Statuia lui George Enescu, dezvelită pe strada şi în deschiderea festivalului cu acelaşi nume

Statuia lui George Enescu, dezvelită pe strada şi în deschiderea festivalului cu acelaşi nume

Statuia muzicianului George Enescu, realizată de Ion Jalea, aflată în faţa Operei Naţionale Române din Bucureşti FOTO arhivafoto.ro

O statuie a lui George Enescu va fi dezvelită astăzi, 1 septembrie, în Capitală, în contextul deschiderii oficiale a ediţiei de anul acesta a festivalului internaţional care poartă numele marelui compozitor român.

 
Evenimentul de inaugurare a monumentului de for public va avea loc la intersecţia străzilor George Enescu - bulevardul Gheorghe Magheru, începând cu ora 18.30. Monumentul a fost donat municipalităţii de familia sculptorului Constantin Baraschi. La eveniment va participa primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu.
 
 
Ce se întâmplă în prima zi de festival
 
Festivalul va fi deschis oficial azi, 1 septembrie, printr-o conferinţă de presă care va avea loc de la ora 17.30, la Sala Mare a Palatului din Capitală. Printre invitaţi se numără Ministrul Culturii, Daniel Barbu, directorul artistic al Festivalului Internaţional „George Enescu“, Ioan Holender, primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, preşedintele Societăţii Române de Radiodifuziune, Ovidiu Miculescu, preşedintele Societăţii Române de Televiziune, Claudiu Săftoiu.
 
După conferinţa de presă, de la ora 19.30, va avea loc concertul de deschidere a Festivalului Internaţional „George Enescu“, susţinut de orchestra Staatskapelle Berlin, dirijată de Daniel Barenboim. La pian se va afla solistul Radu Lupu. Din program fac parte „Rapsodia română nr. 2 în Re Major op. 11“, de George Enescu, „Concertul nr. 4 pentru pian şi orchestra în Sol Major op. 58“, de L. van Beethoven şi „Simfonia nr. 2 în Mi bemol Major op. 63“, de E. Elgar.
 
 
Festivalul Enescu, un brand românesc
 
Festivalul Internaţional „George Enescu“ este cel mai important eveniment cultural internaţional organizat de România şi un mix cultural unic în lume, prin interpretarea lucrărilor lui George Enescu de orchestre celebre la nivel internaţional, alături de alţi compozitori din patrimoniul universal. Potrivit organizatorilor, Festivalul „George Enescu“ este în acest moment un brand cultural de ţară. Din acest motiv, cu această ediţie, festivalul transformă prin magia sa Capitala într-un Bucureşti Creativ: prin happening-uri, lucrări de arte plastice şi decor urban, expoziţii, concerte în spaţii publice, unele organizate de echipa evenimentului sau cu sprijinul lui, iar altele asumate de companii, organizaţii neguvernamentale şi artişti care au acceptat să intre în acest proiect.
 
 
Personalitatea George Enescu
 
George Enescu (născut pe 19 august 1881, la Liveni, Botoşani - decedat pe 4 mai 1955, la Paris) este considerat unul dintre cei mai importanţi muzicieni români. Personalitatea sa artistică s-a manifestat în multiple ipostaze: compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor.
 
Potrivit biografiei sale postate pe site-ul Muzeului Naţional „George Enescu“ din Bucureşti, George Enescu a început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, primind îndrumări muzicale de la părinţii săi şi de la un vestit lăutar, Niculae Chioru. De la vârsta de 5-6 ani datează primele sale încercări de compoziţie. Studiul profesionist al muzicii i s-a datorat, pentru început, profesorului Eduard Caudella.
Între anii 1888 - 1894, studiază la Conservatorul din Viena, avându-i ca profesori, printre alţii, pe Joseph Hellmesberger jr. (vioară) şi pe Robert Fuchs (compoziţie). La vârsta de 8 ani debutează ca violonist. Presa vieneză l-a numit „un Mozart roman“.După absolvirea Conservatorului din Viena, îşi continuă studiile la Conservatorul din Paris (1895 - 1899).
 
 
Debutul în compoziţie la 17 ani
 
Debutul său în calitate de compozitor, în condiţii excepţionale, datorat în parte protectoarei sale Elena Bibescu, are loc pe 6 februarie 1898, la Concertele Colonne din Paris, cu „Poema Română, op. 1“. În acelaşi an, muzicianul în vârstă de 17 ani începe să dea lecţii de vioară şi susţine recitaluri la Bucureşti. Admirat de regina Elisabeta a României (celebra protectoare a artei Carmen Sylva), este deseori invitat să cânte la Castelul Peleş din Sinaia. Enescu a compus mai multe lieduri, inspirat de câteva poeme ale reginei Carmen Sylva.
 

Din primii ani ai secolului al XX-lea datează compoziţiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două „Rapsodii Române, op. 11 (1901 - 1902)“, „Suita nr. 1 pentru orchestră, op. 9 (1903)“, prima sa „Simfonie, în Mi b, op. 13 (1905)“, „Şapte cântece pe versuri de Clément Marot, op. 15 (1908)“.
 
Activitatea sa muzicală alternează între Bucureşti şi Paris. Întreprinde turnee în mai multe ţări europene, alături de parteneri prestigioşi, ca Alfredo Casella, Pablo Casals, Louis Fournier.
În timpul Primului Război Mondial, el rămâne în Bucureşti. Dirijează „Simfonia a IX-a“ de Ludwig van Beethoven (pentru prima dată în audiţie integrală în România), compoziţii de Hector Berlioz, Claude Debussy, Richard Wagner, precum şi creaţii proprii: „Simfonia nr. 2 (1913)“, „Suita pentru orchestră nr. 2 op. 20 (1915)“. 
 
Un „suflet nobil“, iubitor de muzică
 
În 1913, are loc prima ediţie a Concursului Naţional de Compoziţie, fondat de el cu scopul stimulării creaţiei muzicale autohtone. Decernat din venituri proprii şi constând în sume generoase, premiul oferea câştigătorilor şansa de a se specializa la Paris, precum şi de a-şi auzi interpretate în concerte piesele laureate.
 
După război, Enescu continuă seria turneelor atât în Europa, cât şi în Statele Unite ale Americii. Peste Ocean a dirijat, începând din 1923, orchestre prestigioase, printre care Philadelphia Orchestra, Boston Orchestra, Chicago Symphony.
 
Activitatea sa de pedagog capătă, de asemenea, o importanţă considerabilă. Printre elevii săi se numără violoniştii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux şi Yehudi Menuhin. Acesta din urmă a păstrat un adevărat cult şi o profundă afecţiune pentru Enescu.
 
„Pentru mine, Enescu va rămâne una din veritabilele minuni ale lumii. (...) Rădăcinile puternice şi nobleţea sufletului său sunt provenite din propria lui ţară, o ţară de inegalată frumuseţe“, spunea Yehudi Menuhin.
 
 
România comunistă l-a pierdut pe Enescu
 
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Enescu rămâne în Bucureşti, unde se distinge printr-o activitate dirijorală intensă, încurajând totodată şi creaţiile unor muzicieni români ca Mihail Jora, Constantin Silvestri, Ionel Perlea, Theodor Rogalski, Sabin Drăgoi.
În 1946, în luna aprilie, întreprinde un turneu în URSS, unde intră în contact cu personalităţi de primă mână ale muzicii ruse: Dmitri Şostakovici, Aram Haciaturian, Kiril Kondraşin, David Oistrah, Lev Oborin. În luna mai, primeşte la Bucureşti vizita lui Yehudi Menuhin. În luna septembrie, împreună cu soţia sa Maria (Maruca, născută Rosetti-Tescanu, devenită la prima căsătorie prinţesă Cantacuzino), pleacă în turneu în Statele Unite ale Americii.
 
La revenirea în Europa se stabileşte la Paris, în semn de protest faţă de regimul comunist instaurat în România. Printre ultimele sale creaţii se numără „Cvartetul de coarde op. 22 nr. 2“, poemul simfonic „Vox Maris op. 31“, „Simfonia de cameră op. 33“.
 
George Enescu se stinge din viaţă în noaptea de 3 spre 4 mai 1955 şi este înmormântat în cimitirul Père Lachaise din Paris.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: