„Sex“ şi „Gen“

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
„Toată tărăşenia cu «teoria genului» a pornit de la o frază a scriitoarei Simone de Beauvoir din 1949: «Nu te naşti femeie, devii femeie».“  FOTO Getty Images
„Toată tărăşenia cu «teoria genului» a pornit de la o frază a scriitoarei Simone de Beauvoir din 1949: «Nu te naşti femeie, devii femeie».“  FOTO Getty Images

Mişcarea feministă americană a dezvoltat teorii despre rolul social al sexului, considerând că nu sexul biologic contează, ci genul social-istoric.

Zilele trecute, am stat la coadă ca să intru la expoziţia de fotografii „Brassaï, dragostea de Paris“ de la Primăria Parisului. Deşi e marţi dimineaţa devreme, lume ca la balamuc. E şi o clasă de elevi de primară, însoţiţi de dascălii lor, sunt şi multe cupluri tinere. Elevilor li se pun la dispoziţie pliante cu întrebări referitoare la fotografii. Se aşază literalmente pe jos, după ce au confruntat pliantul cu fotografiile, şi scriu răspunsurile. E cât se poate de reconfortant să-i vezi pe aceşti copii şi adolescenţi interesaţi de opera celui mai mare fotograf francez din secolul XX, pe numele adevărat, Gyula Halász, născut în 1899 la Braşov şi mort în 1984 la Baulieu-sur-Mer. Mai ales că ei puteau lega Parisul din fotografii de Parisul în care trăiesc.

Împrejurarea mi-a amintit de câteva scene pe care le văzusem, cu două seri înainte, la jurnalul televizat: peste 100.000 de parizieni şi lyonezi, între care numeroşi tineri şi copii, demonstrând în stradă contra introducerii în şcoală a „teoriei genurilor“.

Dileme şi certitudini

Aţi citit bine, chiar dacă nu ştiţi despre ce e vorba. Înainte de a vă explica, vreau să adaug un lucru: teoria cu pricina n-are niciun înţeles pentru copii, aduşi la manifestaţie de părinţii lor, care, ei, au înţeles-o greşit. Asta, ca să vedeţi în câte feluri îţi poţi educa progeniturile: ducându-i la o expoziţie de artă fotografică sau la un miting de protest.

Toată tărăşenia cu „teoria genului“ a pornit de la o frază a scriitoarei Simone de Beauvoir din 1949: „Nu te naşti femeie, devii femeie“. Mişcarea feministă americană a dezvoltat teza sartrianei doamne într-o teorie sofisticată a sexului ca rol social, care poate fi jucat ad libitum (n.r. – după bunul plac) de către oricine. Cu alte cuvinte, nu sexul biologic contează, ci genul social-istoric. Studii peste studii au încercat să examineze ştiinţific dilema devenită, pentru unii, certitudine. Şi ceea ce a fost iniţial doar o încercare de a corecta preeminenţa biologicului a devenit cu timpul o încercare de a impune preeminenţa socialului.

Generaţia mea a învăţat în şcoală că genetica e o teorie burgheză şi că principala condiţionare a omului e de natură socială. Aşa că pretenţiile ulterioare ale feministelor n-au luat-o prin surprindere. Tărăşenia, cum am numit-o, se datorează unei proaste informări a opiniei publice franceze de către ministerul lui Vincent Peillon şi manipulării aceleiaşi opinii de către o doamnă cu numele Farida Belghoul, fostă comunistă şi în prezent apropiată extremei drepte catolice.

Fondul problemei nu mai e nici didactic, nici ştiinţific, ci mediatic. Problema interesează România, ca şi alte ţări europene, în măsura în care face parte dintr-o generală propagandă anti, pe temele cele mai diverse şi antrenând mase de cetăţeni fără apartenenţă propriu-zis politică, al căror interes pentru problematica respectivă e de obicei cât se poate de neclar.

Manifestări în Franţa

Trebuie spus că nicio clipă ministerul francez al învăţământului n-a urmărit să introducă în programe „teoria genului“. De altfel, nici măcar expresia ca atare nu se mai foloseşte. Ideea lui Peillon privea o lege care să stabilească egalitatea de şanse dintre băieţi şi fete în şcoală şi după absolvire. Atât şi nimic mai mult.

Câteva cuvinte pe Facebook ale doamnei Belghoul i-au scos în stradă pe părinţi, mai întâi la o şcoală dintr-un orăşel, apoi şi în altele, scandalizaţi, vezi Doamne!, de faptul că fiii şi fiicele lor vor învăţa de la dascălii lor că îşi pot alege sexul, pardon!, genul. Odată răul făcut, nimeni nu i-a mai putut întoarce din gândirea lor întoarsă. Aşa că părinţii şi-au luat copiii în cârcă la cele două mari mitinguri şi le-au pus în gură slogane care n-aveau nicio legătură cu vârsta şi cu preocupările lor. Vă daţi seama cum suna papagaliseala unor puşti sau puştoaice de 6-7 ani care ţineau morţiş la sexul lor, înainte de a şti, nu ceea ce înseamnă gen, dar nici măcar ce înseamnă sex.

Dragi părinţi, sfatul meu de vechi (adică, vorba lui Caragiale, fost) dascăl este să vă duceţi copiii la expoziţii, la teatru, la concert, la lecturi publice şi nu la miting. Nu numai spre binele lor, dar şi spre binele ţării.
 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite