Cântăreţul s-a născut în anul 1953, în Voievodina, dintr-un tată sârb şi o mamă pe jumătate croată, pe jumătate unguroaică. A fost crescut la Novi Sad în aceeaşi casă în care trăieşte acum alături de familie. 

În cântecele sale, a înclinat întotdeauna către teme ca dragostea, pacea sau toleranţa. Este de menţionat că, în timpul războaielor iugoslave, Balašević a reprezentat o rază de lumină în întunericul acelei perioade. După sfârşitul conflictelor, a fost primul sârb ce a cântat în oraşul Sarajevo. În 1999, Balašević a fost una dintre vocile care au condamnat bombardamentele NATO asupra Iugoslaviei, rămânând în acelaşi timp şi unul dintre cei mai mari critici ai regimului lui Slobodan Milosević.

A debutat la sfârşitul anilor ’70, ca exponent principal al curentului rock ce punea stăpânire treptat asupra ţărilor est-europene. A cântat pe rând în trupele Žetva (Recolta) şi Rani Mraz (Ger timpuriu). Unul dintre primele sale hituri a fost piesa „Računajte na nas“ (Contaţi pe noi), care a apărut în urma morţii lui Tito. Piesa lui Balašević dorea a fi un imn al noii generaţii, ce aducea un nou suflu prin muzica rock, dar, în acelaşi timp, nu se îndepărta de idealurile comuniste, aşa cum se întâmpla şi cu melodia lui Adrian Păunescu „Te salut generaţie în blugi!“. Aveţi mai jos un remix al acestei melodii, devenită hit al celor ce sunt încercaţi astăzi de un sentiment al nostalgiei după vremurile din timpul Iugoslaviei:

 

Din 1982, Đorđe Balašević a început o carieră solo. Muzica sa prezintă din ce în ce mai multe similitudini cu cea a unui dandy trubadur, de tipul lui Leonard Cohen, Bob Dylan sau Vladimir Vîsoţki.

Ajuns o figură importantă a folkului iugoslav, Balašević se implică tot mai mult, spre sfârşitul anilor ’80, în activităţi anti-război, criticând regimul, precum şi ascensiunea naţionalismului în republicile iugoslave. În 1987, un cântec important al său devine şlagăr: „Samo da rata ne bude“ (Nu va fi război), interpretat împreună cu un cor de copii. Putem spune că artistul a avut o premoniţie cu privire la posibilitatea unui conflict în regiune.

Anul următor apărea un hit pe ritmuri tropicale, plin de analogii grăitoare. Spre exemplu, solidaritatea iugoslavă era comparată cu o clădire cu multe etaje, ce ilustra republicile iugoslave. Construcţia, deşi avea o faţadă monumentală, lucru care trimitea cu gândul la socialismul ce unea aceste republici, se afla în derivă, ceea ce simboliza fragilitatea statului federal de la acel moment.

Tumultoşii ani ’90 îl găsesc pe Balašević în ipostaza unui adversar declarat al războiului. Izolat în apartamentul său din Belgrad şi fără a avea legătură cu foştii săi prietenii croaţi, Balašević îi critica făţiş pe naţionalişti, precum şi regimul lui Slobodan Milosević. Pe lângă cântecul „Krivi smo mi“ (E vina noastră) în care este criticat vehement războiul şi naţionalismul, cântecul „Covek sa mesecom u ocima“ (Omul cu luna în ochi) a fost dedicat tragediei oraşului Vukovar, un adevărat Stalingrad al războaielor iugoslave[1].

Bombadramentele din 1999 asupra Iugoslaviei au fost urmate de numeroase concerte anti-război. În cadrul acestora, Balašević se află printre artiştii invitaţi să concerteze pe scena pacifistă, amenajată în piaţa centrală a Belgradului, Trg Republike. Iată cum îşi aminteşte jurnalistul român, Sorin Bogdan, un concert al artistului:

„Dacă m-a încântat reacţia oamenilor când au cântat primii doi, când a venit Đorđe Balašević pe scenă, mi s-a tăiat răsuflarea. Sârbii parcă înnebuniseră. Îl aveau în faţă pe zeul lor. A cărui voce aproape că n-am reuşit să o aud. Când formaţia intona primele acorduri ale unei piese, mulţimea începea să aplaude sau să strige de bucurie, după care cânta întreaga piesă, cuvânt cu cuvânt, notă cu notă, fără greşeală. A fost absolut incredibil.“[2]

Sfârşitul războiului din 1999 a fost urmat de numeroase proteste împotriva regimului lui Milosević, fapt ce i-a dat ocazia lui Balašević să se afle în prima linie a opozanţilor regimului. O melodie ce a devenit un adevărat imn al răsturnării dictatorului iugoslav a fost „Ziveti slobodno“ (A trăi liber).

 

Deosebit de important pentru anii ’90 a fost albumul „Devedesete“, cel în care critică situaţia acelor ani, cei mai grei pentru istoria recentă a Balcanilor de Vest, fiind marcaţi de conflicte, pierderi teritoriale şi epurări etnice.

În calitatea sa de scriitor, Balašević este autorul a câtorva volume de versuri şi a două romane. Totodată, este şi autorul unui scenariu de film.

În fiecare an, artistul susţine concerte în cadrul Sava Centar, cel mai important centru cultural al Belgradului. Nu în ultimul rând, trebuie să precizăm că Balašević este cunoscut şi apreciat în întreg spaţiul ex-iugoslav, concertele sale ridicând adeseori în picioare sălile de spectacol. În final vă ofer o melodie ce poate avea succes la orice petrecere alături de prieteni:


[1] Andrei Şarîi-Dunărea, „Fluviul imperiilor“, Ed. Polirom, Bucureşti, 2017, p. 265.
[2] Sorin Bogdan, „Target, jurnal de război“, disponibil la adresa sorinbogdan.ro