (László Nemes – n. red.), dar care nu-ţi dădeai seama niciodată că e debutant. Omul ăsta are creierul acolo unde trebuie, organizat aşa cum trebuie, a lucrat foarte mult, a băgat ani din viaţă în acest proioct, a făcut o cercetare amănunţită pe toate planurile. Chiar nu am avut momente în care să-l simt ezitant“, îşi aminteşte interpretul din „Fiul lui Saul“.
„Ce crezi că apreciază mai mult cei care l-au premiat? Contează că e un film despre Holocaust?“, a încercat să fie subversiv Florin Ghioca.
„Subiectul este de fapt umanitatea, dacă poţi să-ţi păstrezi umanitatea în astfel de momente, şi cred că asta apreciază cei care-l premiază, şi sunt curios din 11 martie cum îl va primi publicul român.
Şi punctul de vedere contează: de a privi toate aceste orori prin ochii unei singure persoane. Sunetul face 50% din acest film, este foarte important, s-a lucrat enorm la sunet“, a explicat Molnár.
„Mă ghidez după un singur lucru: decenţa“
Spre final, jurnalistul a fost curios cum se descurcă Levente Molnár cu valul de popularitate survenit după acest film. „Nu am niciun motiv să cred ceva despre mine care nu-i acolo, că sunt un actor mai bun sau mai prost. Sunt pur şi simplu într-un moment al vieţii mele în care mi s-a întâmplat acest lucru. Încerc să răspund la toate întrebările. Viaţa mea nu s-a schimbat. Sunt foarte conştient că acest interes va şi dispărea, aşa cum a apărut. Sunt recunoscător pentru acest interes. Mă ghidez după un singur lucru: decenţa“, a dat dovadă de modestie actorul.
În plus, „am lucrat pentru asta, nu e ceva care mi-a picat în poală. Sunt recunoscător persoanelor care m-au ajutat şi în momentele fericite, şi în cele mai puţin fericite. Cred că, dacă asta mi s-a întâmplat mie, i se poate întâmpla oricui“, consideră Levente Molnár. „Dacă nu am avut fiţe până la 40 de ani, n-o să am de-acum încolo. Să fiu sincer, nu mă mai aşteptam să vină şansa asta. Nu-mi vine să cred că noi stăm şi discutăm, având treabă cu asta, despre aceste evenimente de vârf ale cinematografiei mondiale.“ Şi, în final, un sfat pentru presă: „Mergeţi, oameni buni, şi-i mai întrebaţi (pe actori – n. red.) şi când nu e praf de stele în jurul lui. Cum îi creşti, aşa îi ai“.
Clujean prin adopţie
Levente Molnár, născut pe 10 martie 1976, la Baia Mare, a studiat actoria la Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj-Napoca, iar, din anul 2002, este actor al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj-Napoca. A colaborat cu personalităţi precum Silviu Purcărete, Gábor Tompa, Michal Docekal, Dragos Galgoţiu, László Bocsárdi, Mihai Mănuţiu, Olga Barabás, György Selmeczi, David Zinder şi Mona Marian.
Printre filmele în care a jucat se numără "The Fixer" (regia Adrian Sitaru), "Chuck Norris vs Communism" (regia Ilinca Calugăreanu) "Ferry" (regia Daniel Nickson) "Fragment viu" (regia Bántó Csaba, Iszlai József), "Blutsbrüder teilen alles" (regia Wolfram Paulus), "Radio" (regia Pünkösti Laura), "Un alt Crăciun" (regia Tudor Giurgiu), "Morgen" (regia Marian Crişan), "Any Given Father" (regia Cristan Cîrcu), "Biliard" (regia Mészáros Péter), "Tetemrehívás" (regia Hatházi András).
Se încarcă comentariile...
