Tinerii noştri muzicieni – Un veritabil tezaur naţional!

Ruxandra Donose

Comunic cu bucurie, cu special interes, într-un domeniu atât de preţios, de sensibil, un domeniu aducător de speranţe; ...aşa cum este acela privind afirmarea în spaţiul public naţional şi internaţional, a tinerilor muzicieni performeri, din România.

Este adevărat, tinerii artişti aflaţi în formare, inclusiv tinerii muzicieni liceeni sau studenţi, se constituie la noi – cum îmi place să apreciez - într-un veritabil tezaur naţional. Nu mă refer doar la faptul că există actualmente în România o veritabilă reţea de colegii şi de licee de artă în toate marile oraşe.

Copii de toate vârstele îşi descoperă aptitudini muzicale; ...de la nivelul învăţământului preşcolar la cel liceal şi, desigur, mai departe; ... în funcţie de disponibilităţile, de dorinţele, de aspiraţiile şi realizările de parcurs ale fiecăruia. Cunoscut este faptul, practica timpurie a unui instrument muzical aduce beneficii uriaşe dezvoltării umane generale ulterioare; iar aceasta indiferent de orientarea profesională. Mecanismele mentale se formeaza, se dezvoltă de la primele vârste ale copilăriei şi devin funcţionale la nivelul dezvoltării generale, inclusiv în planul psihic şi al socializării pe relaţia care porneşte de la propria persoană la grupul restrâns al familiei şi, mai apoi, în societate.

Cum ştim, în Bucureşti există două importante colegii de artă, de muzică, care poartă numele celor doi mari muzicieni ce aparţin lumii muzicale europene a secolului al XX-lea, personalităţi care inspiră în continuare lumea muzicală actuală. Mă refer la Geroge Enescu şi la Dinu Lipatti.

Fiecare dintre aceste licee, fiecare dintre colegii, dispun de clase de măiestrie pentru diferitele instrumente, pentru voci, dar şi de cursuri de ansamblu, de muzică de cameră, de orchestră, cursuri privind relaţiile pe temei muzical, dintre tineri; de la doi la patru, la zeci de participanţi ce pot constitui un ansamblu muzical instrumental cameral, simfonic, coral.

Trebuie să mărturisesc, personal - de mai bine de cincizeci de ani - îmi desfăşor activitatea într-unul dintre colegiile bucureştene de muzică în calitate profesor la clasele de studii muzicale teoretice; ...de Forme Muzicale, de Armonie, de Contrapunct.

Ne-am întâlnit faţă-n faţă cu multe dintre gloriile muzicale ale lumii actuale a muzicii; ...cum sunt celebra soprană Angela Gheorghiu, minunatul dirijor Ion Marin, nu mai puţin cunoscuta violonistă Silvia Marcovici, mezzosoprana Ruxandra Donose, una dintre cele mai culte voci ale zilelor noastre; ...cu toţii au concertat şi concertează pe marile meridiane internaţionale ale muzicii.

Îl am în vedere, de asemenea, pe captivantul virtuoz al viorii, pe Alexandru Tomescu, solist al Formaţiilor Muzicale Radio - Bucureşti, pe violonistul Remus Azoiţei, profesor al prestigioasei Royal College of Music – Londra, pe violonista Adelina Oprean, profesoară a reputatului conservator din Basel, din Elveţia, pe harpista Maria Bîldea, unicul, la noi, virtuoz al acestui instrument, artist care a dobândit relativ recent preţiosul titlu de doctor în muzică, pe violonistul Seriu Nastasa, excepţional şef de ansamblu specializat în stilul baroc a muzicii.

Memorabile rămân în istoria relativ recentă a vieţii noastre muzicale cele două integrale imprimate în variantă CD, ale muzicii de pian datorate lui George Enescu şi Dinu Lipatti, un veritabil tezaur artistic împlinit de pianista Luiza Borac; cu mai bine de un deceniu în urmă, în Marea Britanie, cu integrala Enescu a obţinut distincţia supremă a discului, din peste o mie de titluri.

În alt sens, este de apreciat strădania violonistului, a profesorului Alexandru Gavrilovici, din Berna, din Elveţia, de a iniţia, de a susţine - de aproape trei decenii - activitatea Academiei de Vară de la Sighişoara; ...instituţie în care s-au întâlnit – sperăm că se vor mai întâlni -  tineri sosiţi de pe toate meridianele europene ale muzicii. Şi cu unul şi cu celălalt, deloc întâmplător, am avut bucuria de a colabora în clasele de studiu ale colegiului  bucureştean.

De-a lungul timpului, mulţi dintre tinerii muzicieni formaţi în România, au ajuns să ocupe poziţii importante în cadrul unor importante societăţi de concert din Europa, din Statele Unite, dar şi din Asia, din îndepărtata Japonie.

Violoncelistul Mihail Jojatu, spre exemplu, este unul dintre muzicienii de bază ai celebrei  Boston Symphony Orchestra; în paralel, este profesor în cadrul a două importante universităţi de muzică de pe coasta de Vest a continentului. În urmă cu aproape trei decenii şi-a terminat studiile profesionale liceale la Colegiul Enescu din Bucureşti. Tot aici a studiat şi mult apreciatul violonist Lorentz Nasturica, devenit ulterior concert-maestru al unor mari colective simfonice, anume Filarmonica din Műnchen condusă cu ani în urmă de Sergiu Celibidache, al orchestrei  Maggio Musicale Fiorentino condusă în alte timpuri de marele Zubin Mehta, mai nou al orchestrei Teatrului Mariinsky din Petersburg, instituţie condusă de fenomenalul Valery Gherghiev.

La rândul său, violonistul Bogdan Zvorişteanu ocupă poziţia de concertmaestru al prestigiosului colectiv simfonic genevez, legendara Orchestre de la Suisse Romande, iar Liviu Prunaru pe acela de primviolonist al renumitului colectiv regal simfonic olandez, Concertgebouw din Amsterdam.

Îmi amintesc cu bucurie de evoluţia mai mult decât spectaculoasă a două violoniste originare din Ploieşti, anume de Luminitza Petre, cea care, timp de două decenii, a ocupat poziţia de prim-violonist al cunoscutei orchestre simfonice din Stuttgart - a devenit ulterior un apreciat şef de orchestră; nu o pot uita, de asemenea, pe violonista Julieta Mihai, actualmente doctor în muzică, profesor asociat al Universităţii din Illinois, prim violonist al unei apreciate orchestre locale de cameră.

O familie de muzicieni, regretatul dirijor Camil Marinescu, şi fratele domniei sale, violonistul şi dirijorul Ciprian Marinescu, au studiat şi domniile lor în instituţiile de învăţământ artistic din Bucureşti, inclusiv la Colegiul Enescu ; cu amândoi am colaborat profesional timp de mai mulţi ani. Cel dintâi a condus ulterior importante colective simfonice, a susţinut cursuri de nivel universitar în Europa, în Statele Unite, în Japonia, iar fratele domniei sale, violonistul Ciprian Marinescu, susţine actualmente o notabilă activitate dirijorală în compania unor colective simfonice din România, de asemenea din Japonia.

Sunt de menţionat succesele remarcabile prin care s-au evidenţiat în Italia câţiva dintre muzicienii originari din România şi cu care am avut bucuria de a mă fi întâlnit pe perioada studiilor lor liceale; ...anume cu pianista şi profesoara Catalina Diaconu din Roma, autor de proiecte destinate tinerilor muzicieni, profesor al prestigiosului Conservator de Muzică Santa Cecilia, de asemenea cu violistul Dan Vartolomei, membru al orchestrei operei din Roma.

Li se alătură violoncelistul Dan Cavassi si flautistul Ion Bogdan Stefanescu, solisti al Filarmonicii bucureştene, dirijorul Vlad Conta, actualmente şef de orchestră al Operei bucureştene, pianistul şi eseistul Andrei Vieru, pianista, profesoara Lena Vieru - susţine captivante cursuri universitare, remarcabili maeştri ai claviaturii, un pianist de fermecătoare ţinută intelectuală cum este Vinciu Moroianu sau Constantin Sandu, artist ce ştie a problematiza cu mare folos datele discursului muzical, un suplu investigator al vocii umane în ansamblu, cum este maestrul Voicu Popescu, un artist manager de talia sopranei Daniela Vlădescu, un muzician dinamic, pianistul de mare versatilitate, Cristian Niculescu, un credincios continuator al tradiţiei cântărilor psaltice bizantine cum este protopsaltul Ion Minoiu.

La Philadelphia, pe coasta de Vest a continentului american, director artistic şi fondator al ansamblului  Vox Ama Deus, este  cunoscutul dirijor şi organist Valentin Radu; sub conducerea dominiei sale este promovată prioritar muzica barocă europeană şi cea clasică vieneză; cu decenii în urmă ne-am întâlnit pe bancile cunoscutului colegiu bucureştean; ulterior am colaborat cu prilejul unor evenimente muzicale artistice petrecute atât în Statele Unite cât şi la Bucureşti.

Sunt de menţionat două dintre poziţiile înalte ale Universităţii bucureştene de muzică, doi dintre rectorii acesteia, violonista Diana Moş şi compozitorul Dan Dediu; şi-au desfăşurat formarea profesională de bază în cadrul Colegiului Enescu, instituţie de vârf a învăţământului vocaţional muzical, colegiu condus actualmente de prof.dr. Cristina Sebastian; ...şi domnia sa, o fostă eleva a Colegiului. Li se alătură compozitoarele, doctori în muzică, Doina Rotaru, Irina Hasnaş şi Laura Manolache, compozitorii Călin Ioachimescu şi Cristian Alexandru Petrescu, creatori care scriu puţin şi temeinic; de asemenea mult mai tânăra compozitoare Diana Rotaru,  pianista de uimitoare mobilitate profesională Sânziana Mircea.

Dintre tinerii muzicieni afirmaţi prioritar în anii acestui început de deceniu în viaţa muzicală europeană, voi menţiona evoluţia absolut spectaculoasă a baritonului Silviu Mihailă, actualmente membru al colectivului Teatrul Muzical Ambasadorii; a studiat la Manchester şi la Bucureşti. Amintesc de asemenea traseul cu totul captivant al pianistului Florian Mitrea, muzician temeinic integrat vieţii muzicale din Regatul Unit, sau evoluţia gradual construită a tânărului virtuoz, violoncelistul Ştefan Cazacu sau cea a pianistului şi dirijorul Ştefan Iiescu, ataşat prioritar genului de operă.

Îi menţionez, de asemenea, pe cei mai tineri, pe ambiţiosul violonist Aron Cavasi, pe organistul Vlad Vişenescu, pe pianistul Stefan Vîrtejaru, de asemenea pe violonistul Mircea Dumitrescu, un talent de uimitoare comunicare muzicală; îşi continuă studiile la Universitatea bucureşteană de muzică, la Universitatea Mozarteum din Salzburg, la Academia muzicală clujeană, la Ecole Normale de Musique de Paris - Alfred Cortot.

Cu toţii constituie împreună un veritabil tezaur al valorilor  naţionale; prin intermediul lor România contribuie la îmbogăţirea valorilor spirituale, artistice, europene şi extraeuropene, ale ultimelor decenii.

Pentru mine personal este un real prilej de bucurie; ...acela de a fi contribuit în anume măsură, pe o perioadă de aproape o jumătate de secol, la îndrumarea, la promovarea în mai mare sau mai mică măsură, pe anume perioade, a tinerilor muzicieni care şi-au petrecut preţioşi ani de studiu, de formare umană şi profesională, în clasele colegiului George Enescu; mulţi dintre domniile lor au devenit veritabile personalităţi muzicale artistice, parte integrantă a marelui circuit al valorilor internaţionale actuale; sunt valori de care – iată! - avem prilejul a ne mândri. Trebuie să avem convingerea că urgia pandemică actuală nu va clătina nici la noi nici aiurea, marele edificiu al muzicii, al culturii.

Materialul a apărut anterior în publicaţia România Literară