Trei vernisaje şi un finisaj, miercuri la aceeaşi oră. Ce să aleagă mai întâi iubitorul de artă contemporană?

Trei vernisaje şi un finisaj, miercuri la aceeaşi oră. Ce să aleagă mai întâi iubitorul de artă contemporană?

Maia Ştefana Oprea, „Stivuire“

Patru evenimente dedicate artei contemporane - un festin pentru amatorii de artă contemporană - au loc în seara zilei de miercuri, începând cu ora 19.00, la AnnArt Gallery, Victoria Art Center, Anca Poteraşu Gallery şi galeria Aiurart.

Vernisajul primei expoziţii personale de la AnnArt (Paris 39) a tinerei artiste Maia Ştefana Oprea are loc miercuri, 14 septembrie 2016, de la ora 18.00. Artista este câştigătoarea, în acest an, a  Premiului AnnArt pe care Fundaţia AnnArt îl oferă tinerilor artişti, cu începere din 2011.

Expoziţia Stivuire curatoriată de Raluca Băloiu cuprinde o serie de lucrări, de la pictură la instalaţie-obiect - create pe parcursul anilor 2015, 2016. Privitorul se întâlneşte cu o reţea complexă de piese ale unei arhive insolite, compuse din obiecte construite pe suporturi precum pânză, polistiren, carton şi tăbliţe; prin compoziţia acestora din urmă (hârtie reciclată, praf vegetal şi cenuşă) artista îşi defineşte abordarea recuperării unui flux al vieţii personale, cu deschidere către orizontul colectiv, interconectat şi impermanent.

Victoria Art Center (Calea Victoriei, nr. 12C) vă invită, începând cu ora 19.00, la vernisajul expoziţiei TREI VERSIUNI PENTRU CEVA CARE VA VENI (deschisă până pe 24 septembrie). Artişti: Arantxa Etcheverria, Cătălin Burcea, Vlad Basalici.

Scurte biografii ale artiştilor:

ARANTXA ETCHEVERRIA (n. 1975, FR)
Este născută în Franţa şi locuieşte în România din anul 2006. A studiat arte vizuale la Villa Arson din Nisa, scenografie şi costume la Teatrul Naţional din Strasbourg.
Expoziţii selectate: 2015 - "Comedia", proiect de afişare Art On, Musette Kube, Bucureşti. • 2015 - "Video Zoom România", Museo di Roma, curator Marius Tănăsescu, Roma, Italia. • 2015 - Art Encounters, Cazerna, Galeria Baril, Timişoara. • 2015 - Artorama, Târgul Internaţional de Artă Contemporană, Galeria Baril, Marsilia, Franţa. • 2015 - "Obiecte ale dorinţei", Galeria Sabot, Fabrica de Pensule, Cluj. • 2015 - "Given a Random Point", Atelier 35, curatori Xandra Popescu şi Larisa Crunţeanu, Bucureşti. • 2014 - Artissima, Târgul Internaţional de Artă, Galeria Baril, Torino, Italia. "Premiul Guido Carbone" pentru new entries. • 2014 - Viena Art Fair, Galeria Baril, Austria. • 2014 - "Urme", Galeria Baril, Fabrica de Pensule, Cluj. • 2014 - "Anatomie", Alert Studio, Bucureşti. • 2014 - BB6 (Bienala Internaţională de Artă Contemporană Bucureşti), curator Horvath Gergo, Bucureşti. • 2014 - "Corner", Galeria Calina, curator Liviana Dan, Timişoara. • 2013 - "Studio / Structuri", MNAC Anexa (Muzeul Naţional de Artă Contemporană), curator Ruxandra Balaci, Bucureşti. • 2012 - Volta Show, Galeria H'art, Basel Art Fair, Elveţia.

CĂTĂLIN BURCEA (n. 1966, RO)
A studiat la Universitatea Naţională de Arte - Bucureşti. Este Co-fondator şi Coordonator de Proiect @ ALERT Studio (White Code). Este interesat în principal de dinamica - uneori greu detectabilă - a sistemelor şi metodelor specifice manipulării de orice fel dar cu preponderenţă a celei emergente din zona politicului. Urmăreşte atent disponibilitatea, permeabilitatea, “grupurilor ţintă” la expunere în faţa acestor practici.
Expoziţii selectate: 2016 - "I'm Feeling Better Day by Day!" - Galeria Calina - Timişoara • 2016 - “Istorii MonuMentale” - ARCUB Gabroveni - Bucureşti • 2015 - "Two Rooms or Another Kind of Palsy" - Alert Studio - Bucureşti • 2014 - "Multo Post Futurum" - New Energies (Focus Romania) - VIENNAFAIR - VIENA • 2014 - 1’45” / “A great future behind us” – Contemporary Art Ruhr - Essen • 2014 - "A Few Grams of Red, Yellow, Blue" - Centrul de Artă  Contemporană Castel Ujazdowski - Varşovia • 2013 - “Expansibilitatea Domeniului Luptei” - Galeria Spaţiu Intact (Fabrica de Pensule) - Cluj-Napoca • 2011 - “East by South West” - (curated by_vienna) - Knoll Gallery – Viena.

VLAD BASALICI (n. 1978, RO)
Artist vizual care locuieşte şi lucrează în Bucureşti şi Londra. În proiectele sale, el investighează modul în care percepem temporalitatea. Fiecare lucrare a sa e datată 2012. În acelaşi an, Vlad Basalici a iniţiat Ultima Arhivă care conţine ziare publicate pe 21 decembrie 2012, ultima zi înainte de Apocalipsă. Lucrările sale realizate solo sau în colaborare au fost prezentate la Brut Viena, Salonul de Proiecte / Bucureşti, MNAC / Bucureşti, Plan B / Berlin,  Alternative Film/Video Festival / Belgrad, Dansehallerne / Copenhaga, Alert Studio / Bucureşti, Fabrica de Pensule / Cluj-Napoca, Centrul de Introspecţie Vizuală / Bucureşti, CNDB / Bucureşti şi Tranzit.ro / Bucureşti.

Pe 14 septembrie, între orele 19.00 şi 22.30, la Anca Poteraşu Gallery (Plantelor 58), are loc vernisajul „Semnal: invizibilitate transmisă“, o expoziţie de Irina Botea Bucan şi Jon Dean, curator: Daria Ghiu (deschisă până pe 31 octombrie).

Radio: actul de a comunica înţelesul la prima ascultare, prin procesul de transmitere a cuvintelor, sunetelor şi tăcerii „în timp”... de la Casa Radio oficială, în curtea comună a apartamentelor individuale
Semnal: un serviciu public de radiodifuziune transmis în sufrageriile personale... o înregistrare a răspunsului comunităţii... o reconstituire performativă în studioul de teatru radiofonic... o instalaţie negociată din memorii colective
(Jon Dean)

„Mă interesează să construiesc portaluri, nu lucrări de artă”, declară Irina Botea Bucan în plin proces de lucru la noua sa expoziţie, gândită şi creată împreună cu Jon Dean. O cabină de înregistrări, o cameră de proiecţii video, o sufragerie, un coridor izolat fonic care duce către toate aceste spaţii. Sunetele învăluie locul. Mărturisirile, istoriile, amintirile, zgomotele imprecise, încercările ratate sonor, fragmente de sunete retezate în aer – toate te fac să te simţi în agora, în spaţiul domestic al casei sau în spaţiul protejat al cochiliei. Te strecori printre sunete şi intri automat în intimitatea acestora. Tu, cu prezenţa ta fizică, dai corp vocilor; tu eşti corpul lor. Fiecare voce fără corp va întâlni vocile reale, ale vizitatorilor, ale vecinilor expoziţiei, vocile grădinii interioare a casei, vocile liceenilor de peste drum. Sunetele se apropie şi se completează, cresc şi devin altceva.
Casa Radio se află în centrul acestui proiect expoziţional. Fără să îşi aleagă un spaţiu central în expoziţie, ea pătrunde acolo inefabil, la fel cum radioul intră în case şi dă libertate imaginaţiei. Teatrul radiofonic care te aşază în mijlocul acţiunii, poveştile pentru copii, vocile pe care le recunoşti din cele mai infime inflexiuni. Povestea unei Case Radio impunătoare, pe alocuri intimidante, şi totuşi capabilă la orice pas să recreeze intimitatea, povestea unei case-han, cu locuitori care vin, se opresc pentru mai mult sau mai puţin timp, ating cu poveştile lor zidurile casei şi apoi pleacă mai departe. O sufragerie cu două fotolii, o veioză cu abajur, un televizor aşezat central şi multe voci care vin din cele patru colţuri ale camerei, ca nişte zeităţi protectoare ale casei. Care e oare rolul televizorului şi ce îşi/îţi spun, în acelaşi timp, vocile?

Dominaţia vizualului, a tehnologiilor spectacolului îşi găseşte un contrapunct: sunetul. Pe undele radio, imaginaţia se mută în casă, la fel gândurile radicale. Radioul e ideologie şi propagandă, dar e şi vindecare, creaţie. E otravă şi antidot. Radioul e locul pentru „parole in libertà” (Marinetti), dar şi mediu al manipulării, al ideologiei politice, aspru criticat de Bertolt Brecht ori Rudolf Arnheim.

Radioul, aşa cum recomanda acelaşi Brecht, trebuie să ştie să transmită, dar şi să primească, să asculte, să nu izoleze, ci să construiască o relaţie. Radioul trebuie să ştie să dea voce multiplelor voci. Radioul recreează prezenţa, proximitatea şi imaginaţia. El poate face posibile comunităţile, acele comunităţi ne-reprezentabile, din „La comunità che viene” a lui Agamben.
O expoziţie deschisă continuu către comunicare, o expoziţie despre oameni, despre scene de teatru imaginare, despre bănci de sunete, despre un cocoloş de bandă magnetică pe care dacă o frămânţi în mâini poate părea freamătul unei păduri nesfârşite de toamnă. Cu participarea extraordinară a actriţei Alexandrina Halic şi a regizorului Vasile Manta.
(Daria Ghiu)

Radio Drama Studio (Radio România)

Între orele 19.00 şi 21.00, la Aiurart Contemporary Art Space (Lirei 21), are loc finisajul expoziţiei „Izvorul 2“, de Dumitru Gorzo / Gheorghe Rasovszky.

„Izvorul 2 (blagoslovit de Dumitru şi de Gheorghe la Aiurart în vara lui 2016) nu este totuna cu STEGULEŢUL ALB care simbolizează în mod greşit ideea de a face pace cu cineva sau de a capitula în faţa unei armate iluzorii compuse în general din pitici culturali călare pe intuiţii vlăguite care obosesc mai repede decît secolul ăsta în care orice avanpost ascunde un post curent post intelectual fiindcă noi deschidem drumul către normalitate fără să utilizăm acest minuscul (dar gonflabil) cal troian apanaj al celor celor care duc mapa, terorizează şi teoretizează absolutul, au mintea tristă şi ochii injectaţi de raliuri vizuale.
L-am întrebat pe Gorzo dacă în artă e mai bine să fii vegan, vegetarian sau carnivor (spre deosebire de mine el umblă prin toată lumea eu mă duc doar la pescuit).
Mi-a spus că în artă eşti mai mult vapor, încarci într-o parte, descarci în alta, nu înţelegi mare lucru şi o iei de la capăt, capeţi rutină şi eventual pretenţii; eşti călcat în picioare de diverşi. Ce-i drept, tu calci oceane şi balene!

După o clipă de gîndire m-a întrebat: dacă ar fi să adaugi un organ corpului uman, cum ar arăta şi unde l-ai pune?
Nu vreu să mă complic, i-am răspuns, aş repune în drepturi al treilea ochi, adică în mijlocul frunţii, unde îi este locul, mi-ar place să fie activ noaptea ca să doarmă sigur ăilalţi şi obligatoriu să fie albastru. Şi treaz cum spuneam, fiindcă steguleţul alb este trucul cu care eşti vizitat deobicei pe neaşteptate, sau mai rău, cu trîmbiţe şi surle.
Altfel spus, cutuma spune că odată călcaţi de ei eşti de fapt în război, deşi ei fîlfîie mereu un steguleţ alb.

Şi de ce ar fi bine sa moară pictura?, a venit ca o adiere întrebarea lui Gorzo.
Mi-a spus un pompier, i-am şoptit, că dacă pictura nu mai arde înseamnă că nu mai interesează şi trebuie să moară (oricum e transcedentală, se reîncarnează etc). Am reflectat şi cred că ar trebui folosită o ghilotină, mecanică, electrică, sau ceva de genul ăsta, în orice caz o instalaţie. Important sau neimportant este că zbaterea-dezbaterea nu aduce sculptura în discuţie şi nici măcar pictura în sine ca matriţă ancestrală, ci proteinele conţinute de pictură, care sînt atît de necesare unui mod de viaţă echilibrat.”

GORZO / RASOVSZKY – IZVORUL 2 / 2016 AIURART

„Expoziţia personală „Stivuire” a Maiei Ştefana Oprea însumează toate etapele artistice şi conceptele definite de Maia de-a lungul timpului. Obiectele uzuale şi experienţele cotidiene sunt translatate în zona conceptualului, apoi supuse diferitelor gesturi de colectare, arhivare, muzeificare sau stivuire. Dacă ar fi să ne raportăm la un artist contemporan, Christian Boltanski arhiva produsele activităţilor cotidiene personale. El a început să arhiveze prin stivuire câteva cutii de biscuiţi alături de o arhivă de fotografii şi documente („Les archives de Christian Boltanski”, 1965-1988, 1989).
Biblioteca şi Transmografiile sunt cele două mari teme în jurul cărora se dezvoltă expoziţia. Artista explorează în lucrările sale autoreferenţiale spaţiul intim al casei, al atelierului, al universului personal. În Bibliotecă, Maia arhivează prin stivuire flori uscate, praf din coji de ouă, recipiente care conţin părul lui Xhai (superbul său câine husky), răşină, borcane cu cărbune ars, cărţi, desene, ready made-uri, fragmente din caietele de schiţe, citate din lecturile vechi, zercşi cu amprenta mâinilor ei, citate din bibliografia de zi cu zi şi câteva însemnări găsite la târgul de Artă de la Basel sau din alte locuri. Tăbliţele Bibliotecii sunt create dintr-un mix de cărţi vechi, resturi de mâncare uscate şi râşnite – toate prelucrate şi transformate în papier maché, praf vegetal şi cenuşă. Transmografiile sunt instalaţii în care fâşii pictate sau desenate în cărbune, pastel sau print digital sunt transpuse pe pânze.
În spaţiul galeriei, elementele care compun întreaga instalaţie au fost colectate, arhivate, muzeificate şi în final stivuite de Maia Ştefana Oprea.“
Raluca Băloiu, curator

Stivuire este expoziţia în cadrul căreia obiectul artistic este prezentat prin reliefarea acelor particularități ce țin de o dialectică a imaginii plastice așa cum se conturează aceasta între pierdere şi recuperare, între memorie și uitare, între realitate și imaginar, între abstract şi figurativ, propunând o întrepătrundere a abordărilor contemporane cu cele aflate la limita artizanalului. Pictura este astfel văzută ca nostalgie în faţa precarităţii obiectuale a trecutului.
Maia Ştefana Oprea

Maia Ştefana Oprea a absolvit Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti (disertaţie în 2015, licenţa în 2012). A studiat în Franţa la Haute École des Arts du Rhin în 2014, École Nationale Supérieure d’Art de Grenoble în 2010 - 2011 şi în la SUA Savannah College of Art and Design, 2007. În 2014 a participat la expoziţia de grup Metha-lan la AnnArt Gallery, a susţinut o serie de expoziţii personale în România, la galeriile Signum, Orizont şi în Tunisia, iar în 2005 a avut patru expoziţii personale, trei în Marea Britanie la ICR Londra, Liverpool şi Southampton şi una în Italia. Artista este interesată de interacţiunea dinamică dintre pictură, sculptură, fotografie, video, şi performance. Procesul ei creativ abordează abstracţia, naraţiunea disimulată, disoluţia timpului, consumerismul, estetica co-prezenţei, prin explorări a căror convergenţă se desenează progresiv ca un organism în continuă evoluţie.

Foto dreapta sus: Maia Ştefana Oprea - „Senzory Apparatus“, 2012, tehnică mixtă

Expoziţia va fi deschisă pentru public, cu intrare liberă,  în perioada 14 septembrie – 8 octombrie,  întreg fondul de lucrări fiind disponibil pentru vânzare.

Galeria AnnArt a fost fondată în 2011, din dorinţa de a spori vizibilitatea artei contemporane în România şi pentru a sprijini artiştii în consolidarea unor cote de piaţă autentice în ţară şi în străinătate. Portofoliul nostru reuneşte deopotrivă nume sonore de artişti consacraţi precum Ştefan Câlţia, Sorin Ilfoveanu, Vladimir Şetran, Francisc Chiuariu, Dorin Creţu, Florica Prevenda, Paul Neagu, Mircea Roman sau Virgil Scripcariu, dar şi tineri artişti emergenţi precum Maia Stefana Oprea, Constantin Rusu , Andreea Albani, Ioana Pioaru, Andrei Mateescu sau Matei Avramescu. Galeria, împreună cu Fundaţia AnnArt, publică o serie de cataloage critice despre opera artiştilor din portofoliu şi acordă anual un premiu destinat tinerilor artişti, desfăşoară un program de educaţie de artă pentru tineri şi face lobby pentru prezenţa artei în spaţiul public prin programul Arta la Verde. Situată pe strada Paris 39, galeria este o conversie în cheie contemporană a unui spaţiu de arhitectură neo-romanească, la parterul unei clădiri din anii '20.

Premiul AnnArt este un program al Fundaţiei AnnArt şi se acordă anual tinerilor artisti pentru excelenţă într-un domeniu al artelor vizuale – de la debut expoziţional (opera prima) la management cultural sau inovaţie curatorială. Premiul este structurat în forme diferite: o sumă de bani; susţinerea costurilor legate de participarea la expoziţii sau conferinţe; comisionarea unei lucrări; oferirea unei rezidenţe de creaţie, si, forma cea mai dorita, organizarea unei expozitii personale.

Maia Ştefana Oprea, în atelier

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările