Silvia Guţă, psiholog şi organizatoare Ideo Ideis: „Avem o problemă cu educaţia în ţara noastră, dar nu e vina copiilor şi a adolescenţilor“
0
Silvia Guţă, directorul departamentului de dezvoltare comunitară al Festivalului Ideo Ideis şi psiholog, povesteşte cum i-a ajutat în ultimii 15 ani evenimentul din Alexandria pe copiii şi adolescenţii din comunităţile mici, unde accesul la educaţie şi cultură e limitat.
Festivalul Ideo Ideis, care tocmai a împlinit 15 ani, a început pe 5 august, la Alexandria. Silvia Guţă vorbeşte despre capsulele Ideo Ideis, trimise în oraşe precum Roman şi Buzău şi despre transformarea unui festival de teatru pentru liceeni într-unul de educaţie alternativă prin arte.
Cum aţi organizat festivalul în contextul pandemiei? Ce-a fost diferit faţă de anii anteriori?
În primul rând, nu am mai beneficiat de ajutorul tuturor voluntarilor şi al oamenilor din jurul festivalului, tocmai pentru că ne-am limitat mult echipa şi contactele. În fiecare an activăm cam 100-150 de adolescenţi din Alexandria pentru organizarea propriu-zisă, iar anul ăsta au fost doar 25. E diferit şi pentru că nu avem nişte spaţii care să fie ale noastre, am rămas fără biroul de la Casa de Cultură, dar asta pentru că, în sfârşit, instituţia a intrat în renovare. E diferit formatul, am ales să organizăm atelierele în aer liber pentru siguranţa participanţilor şi a noastră, iar o parte dintre ele s-au mutat în online, unde au mers foarte greu. A trebuit să renunţăm la câteva dintre atelierele programate şi să distribuim oamenii interesaţi la altele. La dezvoltare comunitară avem patru categorii de ateliere: de consiliere şi dezvoltare personală – aici intră şi conştientizarea corporală pentru copii şi adulţi –, de orientare vocaţională, atelierul „In a relationship“ pentru adolescenţi, apropo de relaţiile de dragoste ale tinerilor şi abuzurile posibile – e proiectul celălalt în care lucrez, la Fundaţia Friends for Friends din Bucureşti. Atelierele astea au fost pline, la fel şi cele de arte şi meserii. Au mers mai încet cele de cetăţenie responsabilă şi educaţie economică; cred că are legătură saturaţia oamenilor. În plus, în provincie, populaţia e mai puţin digitalizată, înţelege mai puţin despre viaţa pe internet şi nici măcar nu îşi dă seama că are nevoie de educaţie în direcţia asta.
Povesteşte-mi despre mini-redacţiile pe care le-aţi format în mai multe oraşe din ţară. Cum v-a venit ideea?
Ideea cu redacţiile s-a născut pe la începutul anului. Ne doream să facem o mini-redacţie pentru voluntarii din Alexandria şi să spunem poveşti de aici, ca să sărbătorim diferit ediţia de 15 ani. Între timp, a venit pandemia, ne-am dat seama că planurile noastre se duc de râpă şi la un moment dat am decis că cea mai bună cale de a derula activităţile este să înfiinţăm aceste capsule Ideo Ideis care să se ducă în ţară la trupele selectate (n.r. – mentorii ajung la elevi), să nu mai vină toţi adolescenţii în Alexandria. Odată cu aceste capsule trimise în opt oraşe din România (n.r. – Baia Mare, Bucureşti, Buzău, Botoşani, Timişoara, Câmpina, Roman şi Sibiu) se puneau nişte probleme: Cine face reporting de acolo? Cum interacţionăm cu trupele de teatru? Am colaborat pentru înfiinţarea acestor mini-redacţii cu Iulia Dromereschi, care are şi o asociaţie, AIVI. Adolescenţii din redacţii au început să lucreze de pe 20 iulie.
„Nu am mai încurajat competiţia“
De ce a devenit Ideo Ideis un festival de educaţie non-formală?
După zece ediţii am decis să renunţăm la dimensiunea de competiţie a festivalului. Nu aşa se formează o comunitate, nu aşa creştem împreună. Nu am mai încurajat competiţia, am păstrat lucrurile într-o paradigmă a cooperării, aşa am trecut de la conceptul de teatru la cel de educaţie alternativă prin arte. În 15 ani Ideo Ideis a facilitat şi a grăbit maturizarea emoţională a unor adolescenţi care altfel îşi duc vieţile destul de trist în oraşe ca Alexandria, unde nu există teatru, cultură şi oportunităţi de educaţie. Pentru ei, faptul că vin la Ideo Ideis e o experienţă revelatoare.
Tu cum te raportezi la afirmaţiile unor adulţi cum că adolescenţii din România ar fi inculţi şi leneşi?
Sunt în dezacord cu astfel de declaraţii. Există adolescenţi inculţi, la fel cum există şi adulţi inculţi, inclusiv pe poziţii de conducere în această ţară. Văd o derogare de responsabilitate. Adolescenţii sunt în continuare în grija adulţilor, nu putem să le reproşăm că ar fi inculţi atâta vreme cât şcoala lor nu îi pregăteşte pentru a fi culţi. Accesul la educaţie e încă o glumă pentru cea mai mare parte a tinerilor şi a copiilor din România. Avem o problemă cu educaţia în ţara noastră, dar nu cred că este vina copiilor şi a adolescenţilor. Sunt convinsă că responsabilitatea este la adulţi, la cei care fac legile şi protocoalele şi întreţin sistemul birocratic al educaţiei.
În ce măsură foloseşti psihoterapia experienţială, una dintre specializările tale, în lucrul cu adolescenţii?
Se poate regăsi în oricare atelier de la Ideo Ideis, pentru că e vorba despre învăţare prin experienţă. Principiile astea sunt folosite în educaţie. Psihoterapia experienţială se foloseşte de experienţa directă pentru a crea contexte de conştientizare şi de prelucrare diferită a informaţiei. Odată ce treci printr-o experienţă conştient, nu mai este ca una pe care o trăieşti pe pilot automat. Dacă mergi de acasă la pâine şi te gândeşti la altceva, nu ţii minte nimic de pe drum. Psihoterapia experienţială te învaţă să vezi lucrurile din jurul şi din interiorul tău, astfel încât să construieşti o imagine mai realistă a lucrurilor şi a relaţiilor din viaţa ta, iar interacţiunea să fie mai benefică.
Se încarcă comentariile...
