Pe 15 mai, la orele 19, va avea loc vernisajul. Un artist plastic tânăr - Alexandru Bunescu - a avut ideea să picteze în mărime naturală (pastel pe pânză) locomotiva Trenului Regal pe care o expune acum la BNR. Poveştile în jurul acestui tren cu blazon sunt multe. Conţin istorie dar şi legendă şi produc şi azi emoţie. Nu doar celor care au trăit epoca, ci şi celor care n-au ratat ocazia de a respira atmosfera muzeală a acestui Tren Regal, atunci când a fost pus în mişcare chiar în acest scop.

De ce a ales artistul pentru pictura sa locomotiva, e mai greu de înţeles. Ne putem doar întreba şi eventual mira, având în vedere că cele mai răspândite imagini ale trenului sunt cele 5 vagoane, care din 2004 de când au stat şi la îndemâna turiştilor, ne-au uimit cu eleganţa şi preţiozitatea  lor.

Lemn de  mahon şi santal, piele de Cordoba, cristale de Boemia , alabastru de Grecia. Toate aceste bogăţii au folosit la decorarea interioarelor după ce garnitura a ieşit din Uzinele Ernesto Breda din Milano, în 1928. Casa Regală n-a avut parte, însă, de prea multe evenimente în saloanele elegante ale trenului, iar regele Mihai se poate lăuda doar cu o tristă amintire: ultimul prânz pe teritoriul României, înaintea plecării în exil în 1948.

L-au folosit însă din belşug comuniştii. Gheoghiu Dej la întâlnirea cu Hruşciov din 1955 când au purtat discuţii despre plecarea trupelor sovietice, Ceauşescu ca să se împace cu Tito, iar în 1975 ca să fie de faţă la discutarea clauzei naţiunii celei mai favorizate de către preşedintele SUA Gerard Ford şi  secretarul de stat Kissinger.

Când aceste amintiri cam stresante ne-au mai părăsit, Trenul Regal a servit şi de decor unor filme regizate de Francis Coppola sau Sergiu Nicolaescu. Sau pentru plimbări de agrement pentru clienţii bogaţi ai noului stăpân de pe platforma Mogoşoaia, o societate  de turism pe calea ferată.

Toate astea şi multe altele nu l-au impresionat însă pe tânărul Alexandru Bunescu. El a ales să picteze  cei 20 de metri lungime ai locomotivei iniţiale (înălţimea e de patru) ce poate fi admirată probabil la muzeu. Mai spectaculos poate, obiectul tehnic e şi mai puţin implicat sentimental în poveştile de epocă, etalându-se privirilor noastre în toată splendoarea şuruburilor şi rotitelor … de epocă. În schimb, mărimea naturală în care e reprodus de pictură e soră cu ambiţia recordurilor de felul celui mai mare drapel naţional realizat nu demult. Nu prea-i vedem rostul fiindcă la urma urmei ca să evocăm un simbol al unor vremi , oricât de dragi, nu avem neapărat nevoie să şocăm prin dimensiuni. Să sperăm că la faţa locului când va fi dezvelit trenul pictat să ne inspire şi alte sentimente demne de efortul instituţiei care găzduieşete acest obiectiv excentric într-un program de altfel foarte generos de celebrare a culturii naţionale şi nu numai. Pe 15 mai ne vom lămuri mai bine.