Un avangardist în afara avangardelor

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Jean Cocteau, proiect de cortină  pentru spectacolul „Oedipus Rex“, 1952
Jean Cocteau, proiect de cortină pentru spectacolul „Oedipus Rex“, 1952

Expoziţia „Jean Cocteau, pe urmele unui magician” a fost deschisă sâmbătă la Palais Lumière din Evian (Franţa). Scriitor, dramaturg, cineast, desenator, pictor, ceramist, Jean Cocteau (1889-1963) a marcat prin personalitatea sa lumea artistică a seco-lului al XX-lea.

Până la 23 mai, vechile terme din Evian, construite la începutul secolului al XX-lea, restaurate şi devenite Palais Lumière, găzduiesc o expoziţie care, prin intermediul a 450 de piese, îşi propune să reconstituie personalitatea proteică şi fascinantă a unui creator încă insuficient cunoscut.

Divizată în câteva secţiuni, expoziţia se opreşte asupra vieţii artistului, ilustrată prin documente şi fotografii. Organizatorii evocă pasiunile, prietenii şi iubirile lui Cocteau, prilej pentru o trecere în revistă a celor mai importante nume ale vremii, de la Marcel Proust şi Edmond Rostand la Apollinaire şi Blaise Cendrars, de la Max Jacob la Nijinski, de la Igor Stravinski şi Erik Satie la Picasso şi Colette, de la Jean Marais la Raymond Radiguet.

Nu lipsesc, din această ilustră galerie, actorul de origine română Edouard de Max, exoticul boem al începutului de secol XX, graţie căruia a fost cunoscută pentru prima dată poezia lui Cocteau, şi principesa Anna de Noailles Brâncoveanu, gazda unuia dintre saloanele exclusiviste ale nobilimii şi intelectualităţii pariziene, ambii portretizaţi de Cocteau în 1910.

Vocea umană şi Noul Val francez

Andy Warhol, „Portretul  lui Jean Cocteau“, 1983

Andy Warhol, „Portretul lui Jean Cocteau“, 1983

O altă secvenţă prezintă în ordine cronologică romanele, creaţia muzicală şi cea dramatică, poezia, filmografia şi, mai ales, opera plastică a lui Cocteau: desene, picturi, afişe, gravuri, sculpturi, piese de ceramică, fresce. Este amintit aici „Le Dieu Bleu" (Zeul albastru), balet compus în 1912 împreună cu Madrazo şi interpetat de Nijinski.

Interesul pentru această artă va continua după Primul Război Mondial, când, pe muzica lui Erik Satie, Cocteau va monta pentru Baletele Ruse ale lui Diaghilev „Parada", cu decorurile lui Picasso. Urmează spectacolul de pantomimă-balet „Boul de pe acoperiş", cu un scenariu inspirat de Cocteau şi cu decorurile lui Raoul Duffy, o farsă cu trei protagonişti, interpretată de celebrii
clovni Fratellini, sau „Soţii de la Turnul Eiffel", montat pentru Baletele Suedeze.

Capitolul teatral cuprinde piesele sale cele mai cunoscute, printre care „Părinţii teribili" şi uluitorul monolog „Vocea umană", adaptat în 1947 de Roberto Rosellini pentru Anna Magnani.

Influenţa pe care Jean Cocteau a avut-o asupra regizorilor Noului Val al cinematografului francez, în frunte cu François Truffaut şi Jean-Luc Godard, s-a datorat filmelor sale „Frumoasa şi bestia", „Orfeu" şi „Testamentul lui Orfeu", avându-l în rolurile principale pe Jean Marais. Scena culoarului din „Frumoasa şi bestia" (reconstituit în expoziţie) sau cea a mîinilor care trec prin oglindă din „Testamentul lui Orfeu" sunt antologice.

Trebuie adăugat la ele scenariul pe care-l scrie în 1943 pentru pelicula lui Jean Delannoy, „Eterna reîntoarcere". Sectorul cel mai interesant, fiind cel mai puţin cunoscut până acum, cuprinde opera sa de plastician, de la imensul număr de portrete la scenele de gen şi la peisaje, de la fresce la platourile de ceramică şi la cartoanele de tapiserie, de la decorurile şi costumele de scenă imaginate de el la piesele de orfevrerie şi la afişe.

Prieteni, iubiri, onoruri

În sfârşit, o sală este consacrată figurii lui Cocteau, aşa cum a fost văzut de prietenii lui pictori şi fotografi. Lucrările poartă semnături celebre, ca Pablo Picasso, André Lhote, Bernard Buffet, Jacques-Emile Blanche, Marie Laurencin, Man Ray sau Andy Warhol.
Cei doi comisari ai expoziţiei, Michel Bepoix şi Robert Rocca, au intenţionat să reviziteze viaţa şi opera lui Cocteau, invitând vizitatorii „să-i întâlnească prietenii şi iubirile, să descopere bogăţia acestui creator «în afara canoanelor», de la începuturile sale de desenator în 1902 până în 1963, anul morţii sale, de la primele poeme la ultimele realizări cinematografice".

Membru al Academiei Regale de Limbă şi Literatură Franceză din Belgia, membru al Academiei Franceze, Doctor în litere Honoris Causa al Universităţii Oxford, Jean Cocteau a primit, în 1960, titlul onorific „Prinţ al poeţilor". Trei ani mai târziu se stingea din viaţă, avându-i alături pe prietenii săi, actorii Jean Marais şi Edouard Dermit.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite