„Totul a început cu o ezitare a portarului“, la MNAC

„Totul a început cu o ezitare a portarului“, la MNAC

Irina Botea Bucan, Piatră. Hârtie. Piele, 9’43”, video HD, 2017. Producător: Jon Dean

Expoziţia „Apostrof. Totul a început cu o ezitare a portarului“, de Irina Botea Bucan, se vernisează joi 19 ianuarie, ora 19:00, la Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC).

Potrivit responsabililor instituţiei muzeale, „Expoziţia personală a Irinei Botea Bucan reprezintă ultimul capitol al proiectului curatorial în şase părţi „Punctul alb şi cubul negru”, desfăşurat în perioada noiembrie 2015-martie 2017. Expunerea a fost construită în mai multe etape începând cu anul 2014, ajungând ca această formulă să se compună în jurul a trei nuclee – o serie de şase filme care tratează istorii secundare, suspendate, mare parte necunoscute privitorilor; o selecţie de filme concentrată pe gesturi şi fragmente comportamentale; şi o a treia direcţie, care prezintă două poveşti personale, marcate de antagonismul dintre privat şi public, proiectate la Sala Dalles şi vizibile din stradă.

Înregistrările pe peliculă de 16 mm, atenţia acordată sunetelui sau referinţele istorice la filmele lui Jean Painlevé şi Jean-Luc Godard induc profunzimea în comunicarea dintre artistă, persoanele pe care le filmează şi subiectele pe care le urmăreşte, surprinse la limita dintre vulnerabilitate şi iniţiativă sau dintre pasivitate şi reacţie. Procesul de identificare care are loc între privitor şi subiectul privit nu este unul impus, ci atent modulat de cutele firului narativ, iar alegerea cu care este confruntat publicul oscilează la rândul ei între empatie şi distanţă, transfer şi excludere.

Ca dispozitiv ortografic, apostroful marchează întotdeauna o întoarcere, o rotire de la adresarea directă spre o a treia entitate, absentă, dar esenţială, invocată cu necesitate în relaţia duală dintre cel care citeşte şi cel care ascultă. Titlul are rolul unui decupaj exemplar, al unui moment unic, extras din logica narativităţii şi din constituirea secvenţială a cunoaşterii, dând o formă acceptabilă, fluidă şi deschisă relaţiei subiect – obiect. 

În Art Historians [Istoricii de artă] (2014), Irina Botea Bucan a discutat cu doi istorici de artă de la Muzeul Brukenthal din Sibiu, care vorbesc despre felul în care lucrează cu colecţia, despre lucrările preferate, despre viziunea lor şi relaţia cu muzeul. Accentul cade pe gesturile personajelor, pe emoţia acestora şi pe caracterul discursului. În Impersonations [Personificări] (2014), artista a urmărit pregătirile pentru reenactment-ul asasinării lui Lincoln, filmând discuţiile dintre actori, repetiţiile, momentele de dilemă sau de umor, fără ca prezenţa artistei din spatele camerei să se facă simţită.

Cele mai recente filme ale Irinei Botea Bucan, Ferenc Bar (2016) şi Rock. Paper. Skin [Piatră. Hârtie. Piele] (2017), realizate în colaborare cu Jon Dean, au fost filmate în cursul anului 2016 la Budapesta, în timpul unei burse de cercetare. Fiul binecunoscutului fotbalist maghiar Ferenc Deák a deschis un bar în memoria tatălui său, însă din dialogul cu acesta şi cu clienţii fideli reiese că acel loc reprezintă mai mult decât un simplu bar.
Depozitul Muzeului de Istorie Naturală al Ungariei ascunde multe poveşti paralele, care sunt citite, interpretate şi analizate cu instrumente ale imaginarului colectiv de două curatoare tinere, interesate de experiment, în video-ul Rock. Paper. Skin.

În spatele acestei prezentări se ridică întrebări referitoare la integrarea realului în artă, la modul în care personajele centrale dintr-o lucrare video, preluate din mediul lor natural, fac faţă existenţei filmate. Care sunt limitele de dezvăluire ale unor identităţi şi care este responsabilitatea unui realizator de film faţă de subiectul privirii?

Cine este Irina Botea Bucan

În ultimii douăzeci de ani, Irina Botea Bucan s-a folosit de medii multiple cu scopul de a chestiona idei socio-politice dominante şi calitatea de agent a omului. Metodologia artistică a Irinei combină strategii de reenactment, audiţii simulate, elemente preluate din cinema direct şi cinéma vérité. Îşi dezvoltă proiectele pe baza colaborărilor cu performerii care devin parte integrantă a procesului de pregătire; în acelaşi timp, ca realizator de film, rolul ei este într-un flux constant, trecând de la starea de observator la o condiţie reflexivă, participativă şi performativă.

După ce a absolvit cursurile Universităţii de Arte din Bucureşti, artista şi-a definitivat studiile de master la The School of the Art Institute în Chicago. În 2015, expoziţia ei personală „It is now a matter of learning hope”, care a avut loc la galeria Three Walls din Chicago, a fost nominalizată de Asociaţia Internaţională a Criticilor de Artă din America pentru cel mai bun format de expoziţie (alături de alte opt expoziţii). În 2014, Irina Botea Bucan a primit premiul 3Arts, acordat exclusiv artistelor pentru activitatea profesională excepţională.

Irina Botea Bucan trăieşte la Bucureşti, Birmingham şi Londra. Lucrările sale au fost prezentate la: New Museum, New York; MUSAC – Museo de Arte Contemporáneo de Castilla y León, Spania; Centrul Pompidou, Paris; Galeria Naţională Jeu de Paume, Paris; Kunsthalle Winterthur, Elveţia; Muzeul Naţional Reina Sofia, Madrid; U -Turn Quadriennial, Copenhaga; Kunstforum, Viena; Galeria Foksal, Varşovia; Centrul Argos pentru Artă şi Media, Bruxelles; MNAC – Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Bucureşti; Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Szczecin, Polonia; Centrul pentru Artă Contemporană – Castelul Ujazdowski, Varşovia; Bienala de la Veneţia; Bienala de la Gwangju, Coreea de Sud; Bienala de la Praga. A participat la o serie de festivaluri: Festivalul Artefact, Leuven; Festivalul Internaţional de Film de la Rotterdam; Impakt Panorama, Utrecht; Festivalul European Polis Adriatic.“

Info

Apostrof. Totul a început cu o ezitare a portarului
Irina Botea Bucan (RO)


Expoziţie concepută şi curatoriată de Anca Verona Mihuleţ
Input curatorial: Diana Marincu
 
Coordonator MNAC: Mălina Ionescu
Arhitect: Attila Kim
 
Capitolul VI al proiectului expoziţional în şase părţi „Punctul alb şi cubul negru”
Proiect câştigător al Apelului de proiecte MNAC 2014

19 ianuarie – 26 martie 2017
Vernisaj: Joi, 19 ianuarie, ora 19:00
MNAC, etaj 4

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările