Culorile alternează, cele vii cu cele terne, precum gândurile care macină un suflet de artist. Soarele şi marea nu sunt întotdeauna doar vacanţă, ci şi iubire, infinit, un univers atât de aproape şi atât de îndepărtat în acelaşi timp, reîntregit într-o viziune fără frontiere. Umbrele şi luminile ispitesc privitorul, care e gata, într-un moment de neatenţie euforică  să şi fure de pe simeze, ditamai lucrarea. Culmea, aşa s-a şi întâmplat. Mai ceva ca într-un scenariu, aparent abracadabrant şi totuşi atât de adevărat”.

Asta ar fi cartea de vizită, prin care am rezumat un vernisaj în ajun de Sfinţii Petru şi Pavel, al unei expoziţii cu un subtitlu extrem de romantic: „Povestea de iubire a soarelui cu marea”. Ea este, însă, populată  de o multitudine de vietăţi rare, de la peştii zmeie, până la cochiliile colorate cu sau fără melci ori scoici, trecând prin păsările care dau buzna pe pânză, unde, cu greu, îşi mai găsesc locul printre obloanele romantice două mâţe tigrate. Una alb-negru şi cealaltă color, care mi-au amintit de un tandem al tinereţii mele, în care motanii Fellini şi Martini convieţuiau într-o casă cu televizoare, care prinseseră  parţial culoare.

Dar poate cele mai frumoase sunt florile, la Paula. Macii magici şi ochioşi, lalelele galbene şi roşii, nuferii albi, magnoliile lila, ba chiar şi un ilex hollywoodian, transpus pe româneşte, într-o traducere cât se poate de poetică: mărgelele pădurii, pe lângă Pasărea spin în vârf de nişte ciulini ai bălţii. Înaripatele prind glas, totul aflându-se sub  oblăduirea unei Fântâni a norocului, care te înspăimântă şi te hipnotizează deopotrivă. Cu siguranţă că Delta va căpăta cu totul alt chip, pentru cei care vor ajunge să vadă această expoziţie, etalată cât ţine vacanţa mare, la o galerie plină de mister şi parfum de roman interbelic (care l-a încântat şi pe Academicianul Răzvan Theodorescu): Art Yourself (din Str. Nicolae Ionescu nr. 11, în spatele Pieţii 1 Mai, printre sensuri interzise, parcă ascunsă de cel care nu ştie să caute, mai ceva ca în scrierile lui Mircea Eliade).

În drum spre „Anonimul X”, puteţi să revedeţi o parte din tablouri pe un hotel plutitor cu nume biblic: „Arca” şi interioare care te duc cu gândul la o peliculă  cult: „Unora le place jazz-ul”, în care Tony Curtis se dădea miliardar, ca s-o cucerească pe nimeni alta decât Marilyn Monroe. Asta da vacanţă de vis!