Un artist român la Curtea Artei din Anglia

„The Other Art Fair” este cel mai important târg de artişti din Marea Britanie axat pe descoperirea şi achiziţionarea de creaţii ale celor mai importanţi şi talentaţi artişti contemporani în plină dezvoltare. Vă vine să credeţi sau nu, dintre cei 150 de artişti invitaţi, între primii patru recomandaţi la finalul târgului s-a numărat şi un român!

Târgul a crescut atât în Marea Britanie, cât şi în Australia. În perioada 30 martie – 2 aprilie, Victoria House din centrul Londrei a fost gazda celei de-a 15 ediţii a „The Other Art Fair”, prezentând lucrări a peste 150 de artişti contemporani aleşi de un comitet de experţi din industria de artă. Târgul este cunoscut pentru experienţa unică şi captivantă pe care o oferă vizitatorilor. „The Other Art Fair” s-a născut din dorinţa fierbinte a unui public londonez de a se întâlni cu senzaţionalul şi artiştii care se străduiesc să obţină recunoaştere. Efectele târgului sunt realmente vizibile cu ochiul liber, îndesindu-se poveştile de succes ale expozanţilor şi prezenţa celor care îi sprijină. De altfel, galeriile de artă cu tradiţie aleg să reprezinte în fiecare an mai mulţi artişti tineri care au expus în cadrul târgului, aducându-i în lumina reflectoarelor. Conceptul de a crea un târg pentru artişti, mai degrabă decât pentru galerii, permite artiştilor independenţi să-şi etaleze munca şi le oferă iubitorilor artei şansa de a-i întâlni pe artişti în persoană.

Cum spuneam, unul dintre artiştii remarcaţi de criticii de specialitate englezi, invitaţi anul acesta, este un român. Numele lui este Mihai Liviu şi este născut la 9 aprilie 1980. Blogul Canvas al Saatchi Art, prin Rebecca Wilson, a nominalizat cei patru artişti pe care i-a remarcat anul acesta: Marit Geraldine Bostad, Mihai Liviu, Vicky Barranguet şi Karen Thomas. Despre artistul român, Rebecca Wilson spune că „în picturile sale gestual figurative, Mihai Liviu analizează forma umană prin lentile sociale, politice sau psihologice. Interesul său în temele de existenţialism şi de transformare se manifestă în subiectele sale neclare, fragmentate”. Pot părea cumva pompoase propoziţiile acesteia, dar faptul că l-a nominalizat pe artistul român reprezintă un atu pentru cariera acestuia, deja în plină ascensiune. Interesant este că, în afara graniţelor ţării, artiştii români sunt foarte bine văzuţi şi apreciaţi la justa lor valoare.

Mihai Liviu se consideră responsabil pentru fiecare linie a picturilor lui, pentru fiecare strat de culoare, iar neastâmpăru-i caracteristic te face să-l identifici şi să pui degetul pe creaţia lui din clipa în care o zăreşti. Tăcerile, nesfârşitele aşteptări ale unor clipe de care sufletul are nevoie, alegerile lui, viziunea lui, memoria lui, toate acestea se regăsesc în arta pe care o dăruieşte privitorului, celui care acceptă să se implice. Poate nu întâmplător a ales să expună în cadrul târgului de la Londra lucrarea numită „Causality and effect” - „Cauzalitate şi efect”. „Conceptul meu se referă la războiul din Siria, la conflictul dintre cultura vestică/europeană şi cea a Orientului Mijlociu. Personajul Papei, căzut la pământ, este inspirat după sculptura artistului super-star Maurizzio Catellan. Am preluat acest personaj simbol şi l-am folosit în compoziţia mea ca să creez alegoria. Pentru mine, Papa reprezintă Europa, iar în acest coflict Europa poate să cadă din cauza unei toleranţe duse la extrem (un papa tolerant). În acelaşi timp, sugerez şi neputinţa unei instituţii religioase care rămâne doar un simbol în societate, politicile dictând totul, devenind realmente letale. Tema conflictelor mă fascinează, pentru că se pare că omul nu e pregătit să renunţe la conflict, oricare ar fi el şi oriunde”, mărturiseşte artistul.

Emoţie, lacrimă, recunoaştere, regăsire, căutare, rătăcire, durere, tristeţe, pe toate le descoperi acolo unde pensula mânuită de Liviu Mihai atinge pânza. Raluca Băloiu, critic de artă, curator, ne-a spus despre lucrarea lui Mihai Liviu: „În viziunea lui Mihai Liviu, soluţia de negociere, dialog şi înţelegere reciprocă pe care o propunea Papa Francisc la finele lui 2016 (după ce, în luna decembrie a aceluiaşi an, guvernul lui Bashar al-Assad preluase controlul oraşului Alep) nu este una valabilă în condiţiile în care tipul de mentalitate occidentală nu se pretează mentalităţii Orientului Mijlociu. Cultura occidentală favorizează un tip de gândire axat pe toleranţă şi negociere, în timp ce cultura Orientului Mijloiciu a dus la perpetuarea şi dezvoltarea unei mentalităţi diferite. Ilustrarea celor două tipuri de mentalităţi este vizibilă în prim-plan, în cadrul din dreapta lucrării, unde un şacal devorează un cerb. Simbol solar, al înţelepciunii şi pozitivităţii, cerbul este expresia civilizaţiei europene dispuse unui comunicării, dialogului, negocierii, acceptării, toleranţei. Simbol al morţii şi lumii de apoi, ilustrat în preajma mormintelor, şacalul reprezintă civilizaţia Orientului Mijlociu. Prin lucrarea Causality and effect, Mihai Liviu semnalează incompatibilitatea dintre două tipuri diferite de mentalităţi şi civilizaţii, cu repercusiuni asupra vieţii sociale, economice, politice etc. Anularea unor simboluri ale societăţii occidentale are loc într-un context specific civilizaţiei Orientului Mijlociu, astfel că Mihai Liviu inserează în lucrarea sa un citat preluat de la Maurizio Cattelan, La Nona ora. Lucrarea lui Cattelan ilustrează un text din Evanghelie (Luca 23:44-46) prin care omul se detaşează de mijlocirea umană de la Dumnezeu, şi implicit de reprezentanţii bisericii: «Era cam pe la ora a şasea şi s-a făcut întuneric până la ora a noua. Soarele s-a întunecat. Catapeteasma templului s-a sfâşiat la mijloc. Isus a strigat cu glas puternic: „Tată, în mâinile tale încredinţez sufletul meu”. Şi spunând aceasta, şi-a dat duhul.» Recontextualizarea unor simboluri în medii nespecifice duce la chestionarea şi chiar anularea acestora”.

Mihai Liviu se află la cea dintâi participare la târgul de artă londonez, iar lucrarea sa, „Causality and effect”, dezvăluie atât ruinele vechii cetăţi Palmira, cât şi oraşul modern aflat în imediata vecinătate, la 500 m distanţă - cărora militanţii ISIS i-au provocat daune semnificative la începutul lui 2017. „Ceea ce ilustrează Mihai Liviu în lucrarea sa este războiul pe care ISIS îl duce pe două planuri: pe de-o parte, asupra cetăţenilor şi pe de alta, asupra moştenirii culturale. Gruparea ISIS a distrus două construcţii din ansamblul cetăţii Palmira, monument UNESCO, bombardarea tetrapylonului şi a amfiteatrului roman reprezentând un atac direct împotriva unui simbol sirian ilustrativ pentru deschiderea culturală şi religioasă. Epurarea făcută de extremiştii violenţi şi distrugerea monumentelor istorice privează poporul sirian de trecutul şi viitorul său, „aceste distrugeri reprezentând noi crime de război şi o imensă pierdere pentru poporul sirian şi pentru umanitate”, consideră Irina Bokova, reprezentant UNESCO. 

Privind lucrarea cu care a fost remarcat din cei 150 de artişti, realizezi că Mihai Liviu a înţeles că tot ceea ce se întâmplă pe dinăuntru se reflectă pe dinafară. Cele mai mari lupte ale omului se dau înăuntrul lui. În afară e poate destul de puţin. „Marile lupte se dau înăuntrul omului. Acolo se sparg cometele”, spune artistul. Arta nu are limite, nici pictorul de altfel. El este cel care dă frâu liber imaginaţiei sale şi demonstrează că nimic nu este imposibil cât timp o singură persoană crede. Arta este la îndemâna tuturor celor care sunt la o răsuflare distanţă de informaţie şi sensibilitate. Când eşti autentic nu ai cum să greşeşti. Acesta este de fapt şi argumentul care îl recomandă pe Liviu Mihai ca pe un pictor din tânăra generaţie care întâmplător sau nu chiar are un cuvânt de spus în pictura românească contemporană.