Un Evgheni Oneghin pentru două capitale

Principiul schimbului de producţii de operă este unul care nu s-a dezvoltat prea mult în România, iar gestul reciproc al primelor scene lirice din Iaşi şi respectiv Cluj-Napoca, de a duce Don Giovanni în regia semnată de Beatrice Rancea de la Iaşi la Cluj, respectiv Evgheni Oneghin în regia Mihaelei Bogdan de la Cluj-Napoca la Iaşi, poate fi de bun augur.

Chiar dacă motivaţia principală pentru această decizie a managementului celor două teatre de operă din capitalele culturale ale Moldovei şi respectiv Transilvaniei, a fost strict una de natură financiară.

Plăcut sau neplăcut, gândindu-se la spectatorii lor, acest exemplu l-ar putea prelua şi unele dintre teatrele bucureştene sau din ţară, care se află în acest an 2019 în pericol de a-şi vedea reduse drastic bugetele pentru producţiile noi, cel puţin în a doua parte a anului. Sigur că putem visa că lucrurile vor sta mai bine decât atât după ce toată lumea se va întoarce din vacanţe, dar deocamdată o atitudine optimistă pare a fi rezervată mai degrabă visătorilor.

Opera în trei acte Evgheni Oneghin de Piotr Ilici Ceaikovski s-a jucat pe 8 şi 9 iunie la Iaşi, prezentând o nouă versiune a premierei lansate în urmă cu câţiva ani la Cluj-Napoca. Bazată pe romanul cu acelaşi nume al lui Puşkin, premiera absolută având loc în 1879, Moscova), Evgheni Oneghin a mai fost montat pe scena Operei ieşene în 1959 şi 1979.

Spectacolul pe care l-am văzut poartă semnătura regizorală a Mihaelei Bogdan, creatoare cu o consistentă activitate naţională şi internaţională (inclusiv Statele Unite şi Canada), care a reuşit să readucă ansamblurile Operei Naţionale din Iaşi la nivelul de implicare artistică pe care îl atinseseră sub mâna fermă a lui Andrei Şerban în urmă cu câţiva ani. Excepţionalul cor (dirjor Manuel Giugula), baletul (coregrafia Amalia Mîndruţiu) şi orchestra Operei ieşene (conducerea muzicală Alessandro Cedrone) au evoluat în parametrii cunoscuţi, susţinând muzical şi scenic remarcabila garnitură solistică. Să amintim aici decorul şi costumele scenografei Vioricăi Petrovici, câştigătoare a Premiului de Excelenţă la Gala Premiilor Operelor Naţionale – Ediţia Centenar, preluate de la Cluj, care completează eficient viziunea regizorală a Mihaelei Bogdan.

Noua producţie beneficiază de două distribuţii diferite, cea la care ne referim fiind cea a premierei oficiale, în care rolul principal a fost  interpretat de un invitat special, baritonul Florin Estefan, managerul Operei Naţionale Române Cluj-Napoca. În rolul Tatiana am văzut-o pe soprana Diana Bucur, cu o evoluţie ascendentă de la începutul spre finalul serii, tenorul  Florin Guzgă  a dat viaţă personajului Lenski, punându-şi în valoare capacitatea de a emoţiona, căldura deosebită a vocii, iar mezzosoprana Maria Miron a fost o Olga fermecătoare, seducând plin inflexiunile luminoase ale glasului, aşa cum am auzit-o şi văzut-o de atâtea ori pe scena bucureşteană (care, cu siguranţă, deja regretă pierderea ei în favoarea Iaşiului). Revenind la interpretul titular, evoluţia lui vocală şi actoricească de la începutul şi până la finalul operei conturează convingător alternanţa între întunecimile şi entuziasmele personajului principal, trecerea lui de la episoadele malefice, la cele de îndrăgostit iremediabil, confirmând faptul că Evgheni Oneghin este pentru Florin Estefan unul dintre rolurile de vârf în această etapă a carierei.