Scenarii urbanistice

Expoziţia „Magic Blocks“ este deschisă la Muzeul Ţăranului Român. Rezultat al Proiectului Archis Interventions de la Bucureşti, planurile şi imaginile expuse propun o seamă de soluţii pentru transformarea cenuşiilor şi impersonalelor cartiere de blocuri socialiste.

Organizaţia internaţională Archis Interventions şi-a propus revitalizarea spaţiului public din ţările fost socialiste, operaţie care ar avea drept consecinţă şi încrederea oamenilor în dialogul social. Schimbările social-politice au determinat o altă dinamică a construcţiilor şi a dezvoltării oraşelor, în care intervenţia statului are un rol minimal. Vechile blocuri au fost privatizate, iar proprietarii lor, obligaţi să se descurce singuri. Rezultatul, la nivelul construcţiilor propriu-zise şi al mediului lor înconjurător, a fost dezastruos, cu atât mai mult cu cât spaţiul din jurul blocurilor este proprietate a domeniului public.

Diagnosticul unui oraş

Proiectul de la Bucureşti a încercat să determine, în primul rând, sistematizarea şi înţelegerea numeroaselor probleme de ordin social, material şi al comunicării stat-particular şi să încerce găsirea unor soluţii. Miza este una pe termen lung, având în vedere atât dezvoltarea urbană, cât şi relaţiile interumane. Analiza a început cu delimitarea sensurilor din spatele noţiunii de bloc comunist. În primul rând, spre deosebire de Occident, aceste cartiere nu au fost destinate, în momentul construirii lor, categoriilor defavorizate, ci au reprezentat singura opţiune posibilă de locuire.

În ele locuieşte un amestec de categorii sociale. Există totuşi anumite diferenţe, date de plasarea lor la periferie sau în zone centrale, de regimul de înălţime, de gradul de uzură şi de cel al rezistenţei antiseismice. Oprirea sistematizării ceauşiste a lăsat un centru cu spaţii goale, în care demolările nu au fost înlocuite cu nimic şi care sunt înconjurate de „cortine de beton”. Aceste diferenţe se oglindesc în preţurile apartamentelor. Organizatorii expoziţiei au constatat, de exemplu, că scăderea preţurilor în 2009 este mult mai accentuată într-un cartier periferic, ca Balta Albă,  faţă de zona Moşilor, de exemplu.

Tratamente  aleatorii

Aceste considerente au condus la propuneri arhitectural-urbanistice diferenţiate. „Credem că orice strategie de reabilitare a locuirii din perioada socialistă trebuie să includă şi spaţiul public ca parte integrantă şi că operaţiile asupra acestui teritoriu ar trebui să facă obiectul unor proiecte urbane şi nu să devină rezultatul unor acţiuni disparate”, afirmă organizatorii în catalogul expoziţiei. Propunerile vizează în primul rând aşa-numitele locuri reziduale, spaţiile aflate în spatele blocurilor şi transformate în gropi de gunoaie.

Este şi cazul unei porţiuni din Calea Moşilor, de exemplu, care ar putea deveni un spaţiu public nu  numai pentru locuitorii din zonă, dar şi pentru legătura cu centrul istoric, prin crearea unor locuri speciale pentru lectură, pentru plimbare, pentru joacă, sport sau întâlniri ale îndrăgostiţilor, dotat şi cu o parcare organizată. În felul acesta, el ar asigura o zonă de socializare importantă între Calea Moşilor şi străzile Corbeni, Popa Petre şi Cercului, zonă intens populată.

O altă propunere se referă la terenul din jurul blocurilor, transformate în zone „particulare”, cu garaje inestetice sau alt fel de construcţii improvizate. În expoziţie pot fi văzute două propuneri, una pentru un ansamblu din cartierul Aviaţiei şi alta pentru cartierul Balta Albă. Ele prevăd crearea unor ansambluri cu pasaj pietonal, curţi interioare semiprivate, aranjate după gustul locatarilor, bănci servind şi la delimitarea spaţiilor, parcări exterioare şi interioare. În felul acesta, s-ar asigura şi un nucleu comunicaţional, şi o atmosferă decentă şi agreabilă pentru viaţa de zi cu zi.

Estul ca  laborator

Spaţiile dintre blocuri au devenit maidane şi parcări

Expoziţia de la Bucureşti este rezultatul unor preocupări pentru toate ţările din Est, deşi aceste evoluţii ale locuirii nu apar exclusiv aici. Organizatorii expoziţiei consideră că problemele acute cu care se confruntă însă ţările fost comuniste oferă posibilităţi de cercetare a fenomenului. „Estul ca laborator?, se întreabă ei. Poate. Sperăm ca acest proiect să fie interesant cel puţin ca un demers de regenerare concentrat pe locuire şi spaţiu public; ca o încercare de a găsi, ca în acupunctură, un set de acţiuni precise şi cu mijloace minimale care să ducă la efecte majore”, susţin în concluzie arhitecţii care au participat la proiect.