Stere Gulea, despre culisele din filmul "Moromeţii": "Trăiam sub presiunea celor care se ocupau cu cenzura"

Stere Gulea, despre culisele din filmul

Regizorul Stere Gulea, alături de actorul Victor Rebengiuc

Regizorul Stere Gulea povesteşte despre greutăţile pe care le-a întâmpinat în realizarea filmului Moromeţii (1987). Anul acesta se împlinesc 60 de ani de când Marin Preda a scris unul dintre cele mai importante romane din literatura română, "Moromeţii". Marţi filmul lui Stere Gulea va fi proiectat la Institutul Cultural Român.

Ştiri pe aceeaşi temă

Marţi, la Institutul Cultural Român, va fi proiectat filmul lui Stere Gulea, realizat în 1987, după romanul lui Marin Preda.  Anul acesta se împlinesc 60 de ani de la apariţia primului volum al uneia dintre cele mai importante capodopere a literaturii române, valoare de necontestat a patrimoniului literar naţional – Moromeţii.

De-a lungul celor şase decenii, fiind considerat unul dintre romanele de referinţe semnate de Marin Preda, romanul a fost citit şi recitit, reeditat în numeroase ediţii, a circulat prin toată lumea datorită traducerilor de care acesta s-a bucurat încă de la început, a fost studiat de toate generaţiile de elevi şi studenţi filologi formate în această perioadă, analizat din diferite perspective de cei mai importanţi istorici şi critici literari din ţară, montat şi ecranizat de mari personalităţi ale lumii teatrale şi cinematografice româneşti.

Proiecţia filmului Moromeţii va fi precedată de o dezbatere la care vor participa  actorii Victor Rebengiuc, Luminiţa Gheoirghiu şi Mitică Popescu, operatorul Vivi Drăgan Vasile,  alături de regizorul Stere Gulea.


Frescă socială

Moromeţii, de Marin Preda, a apărut în două volume la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, în 1955 şi în 1967, consacrându-l pe autor printre numele literaturii postbelice. Un roman de tip frescă socială, opera ilustrează viaţa rurală în perioada interbelică şi postbelică. Pe parcursul a o mie de pagini şi aproximativ douăzeci de ani, autorul ilustrează dezagregarea lentă a nucleului social rural, familia patriarhală, şi distrugerea spiritului ţărănesc.
Pe fondul unor mutaţii sociale  - care se vor dovedi ireversibile – romanul lui Marin Preda şi ecranizarea lui Stere Gulea urmăresc destrămarea unei familii ţărăneşti tradiţionale. Încercarea autoritară şi disperată a capului familiei - Ilie Moromete (Victor Rebengiuc) - de a ţine pe loc această realitate, eşuează. Cu Ilie Moromete dispare un prototip social care a reprezentat secole de-a rândul societatea românească.

„Mulţi aşteptau să-mi frâng gâtul“

Regizorul Stere Gulea povesteşte că iniţial a a avut intenţia de a-l distribui pe Gheorghe Dinică în rolul lui Ilie Moromete. La un moment dat, Dinică s-a răzgândit şi rolul a fost preluat de Victor Rebengiuc.  Ziua textul se repeta în satul Talpa Ogrăzii, aflat la 50–60 de kilometri de Alexandria. Condiţiile de locuit, în timpul filmărilor, erau foarte proaste.
„Eram cât se poate de copleşit, scenariul filmului fusese acceptat cu greu, cu scandal, cu opoziţie. Multă lume era pornită – din motive diverse – să nu se realizeze acest film. Unii invocau, duplicitar, că e o carte mare, alţii erau geloşi pe faptul că, deşi nu mai era în viaţă, Preda continua totuşi să fie cel mai important scriitor român de după război. Mulţi de-abia aşteptau să-mi frâng gâtul. Trăiam sub presiunea continuă a celor care se ocupau cu cenzura şi veneau tot timpul pe capul nostru. În condiţiile astea era foarte greu să lucrezi şi aveai sentimental că faci ceva ilegal“, spune regizorul.


Rebengiuc,speriat de prototipul ţăranului român

Actorul Victor Rebengiuc spune că a încercat să înţeleagă necazurile lui Moromete cu familia, cu recolta, cu „fonciirea“, cu Nilă, cu Paraschiv, cu Catrina, cu Bălosul, cu salcâmul.

„Sunt problemele unui om şi ele trebuie rezolvate. Am uitat cu desăvârşire că Ilie Moromete este prototipul ţăranului român. Cuvântul ăsta mă speria pe mine foarte tare. L-am jucat cum am ştiut eu mai bine pe Ilie Moromete – un om cu o familie grea şi cu probleme. M-am gândit, când l-am făcut pe Moromete, şi la bunicul meu, care avea un fel de hâtroşenie. Am făcut din Moromete un personaj pe care-l iubesc. Dacă în toată cariera l-aş fi jucat numai pe Moromete, tot aş fi fost mulţumit toată viaţa“, subliniază actorul.


Mulţi oameni din echipă nu ştiau să meargă cu picioarele goale prin ţărână, o sumedenie de scene presupuneau disconfort fizic.  „Întotdeauna am spus că filmul acesta este Moromeţii cu Victor Rebengiuc. Nu am făcut decât să accentuez cât mai mult atuurile şi dominantele actorului: forţă, dramatism, rigurozitate. Poate Dinică l-ar fi abordat altfel pe Ilie Moromete, cu o ironie mai acidă. Însă dramatismul pe care-l are personajul în filmul meu este dramatismul pe care i l-a dat Rebengiuc“, punctează Stere Gulea.

 Regizorul  Stere Gulea povesteşte ce greutăţi a întâmpinat în realizarea filmului. "Unii invocau, duplicitar, că e o carte mare, alţii erau geloşi pe faptul că, deşi nu mai era în viaţă, Preda continua totuşi să fie cel mai important scriitor român de după război. Mulţi de-abia aşteptau să-mi frâng gâtul. Trăiam sub presiunea continuă a celor care se ocupau cu cenzura şi veneau tot timpul pe capul nostru".

 

Câteodată întâmplarea te forţează să ajungi la ceea ce trebuie. Iniţial am avut intenţia de a-l distribui pe Gheorghe Dinică în rolul lui Ilie Moromete. La un moment dat, Dinică s-a răzgândit. Intenţionam să-l distribui pe Victor în alt rol, acela al lui Nae, dar în noua situaţie i l-am propus pe Ilie Moromete.

Însă şi pentru Rebengiuc au început problemele care dau insomnii adevăraţilor profesionişti când au în faţă un rol de o asemenea anvergură. Ne-am decis să parcurgem o perioadă de acomodare a echipei cu locaţia şi cu decorul. Ziua repetam textul în satul Talpa Ogrăzii, aflat la 50–60 de kilometri de Alexandria. Condiţiile de locuit erau foarte proaste, nu era mâncare şi începutul lucrului nu se arăta deloc promiţător. Într-o dimineaţă, când ne duceam spre sat, Victor mi-a spus că renunţă la rol. N-am insistat să aflu motivele lui, am fost oarecum şocat
şi nu am avut nici o reacţie pe moment. Filmul era pus sub semnul îndoielii. Am lăsat echipa la Talpa, am venit la Bucureşti ca să scap de presiunea de acolo şi am avut o discuţie cu Leopoldina Bălănuţă, cu care Victor lucrase la Teatrul Mic. După vreo două-trei zile, Poldi m-a sunat şi mi-a zis: „Stere, am vorbit cu Victor şi cred că o să te sune el“, ceea ce s-a şi întâmplat.


Rebengiuc a zis că vrea să mă vadă, ne-am întâlnit şi am vorbit de necesitatea de a exista o coeziune în echipă: era un film foarte greu, care implica o mare responsabilitate din partea tuturor celor implicaţi. Responsabilităţile astea ne dădeau o stare de nelinişte, de stres, de fragilitate.

La rândul meu, eram cât se poate de copleşit, scenariul filmului fusese acceptat cu greu, cu scandal, cu opoziţie. Multă lume era pornită – din motive diverse – să nu se realizeze acest film. Unii invocau, duplicitar, că e o carte mare, alţii erau geloşi pe faptul că, deşi nu mai era în viaţă, Preda continua totuşi să fie cel mai important scriitor român de după război. Mulţi de-abia aşteptau să-mi frâng gâtul. Trăiam sub presiunea continuă a celor care se ocupau cu cenzura şi veneau tot timpul pe capul nostru.

În condiţiile astea era foarte greu să lucrezi şi aveai sentimentul că faci ceva ilegal. Am trecut peste toate greutăţile şi am început filmările în forţă. Mulţi oameni din echipă nu ştiau să meargă cu picioarele goale prin ţărână, o sumedenie de scene presupuneau disconfort fizic. Însă Rebengiuc era un profesionist pursânge. În momentul în care s-a întors şi a spus „Da, îl joc pe Ilie Moromete!“, nu s-a mai plâns de nimic. Dimineaţa,
el era întotdeauna primul la filmare şi stăpânea textul cu o asemenea forţă, încât ne punea pe toţi ceilalţi în dificultate.


Au fost nenumărate situaţiile în care, la o anumită idee de-a mea, el a ripostat în mod direct, uneori chiar brutal, pentru că avea o altă viziune. Nu numai că spunea ce-l nemulţumea, dar întreba: „De ce faci asta?“ Mi s-a întâmplat de multe ori ca experienţa cinematografică a lui Victor Rebengiuc şi calitatea rolurilor pe care el le făcuse până atunci să mă ajute. E un om fericit profesional pentru că a avut şansa să lucreze cu mari regizori. Întotdeauna am spus că filmul acesta este Moromeţii cu Victor Rebengiuc. Nu am făcut decât să accentuez cât mai mult atuurile şi dominantele actorului: forţă, dramatism, rigurozitate.


Poate Dinică l-ar fi abordat altfel pe Ilie Moromete, cu o ironie mai acidă. Însă dramatismul pe care-l are personajul în filmul meu este dramatismul pe care i l-a dat Rebengiuc.
 

Uneori eu am fost acela care a avut de învăţat, şi Rebengiuc a trebuit să suporte lipsa mea de experienţă. Poate că aştepta mai mult de la mine. Deşi Rebengiuc a mai făcut roluri mari după aceea, cred că nici unul nu a mai avut dimensiunea asta. (Text de Stere Gulea, în volumul "Victor Rebengiuc. Omul şi actorul", de Simona Chiţan şi Mihaela Michailov, Editura Humanitas, 2008).


 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: