Un Hefaistos modern

„Brâncuşi“ sau „profesor Tulp“ al substanţei vitroase, Mihai Ţopescu încearcă o sinteză între artele grafice şi cele ale focului. Timp de o săptămână mai este deschisă, în Spaţiile Medievale ale Muzeului Naţional Cotroceni, o expoziţie cu lucrări în sti-clă ale apreciatului artist plastic Mihai Ţopescu, originar din Târgu-Jiu.

Ineditul demersului merită toată atenţia, fiind o rară ocazie de a lua contact cu lucrări într-un material destul de puţin folosit în arta plastică, artele focului fiind rareori luate în serios pentru un discurs plastic major. Mihai Ţopescu este unul dintre cele mai renumite nume în domeniu, nu numai datorită apropierii locului său de naştere de cel al „titanului din Hobiţa" fiind supranumit deseori „un Brâncuşi al sticlei".

„În Bucureşti, Mihai Ţopescu nu a beneficiat de nicio expoziţie. În străinătate însă este foarte prezent şi foarte apreciat, în Japonia fiind, de exemplu, unul dintre puţinii români acceptaţi. Lucrând de peste 35 de ani cu sticla, şi publicul bucureştean trebuia să îl cunoască pe maestru", explica, la vernisaj, Adina Renţea, directorul Muzeului Naţional Cotroceni, decizia de a găzdui în spaţiile vechi de peste 330 de ani prima expoziţie bucureşteană a artistului.

Cele 60 de lucrări expuse acum la Muzeul Naţional Cotroceni au fost realizate în perioada ultimilor ani şi arată nivelul la care acest, practic, experimentator al sticlei a ajuns în prezent. Cu o minuţie specifică maeştrilor chinezi, Mihai Ţopescu îşi gravează desenele pe globurile de sticlă suflată încinse la 600-800°C, rezultând uluitoare obiecte artistice, a căror frumuseţe eterată poate fi admirată acum de vizitatorii Muzeului Cotroceni.

Energie expresionistă

Subiectele lucrărilor (desen/sticlă) concordă cu conceptul „anatomiei sticlei", sub care artistul îşi pune opera recentă, aşadar fac trimitere la capodoperele marilor maeştri din Veacul de Aur al artelor plastice (cel de-al XVII-lea): „portrete de bărbaţi şi de femei, trubaduri şi scene de carnaval, teme shakespeariene liber şi aluziv interpretate, secvenţe ale unor interioare, prezenţa unor animale fantastice, compozite, ca trimitere metaforică la babilonica lume contemporană, autoportretul care depune mărturie şi despre nobila însă plina de responsabilitate condiţie a artistului", conform unei inspirate enumerări făcută de criticul de artă Adrian Guţă. „Structurile antropomorfe sunt simplificate, primitivizante adesea, uneori vitalizate de o energie (neo)expresionistă", mai remarcă acesta.

Expoziţia de la Cotroceni este însoţită şi de un elegant album Mihai Ţopescu, intitulat „Anatomia sticlei" / „Anatomy of Glass" (în română şi în engleză), la rândul său însoţit de un DVD cu filmul „Mihai Ţopescu - Anatomy of Glass", realizat de Bogdan Cristian Drăgan şi proiectat şi în cadrul vernisajului. Atât pe coperta cărţii, cât şi în filmuleţul de 20 de minute, Mihai Ţopescu se ipostaziază în figura profesorului Tulp din capodopera „Lecţia de anatomie" a lui Rembrandt, încercând să transmită secretele meşteşugului sticlei grupului său de tineri învăţăcei.

Paralelă cu Brâncuşi

„Mihai Ţopescu ne oferă accesul în laboratorul unei nobile arte a focului: sticla. Parcurgem, ca observatori, un proces cât se poate de viu, chiar incandescent, ceea ce îl deosebeşte de recea «Lecţie de anatomie» pictată de Rembrandt. Pelicula este un eseu, nu un simplu documentar, iar legătura cu maestrul olandez se creează, vizual, mai mult la nivelul efectelor de clarobscur", scrie - sub titlul „Un profesor Tulp al sticlei" - Adrian Guţă. „Seria de lucrări şi filmul «Anatomia sticlei» particularizează ca obiecte şi prezintă prin imagini în mişcare o nouă etapă în creaţia lui Mihai Ţopescu, etapă în universul căreia o tehnică novatoare provoacă o întâlnire aparte între arta sticlei, sculptură, desen şi gravură", mai atrage atenţia criticul de artă.

„Este un film al zămislirii operei de artă. Se prezintă drumul sticlei, mai precis parcursul unui creator care a înţeles puterea din interior a sticlei", spunea, la vernisaj, criticul Cătălin Davidescu. Reputatul George Banu crede că, la Ţopescu, „scena rembrandiană e reconstituită nu pentru a descompune, ci pentru a recompune acest echivalent al gestului anatomic care e gestul artistic". „Ţopescu, apropiat de Brâncuşi, el, sticlarul care lucrează rapid, m-a făcut să mă gândesc la încetineala sculptorului. Două forme ale excesului!", scrie teatrologul.

„M-am născut pe acelaşi tărâm şi sub acelaşi semn stelar ca marele Constantin Brâncuşi, doar că la 80 de ani diferenţă. Trăiesc şi creez în spaţiul sacru iniţiat de el în oraşul meu natal, Târgu-Jiu. Spiritul său m-a călăuzit ca o lumină în viaţă, însă nu mi-a influenţat arta. Nu pot decât să fiu fericit că Brâncuşi nu a descoperit sticla ca formă de expresie", spunea, mai de mult, Mihai Ţopescu. 

„Anatomia sticlei" / „Anatomy of Glass", album bilingv (română-engleză)
Concepţia grafică: Romana Ţopescu, Mihai Ţopescu
Fotografii: Mihai Ţopescu, Bogdan Cristian Drăgan
Texte critice: Adrian Guţă, Gigi Mihăiţă, Cătălin Davidescu, George Banu
Traducere în limba engleză: Gigi Mihăiţă
Număr pagini: 164 + DVD

Expoziţie de sticlă Mihai Ţopescu
Unde: Muzeul Naţional Cotroceni
Când: până la 11 ianuarie, marţi - duminică, orele 9.30 - 17.30