Rudolf Dinu, directorul Accademia di Romania din Roma: „Orfan de romani şi turişti, fără maşini şi zgomote, oraşul le-a apărut unora singur şi pustiu”

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Rudolf Dinu

Prof. univ. dr. Rudolf Dinu este doctor în istorie, director din 2018 al Accademia di Romania de la Roma, după ce între 2011 şi 2017 a fost director al Istituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica di Venezia.

Oltea Şerban-Pârâu: Accademia di Romania este şi o reprezentanţă a institutului cultural român situată într-una dintre ţările cele mai afectate de pandemie şi, din punct de vedere cultural, de închiderea totală vieţii publice, muzeistice, de spectacol. Cum a arătat Roma în perioada martie-mai 2020 privită comparativ cu anii anteriori?

Rudolf Dinu: După 8 martie, Roma a fost acoperită destul de repede de o tăcere pe care unii au numit-o dramatic „asurzitoare”. Un oraş în carantină, cu cele mai cunoscute monumente şi pieţe din lume complet abandonate, lipsit de traficul şi haosul cu care locuitorii săi erau obişnuiţi, dar în care s-a putut auzi din nou, după mai bine de 150 de ani, zgomotul apei curgând în fântânile publice, laolaltă cu o varietate incredibilă de sunete ale înaripatelor ieşite din adăpostul parcurilor. Orfan de romani şi turişti, fără maşini şi zgomote, oraşul le-a apărut unora singur şi pustiu, altora romantic şi fantomatic. A fost cu siguranţă impresionant să vezi Lungo Tevere cu semafoarele care se schimbau regulat, dar fără niciun vehicul în mişcare, Via Appia Nuova pustie, ori Piazza Trilussa şi străzile din Trastevere arătând ca nişte cărţi poştale, porţile marilor ville, plămânii verzi ai oraşului (Borghese, Ada, Gloria), înlănţuite şi parcurile din spatele lor abandonate animalelor, panorama de la Gianicolo pustie şi neumblată etc. Chiar şi de sus Roma s-a arătat curioşilor altfel: în imaginile culese în acele zile de elicopterul poliţiei pieţele apăreau ca nişte pătrate pustii, de la Capitoliu la Panteon, de la San Pietro la Piazza Navona.

Cred însă că experienţa contaminării va fi folosită, este deja de câteva luni, pentru a configura o nouă viaţă la nivelul fiecărei societăţi, cu semnificative inovaţii, inclusiv în plan cultural-artistic.”

O.Ş.P. Deja toată lumea ştie că această perioadă este fără precedent în întreaga lume şi că, mai departe, cel puţin până la final de 2020, situaţia nu va tinde spre atingerea stadiului anterior. Cum percepe istoricul Rudolf Dinu ceea ce se întâmplă acum, chiar dacă analizarea prezentului nu este neapărat apanajul istoriei. Însă o privire în perspectivă istorică, eu cred că ar fi necesară acum...

R.D. Este o experienţă fără precedent din multe puncte de vedere, dar nici pe departe prima pandemie virală cu care civilizaţia umană se confruntă. La fel ca multe alte ţări în Europa, Italia a fost sever afectată de gripa spaniolă, între 1918-1919, înregistrând peste 350.000 de morţi în primele două valuri ale celei mai ucigătoare pandemii din istoria omenirii. Înainte de asta, peninsula a cunoscut ororile epidemiilor de ciumă. Între 1656-1657, Flagellum pestis a înjumătăţit populaţia citadină la Napoli şi Genova, a făcut peste 900.000 de victime în statul napoletan şi a decimat suflarea Cetăţii Eterne. Ciuma nu a dispărut definitiv din Europa occidentală înainte de 1749. Însă populaţia zilelor noastre nu mai are memoria acestor evenimente, cunoscute doar unui public specializat. Până de curând, epidemiile, multe dintre ele contenite, au stat doar în atenţia celor care le-au combătut (medici), ori a celor care le-au studiat (medici, istorici, sociologi).

Şi acum, la fel ca în trecut, invizibilitatea inamicului, necunoaşterea cauzelor bolii, lipsa unei educaţii sanitare preventive, carenţele sistemului de asistenţă medicală combinate în multe cazuri cu precaritatea vieţii materiale şi insuficienţa educaţională, au generat o varietate de reacţii extreme: de teamă, de resemnare, de furie, dar şi de negare a crizei sanitare, toate foarte asemănătoare cu cele înregistrate în epoci mai îndepărtate. Pandemia nu trebuie văzută însă doar ca un moment de absolută şi generală negativitate, marcată doar de frică şi de moarte. Este adevărat, măsurile anticriză au dus la perturbări în cadrul comunităţilor lovite de Coronavirus. Stagnarea sau limitarea comerţului, perturbarea activităţilor publice în toate sectoarele, de la cele administrative până la cele cultural-artistice, dar mai ales brusca schimbare a condiţiilor de viaţă, împinsă până la părăsirea locuinţelor şi la separarea membrilor familiilor, au făcut din epidemia actuală o experienţă terifiantă. Cred însă că experienţa contaminării va fi folosită, este deja de câteva luni, pentru a configura o nouă viaţă la nivelul fiecărei societăţi, cu semnificative inovaţii, inclusiv în plan cultural-artistic.

Cunoaşterea treptată a fenomenului va ajuta, va duce la îmbunătăţirea modului de reacţie, la practici de combatere mai eficiente şi, sperăm, la o întoarcere la status quo-ul ante flagellum corona.

O.Ş.P. Roma este una dintre capitalele europene cu cea mai intensă viaţă culturală şi în mod deosebit de turism cultural. Cum arată Roma acum, în condiţiile în care, teoretic, din 3 iunie s-au deschis graniţele? Roma cea plină de turişti în mod normal în această perioadă a anului…

R.D. Oraşul a revenit în parte la dinamica sa obişnuită, la un trafic ce promite să fie în curând la fel de haotic ca mai înainte, dar este încă un oraş al romanilor şi al italienilor, nu un caput mundi al universului turistic.  

Rudolf Dinu

„Începând cu data de 15 iunie s-au redeschis cinematografele, teatrele, şi sălile de spectacole”

O.Ş.P. În Italia, în luna iunie, după trei luni de închidere, institutiile culturale pot deja organiza evenimente cu public, atât în interior cât şi în exterior. Care este numărul permis de persoane în interior respectiv exterior la acest moment. Care sunt condiţiile de distanţare solicitate?

R.D. Faza 3, potrivit ultimului decret al Preşedintelui Consiliului de Miniştri din 11 iunie, urmăreşte ceea ce a fost deja conturat în faza 2, într-o planificare pas cu pas: un sistem de redeschideri treptate până la sfârşitul stării de urgenţă fixat pentru 31 iulie 2020. Începând cu data de 15 iunie s-au redeschis cinematografele, teatrele, şi sălile de spectacole. Pentru acest tip de activităţi, decretul dispune următoarele măsuri de securitate: locurile trebuie prealocate şi distanţate, respectând distanţa interpersonală de cel puţin un metru atât pentru personal cât şi pentru spectatori, cu numărul maxim de 1.000 de spectatori pentru spectacole în aer liber şi de 200 de persoane pentru spectacole în interior, pentru o singură sală. Rămân închise sălile de bal, discotecile, spaţiile pentru târguri şi congrese. Se menţine obligaţia de a purta mască. Limpede, cele 200 de persoane prevăzute pentru spaţiile închise devin 100, 80, 40 etc., în funcţie de capacitatea maximă a fiecărei săli în parte. O sală de conferinţe de 90 de locuri, cum este aceea a ARR, poate primi până la 40 de invitaţi.

Foarte probabil, în ultimul trimestru al anului, accesul limitat şi controlat în săli va impune lungirea timpilor de expunere a produsului cultural, pentru a permite un aflux cât mai mare de public ceea ce, pe de altă parte, va recalibra inevitabil oferta culturală a reprezentanţelor ICR.  

O.Ş.P. Este previzibil un calendar al redeschiderilor pentru toamnă?

R.D. Mă tem că este încă prea devreme pentru a ne gândi la evenimente cu public aşa cum erau ele organizate până de curând. Mobilitatea este încă foarte redusă şi cât timp mulţi vor evita să călătorească, să se expună unor interacţiuni intense, nu vom putea creiona un calendar ferm.

O.Ş.P. In ce s-au transformat şi cum vor evolua cozile de turişti care dădeau ocol Colosseum-ului din Roma în vara trecută, ca să dăm un singur exemplu?

R.D.  În Roma post carantină, cozile sunt generate nu de fluxul ridicat de turişti străini, aproape inexistent, ci de măsurile de siguranţă predispuse de guvern care-i obligă pe toţi, fie că sunt ei operatori culturali sau public, să-şi drămuiască altfel timpul de interacţiune. În condiţii de acces controlat, cozile sunt inerente şi vor continua să se îngroaşe odată cu revenirea turiştilor străini. Aşa se explică, de altfel, şi programările de vizitare care au acoperit deja luna iulie la expoziţiile temporare din Roma: accesul vizitatorilor se face în număr restrâns, timpul de vizitare în fiecare sală de expoziţie este limitat şi monitorizat, pentru ghidaj se folosesc numai aplicaţii pe dispozitivele electronice personale. 

Toate aceste tulburări din mediul cultural au descătuşat iureşul unor pierderi care mă tem că încă nu pot fi calculate.”

O.Ş.P. Se anticipează că în industriile creative din Marea Britanie de exemplu, sute de mii de persoane îşi vor pierde locul de muncă şi se vor înregistra pierderi de miliarde ca rezultat al pandemiei. Carea este situaţia în Italia? Cum se resimte în media italiană această lovitură puternică dată artiştilor şi vieţii culturale, primii reduşi la tăcere şi ultimii cărora li se va da voie să se exprime cam peste tot în lume?

R.D. Cu siguranţă că nici Italia nu va rămâne neatinsă de această criză care a început să se simtă imediat după intrarea în carantină: mari concerte cu bilete deja epuizate au fost anulate sau amânate, festivaluri de muzică, de teatru şi film care se aflau în pregătire au trebuit amânate cu un an, Salonul Internaţional al Cărţii de la Torino a fost şi el mutat de câteva ori până când organizatorii au renunţat definitiv la ediţia din acest an, producţii de film sau de teatru au fost blocate, editurile şi-au întrerupt pur şi simplu fluxul apariţiilor sau l-au redus drastic, unele dintre micile librării au falimentat... Toate aceste tulburări din mediul cultural au descătuşat iureşul unor pierderi care mă tem că încă nu pot fi calculate.   

O.Ş.P. Unde ar fi trebuit să fie Rudolf Dinu în martie 2020 şi unde în această lună iunie 2020? Cum aţi parcurs această perioadă la nivel personal şi ca director al Accademia di Romania de la Roma?

R.D. La jumătatea lunii februarie, atunci când la Roma au început să se închidă în cascadă activităţile publice, programul de studiu al membrilor şcolii era deja în plină desfăşurare. Acomodarea noii serii de bursieri sosiţi la începutul lui ianuarie era încheiată, cei mai mulţi fiind la a doua sau chiar la a treia săptămână de lucru în arhivele şi bibliotecile romane. La începutul lunii martie erau programate vizite de studiu la Complexul monumental Santo Spirito in Sassia din Roma, în vederea explorării faimoasei structuri arhitectonice numite Corsia Sistina, şi la Domus Aurea. Tot acest program care debutase promiţător (cu deplasări la necropolele etrusce de la Tarquinia şi în aria arheologică a Forurilor Imperiale) a fost suspendat pe toată durata carantinei. 

Pe de altă parte, programul de manifestări al reprezentanţei avea deja un ritm alert şi conţinut consistent, cu evenimente prevăzute în fiecare săptămână. În 26 februarie, sala de conferinţe a ARR ar fi trebuit să găzduiască întâlnirea dramaturgului Matei Vişniec, cu un numeros public italian specializat (îşi anunţaseră prezenţa peste 80 de actori şi regizori pasionaţi de opera cunoscutului autor dramatic român), dialogul legat de tematica, poetica şi receptarea teatrului lui Vişniec în Italia urmând să fie stimulat de intervenţiile profesorului Bruno Mazzoni, un reputat cunoscător al prozei şi al dramaturgiei române contemporane. În galeria ARR era aşteptată în primele zile ale lunii martie expoziţia „Pieţele europene şi istoriile lor”, realizată de Cătălin Constantin, cu imagini ce surprind viaţa pieţelor urbane europene de la sezon la sezon. În 8 martie urma să prezentăm filmul lui Radu Dragomir, Mo, în programul Festivalului de Film Francofon din Roma, unde suntem prezenţi, cu sprijinul Ambasadei României în Italia, de mai mulţi ani; de Ziua Mondială a Poeziei ne-am fi bucurat de intervenţia Martei Petreu şi a traducătorului său, profesorul Roberto Merlo, într-un eveniment de maximă audienţă ce reuneşte anual iniţiativele a peste treizeci de institute culturale active la Roma… Toate aceste manifestări au fost anulate, unele dintre ele fără speranţa de a putea fi convertite în format digital.

Au urmat două luni de carantină în care, dincolo de chestiunile administrative curente, am putut dedica timp, mai mult ca niciodată, proiectelor de cercetare proprii. Este o oportunitate care se iveşte rar atunci când te afli în fruntea unei instituţii multifuncţionale, şi ar fi putut trece drept experienţă pozitivă dacă la originea acestei stări de izolare nu s-ar fi aflat o epidemie care a îngenuncheat o lume întreagă.

O.Ş.P. Cum au fost susţinuţi artiştii din domeniul muzicii şi teatrului în Italia? Vorbim despre un domeniu care, după cum spuneam, face parte dintre primele închise şi ultimele deschise… Un domeniu care funcţionează în Italia din subvenţie publică, dar şi pe baze private, un domeniu extrem de important la Roma, dacă ne referim şi numai la relaţia cu turismul cultural.

R.D. În Italia s-a vorbit mult despre strategiile de salvare şi relansare a industriei culturale după COVID-19, încă de la începutul lunii aprilie, cu toate că primele dezbateri necesare pe această temă au fost organizate de instituţii nonguvernamentale precum CoopCulture împreună cu cei de la Artribune. Primele acţiuni pozitive au fost iniţiate de NUOVOIMAIE, Noul Institut de întrajutorare al Artiştilor Performanţi – o Societate italiană de gestiune colectivă a drepturilor de autor născută în 2010. Încă de la începutul lunii aprilie, NOVOIMAIE a pus la dispoziţia tuturor membrilor săi direcţi un Fond special căruia i-au fost alocate, cu sprijinul guvernului, peste 5 milioane de euro. Un nou fond de sprijin, în valoare de 7,5 milioane euro (NUOVOIMAIE 2020) a fost aprobat la 1 iunie 2020 şi se adresează tuturor membrilor rezidenţi în Italia şi cetăţenilor italieni din afara graniţelor care au depus o cerere înscriere în societate, până la 31 mai 2020. Fondul de 7,5 milioane de euro este un sprijin destinat tuturor artiştilor muzicieni şi celor din sectorul audiovizualului care, în urma situaţiilor de urgenţă legate de răspândirea Coronavirusului, se află în condiţii economice dificile.

Între iniţiativele guvernului, merită menţionat Decretul lege nr. 18/2020 din 18 martie 2020, mai cunoscut sub denumirea de "Cura Italia", devenit lege la 30 aprilie 2020, care are un focus foarte amplu, fiind gândit să atenueze impactul şocului provocat de epidemie direcţionând eforturile guvernului către mai multe sectoare vitale (sistemul de sănătate şi protecţie civilă; protecţia muncii şi a venitului; sprijin pentru lichiditatea întreprinderilor şi a familiilor; suspendarea termenelor pentru plata impozitelor şi a contribuţiilor la asigurări sociale şi asistenţă socială). La articolul 90, decretul stabileşte că procentul de 10% din taxele percepute în anul 2019 pentru reproducerea privată a fonogramelor şi videogramelor (aşa-numita „copie privată”) - egală cu aproximativ 13,5 milioane de euro - este atribuit anul acesta, în mod excepţional, autorilor, performerilor şi agenţilor (lucrătorii independenţi care desfăşoară activităţi de colectare a drepturilor de autor care au un contract de reprezentare semnat cu organizaţii de gestiune colectivă), afectaţi de criza gravă din sectorul cultural şi de divertisment cauzată de epidemia COVID-19. Din 2016, cota respectivă fusese alocată în fiecare an iniţiativei „Pentru cei care creează”, născută pentru a finanţa proiectele tinerilor autori.

Cât de eficiente au fost aceste măsuri, cât de mult au ajutat, este încă greu de cuantificat.

O.Ş.P. După cum percepeţi dvs. situaţia din perspectivă italiană, cum sunt priviţi artiştii într-o lume dominată de frică? Pe cine mai interesează arta? Se arată că viaţa culturală şi spirituală este neesenţială? Cum vede lumea revenirea la o viaţă normală din acest punct de vedere?

R.D. Nu cred că dihotomia de atitudini pre-existentă a dispărut peste noapte, la fel cum nu cred că izolarea a diminuat numărul celor interesaţi de artă. Mulţi dintre iubitorii de cultură, după şocul iniţial, s-au adaptat la noile forme de manifestare artistică şi au continuat să „consume” actul cultural cu aceeaşi intensitate de mai înainte, probabil într-o varietate de conţinuturi mult mai mare decât aceea cu care erau obişnuiţi. Sigur, unii se resimt în continuare, lipsiţi fiind de vibraţia pe care ţi-o oferă interacţiunea directă, dar descoperă şi învaţă să acceseze noi conţinuturi culturale.

Rudolf Dinu

Asociaţia Italiană a Româniştilor (…) a fost alături de noi în această operaţiune de metamorfozare de  la real spre virtual.”

O.Ş.P. Ce impact asupra activităţii Accademia di Romania de la Roma a avut această anulare sau amânare a tuturor proiectelor în curs, pentru a ne referi deocamdată la prezent?

R.D. Toate compartimentele de activitate ale ARR – fie că vorbim de reprezentanţa ICR, ultima sosită în această arhitectură instituţională (în 2003), fie că ne raportăm la activităţile Şcolii de formare post-universitară care există din 1922 – au fost afectate de pandemie şi au avut de suferit în registrul interacţiunilor umane directe. Sectoarele care se bazează în mod obişnuit pe interacţiunea cu un public larg şi, în egală măsură, pe prezenţa fizică a creatorilor, au avut de suportat efectele devastante ale epidemiei traduse în suspendarea activităţilor, în anularea evenimentelor sine die, ori în abandonarea lor. Activitatea de promovare culturală, care prin natura sa are o pondere şi o vizibilitate mai mari în programul ARR, a suferit o transformare radicală de formă şi de conţinut, trecând integral în universul virtual. Peste 60% din evenimentele programate iniţial au fost anulate. Tot ceea ce s-a putut regândi în format digital a fost implementat, fără mari întârzieri. Însă, ca efect imediat, categoriile de public receptor s-au modificat sensibil, pe axe diferite, de vârstă, profesionale etc.

Reprezentanţa ICR ce funcţionează sub egida ARR intermediază dialogul cultural dintre mediul de creaţie românesc şi publicul italian, polarizează evenimente de înaltă ţinută culturală - susţinute de personalităţi de marcă ale vieţii culturale româneşti. Însă, în această operaţiune de mediere depindem enorm de potenţialul logistic, uman al partenerilor români, italieni etc. Paralizia chiar şi temporară a acestui potenţial rupe legăturile, face inoperabilă şi platforma numită reprezentanţă culturală.

Graţie ingeniozităţii şi energiei membrilor echipei ARR, mă refer aici la directorul adj. Oana Boşca-Mălin, coordonatorul programelor de promovare culturală, la responsabilii de proiecte, Dalia Poleac, Mihai Stan şi Matei Stoenescu, multe dintre manifestările muzicale, literar-dramatice şi artistice au putut fi menţinute în program, în format digital.  Un sprijin extraordinar au oferit, ca întotdeauna, intelectualii şi profesioniştii italieni „românişti”, consumatori şi promotori ai culturii române, mulţi dintre ei implicaţi de o viaţă în activitatea de promovare  a valorilor culturale româneşti în rândurile publicului din peninsulă. Asociaţia Italiană a Româniştilor, pentru a cita un singur exemplu, în persoana multor universitari, profesori de limbă şi literatură română în cele mai importante centre universitare ale Italiei, traducători, istorici ai religiilor, filosofi, istorici de artă, a fost alături de noi în această operaţiune de metamorfozare de  la real spre virtual. 

La fel de încercată a fost şi activitatea Şcolii Române de la Roma, una din cele mai prestigioase instituţii româneşti de formare academică şi studii avansate, membră a Uniunii Internaţionale a Institutelor de Arheologie, Istorie şi Istoria Artelor din Roma, alături de alte 27 de şcoli şi institute străine active în Cetatea Eternă încă din veacul al XVII-lea (precum Ecole Française de Rome sau Deutsches Historisches Institut in Rom). De peste 90 de ani (cu o tristă întrerupere în vremea regimului comunist), ea desfăşoară o activitate de cercetare şi formare academică în domeniul umanistic, specifică „Şcolilor străine” în Italia, în folosul şi pentru perfecţionarea bursierilor statului român. Bursele „Vasile Pârvan” la Accademia di Romania, acordate de guvernul român prin intermediul Ministerului Educaţiei şi al Ministerului Afacerilor Externe, permit tinerilor români să se specializeze în istorie, istoria artelor, arheologie, limbi clasice şi moderne, dar şi în arte plastice ori muzică. În intervalul 1999-2017, pentru a mă referi doar la perioada recentă, Accademia di Romania a format zece serii de bursieri, însumând peste 120 de cercetători post-universitari. Biblioteca Academiei Române din Roma este cea mai mare bibliotecă românească din străinătate, cu un inventar de carte de peste 40.000 de volume. Ea serveşte, în primul rând, mediul academic italian şi român, dar şi publicul italian în sens larg. 

Roma, cu moştenirea sa istorică şi culturală este un spaţiu academic unic, un extraordinar pol internaţional al cercetării umaniste, un loc central de conservare, tradiţie şi prezentare a cunoştinţelor, un laborator în care s-au dezvoltat un număr impresionant de arhive, biblioteci şi muzee, fiecare cu un patrimoniu cultural impresionant. Încă din secolul al XIX-lea, acest fulcru al civilizaţiei occidentale a devenit o atracţie extraordinară pentru cercetarea umanistă internaţională. Ştiinţele arheologiei, istoriei şi istoriei artei, asupra cărora Cetatea Eternă a exercitat o atracţie enormă, au jucat un rol proeminent în această prefacere. Prezenţa artiştilor, care de la mijlocul secolului al XVIII-lea s-au revărsat în Roma din toată Europa, cei dintâi militanţi în favoarea înfiinţării unor academii naţionale în acest oraş, a promovat de asemenea un schimb intelectual internaţional vivace. Astăzi, Cetatea Eternă găzduieşte treizeci şi nouă de academii şi institute de cercetare, dintre care douăzeci şi şapte nu sunt italiene.

La momentul instaurării carantinei, în palatul Şcolii Române din Roma îşi desfăşurau activitatea aproximativ 30 de bursieri, de nivel universitar şi post-universitar, între aceştia unsprezece fiind titularii burselor de formare post-universitară „Vasile Pârvan”. Stagiul de unu sau doi ani le permite celor din urmă nu doar un studiu aprofundat al resurselor extraordinare de care Roma dispune, ci şi răgazul necesar pentru a crea şi pentru a scrie, laolaltă cu posibilitatea de a interacţiona cu această comunitate academică internaţională unică, activitatea de networking facilitând nu doar o mai bună conectare la mediul academic european, ci şi dezvoltarea unui puternic spirit de corp specific membrilor şcolilor străine din Roma, care transcende limitele temporale ale experienţei romane.

Ca urmare a măsurilor de izolare impuse de autorităţile italiene, începând cu patru martie, bursierii cercetători „Vasile Pârvan” au fost nevoiţi să îşi abandoneze munca în arhive, muzee, situri arheologice şi, pentru mai bine de două luni, au putut lucra doar la sediu, având acces la fondul de carte al bibliotecii ARR. De asemenea, au fost sistate până la jumătatea lunii iunie toate vizitele de studiu în muzee şi instituţii de cercetare, ele fiind doar de curând reluate, deocamdată numai în situri arheologice şi în muzeele ce dispun de spaţii monumentale. Din fericire, începând cu primele zile ale lunii iunie, arhivele şi bibliotecile importante ale Romei şi-au redeschis gradual porţile, permiţând cercetătorilor să-şi reia activitatea. Accesul este permis unui număr limitat de interesaţi, ceea ce îngreunează explorarea materialelor documentare şi impune o reorganizare a programelor de cercetare, dar cu toţii sperăm într-o îmbunătăţire a capacităţilor operaţionale.  

Epidemia şi carantina au afectat sever şi programul de studiu al bursierilor Erasmus cazaţi în spaţiile ARR, a căror activitate didactică continuă să se desfăşoare şi astăzi exclusiv în format online.

Imagine indisponibilă

O.Ş.P. Ce proiecte online aţi realizat sau aveţi în plan la Accademia di Romania de la Roma?

R.D. Pandemia nu a anulat peste noapte patrimoniul cultural de care România dispune. Ne-a adus în schimb în situaţia de a nu mai putea intermedia un contact direct al publicului italian cu acest extraordinar univers de creaţie, obligându-ne să căutăm alte căi de expunere a valorilor culturale şi ştiinţifice româneşti. Conţinuturile propuse de ARR continuă însă să fie unele originale chiar şi în formatul lor virtual. Pentru această perioadă, alături de intervenţii online ale unor personalităţi precum Maia Morgenstern, Matei Vişniec, Gigi Căciuleanu şi alţii care au acceptat invitaţia noastră cu diferite prilejuri legate de celebrări culturale, Accademia di Romania a adaptat, acolo unde s-a putut, programele deja existente şi a creat unele noi, care au fost foarte bine primite de către public şi au atras noi şi constanţi urmăritori ai ARR pe reţelele de socializare. Noi eram deja prezenţi în mediul virtual, dar cu o activitate care venea în completarea iniţiativelor… cum să le numesc… tridimensionale, pe care le organizam, or începând chiar din luna martie am căutat să creăm şi să propunem manifestări virtuale scurte şi dinamice pe care le-am gândit ca să se alterneze armonios şi să răspundă unei palete ample de interese culturale, fie că era vorba despre conferinţe, lecturi, fragmente muzicale, filme documentare, prezentări de artă. Iar la propunerea Primăriei din Roma, ARR colaborează în această perioadă cu instituţiile culturale italiene şi străine din Roma la crearea unui fond comun de iniţiative reperabile sub #LaCulturaInCasa. De asemenea, ne-am alăturat comunităţii culturale italiene cu #solidarietàculturale, #iorestoincasa şi prin alte elemente care să stimuleze crearea sau recunoaşterea unei comunităţi culturale de care în această perioadă de izolare s-a dovedit că este nevoie. Seria de întâlniri „Miercurile literare”, bunăoară, a fost prezentată online pe pagina de Facebook a Accademia di Romania in Roma, în perioada 6 mai – 17 iunie 2020. Iniţiat în toamna anului 2018, programul „I Mercoledì letterari” şi-a propus să prezinte şi să promoveze opere ale scriitorilor români recent traduse şi publicate la edituri din Italia, precum şi cărţile unor autori italieni care abordează teme legate de cultura română. În perioada 6 mai – 17 iunie 2020, ARR a adus în atenţia publicului italian un nou grupaj de întâlniri literare virtuale ce au putut fi urmărite pe pagina de Facebook a instituţiei. Astfel, au fost aduse în atenţia publicului italian şi român pagini din creaţia scriitorilor: Mircea Cărtărescu, Miron Costin, Mircea Ivănescu, Liliana Nechita, Marta Petreu, Andrei Pleşu. Românişti italieni, unii dintre ei chiar traducători ai volumelor prezentate, au introdus publicul în universul creatorilor. Pentru lecturile de text ne-am bucurat şi de intervenţia unor actori profesionişti, iar unele dintre prezentările online au fost făcute chiar cu intervenţia autorilor; bunăoară, am avut plăcerea reală de a-i avea ca oaspeţi virtuali pe Andrei Pleşu şi Liliana Nechita.

Un proiect nou creat pentru această perioadă a fost Muzicieni români la Roma. Stagiunea muzicală virtuală a ARR”, care a început pe 16 aprilie şi tocmai s-a încheiat pe 24 iunie. Ne-am propus să reunim muzicieni români sau care îndrăgesc România şi am deschis publicului, pe pagina de Facebook a ARR, o fereastră către marea muzică clasică şi contemporană şi către interpreţii ei, care ne-au oferit cu mare generozitate piese în înregistrări profesioniste sau în interpretări live. Tocmai de aceea, doresc să îi numesc aici pe toţi participanţii la acest proiect, cărora le mulţumim: violoniştii Remus Azoiţei, Clara Cernat, Mălina Ciobanu, Gabriel Croitoru, Vlad Maistorovici, pianiştii Dana Ciocârlie, Mara Dobrescu, Thierry Huillet, Diana Ionescu, Horia Mihail, flautistul Matei Ioachimescu, violonceliştii Marin Cazacu şi Ştefan Cazacu, soprana Rodica Vica, pianista de jazz Ramona Horvath, acordeonistul Ghenadie Rotari şi Ansamblul Imago Mundi. Proiectul s-a desfăşurat în colaborare cu Radio România Muzical, Asociaţia Culturală „Isvor” din Bucureşti, Asociaţia Culturală Româno - Italiană „Propatria” din Roma, Centrul Naţional de Artă Tinerimea Română din Bucureşti, şi „Vibrate! Festival Braşov”.

„spaziaperti.academy a devenit un mediu de arhivare a artei realizate de către artiştii în rezidenţă în anul 2020 la Roma”

O altă iniţiativă a fost aceea de a prezenta online profilurile artistice ale tuturor pictorilor, sculptorilor, artiştilor fotografi care sunt membri ai Şcolii Române din Roma în urma stagiilor de formare pe care le-au desfăşurat aici prin programul de burse de excelenţă „Vasile Pârvan”. Până la sfârşitul lunii iunie, toţi tinerii artişti care şi-au desăvârşit formarea şi au creat la Roma din anul 2000 şi până astăzi, unii dintre ei deja renumiţi la nivel internaţional şi prezenţi cu lucrări în colecţiile muzeelor, vor fi cunoscuţi sau recunoscuţi de cei care frecventează pagina ARR  printr-un scurt profil bio-bibliografic şi o sugestivă galerie virtuală de opere.

În sfârşit, o altă manifestare culturală care se bucură deja de o tradiţie de optsprezece ani şi este o marcă Accademia di Romania in Roma este ”Spazi Aperti” - Expoziţie de artă modernă dedicată artiştilor aflaţi în rezidenţă la academiile şi institutele străine din Roma (1-15 iunie 2020). Spazi Aperti este un eveniment unic, conceput de Accademia di Romania in Roma, exclusiv pentru artiştii în rezidenţă în Roma şi bazat pe un concept original creat de artiştii români bursieri „Vasile Pârvan”, în anul 2002. Din pricina imposibilităţii realizării unei expoziţii cu public în spaţiile interioare şi exterioare, de prezentare şi underground ale Accademia di Romania, ediţia din acest an Spazi Aperti a propus explorarea unor modalităţi alternative de prezentare a artei la Roma: am lansat o platformă online şi o expoziţie virtuală, cu un conţinut personalizat în care artiştii au intervenit şi au creat spontan. Platforma spaziaperti.academy a devenit un mediu de arhivare a artei realizate de către artiştii în rezidenţă în anul 2020 la Roma, putând fi accesată şi în viitor de către generaţiile de artişti care nu vor avea experienţa perioadei prin care trecem. Platforma spaziaperti.academy a fost lansată cu ocazia inaugurării expoziţiei virtuale Spazi Aperti 2020, dar va funcţiona pe o perioadă de un an de la lansare, respectiv aprilie 2021. Tema expoziţiei de anul acesta (We are asking art out!) a reprezentat o provocare adresată artiştilor din Roma de a „părăsi zona lor de confort” şi a transcende constrângerile aplicate la nivel fizic şi mental cu care societatea se confruntă în contextual global actual. Ediţia a XVIII-a a cuprins un portofoliu de lucrări amplu şi inedit, la care artiştii au contribuit furnizând un conţinut care a modificat estetica site-ului la fiecare intervenţie. Printre artiştii invitaţi să participe la ediţia de anul acesta s-au numărat rezidenţii în cadrul: The British School at Rome, Real Academia de España, Accademia Tedesca a Roma (Villa Massimo), Istituto Svizzero di Roma şi Accademia di Romania in Roma. Curatoarele acestei ediţii au fost artistele bursiere Lucia Ghegu şi Alexandra Oancea.

O.Ş.P. In această perioadă, toată lumea a profitat de ocazia de a vedea live spectacole din întreaga lume, multe instituţii mai mari sau mai mici s-au manifestat online, artiştii înşişi au încercat să nu fie uitaţi, manifestându-se pe internet. Se vorbeşte în Italia despre o trece în on line, majoritară, din punctul de vedere al culturii, sau lumea pare dornică să revină în sălile de spectacol atunci când va fi posibil?

R.D. Atitudinile sunt variate, dar speranţa unei reveniri la interacţiunea directă cu mediul cultural-artistic este foarte puternică, mai ales în sectorul muzical şi dramatic. Însă, pe de altă parte, la fel de puternic este şi sentimentul răspunderii care îi determină pe mulţi operatori culturali să fie prudenţi şi rezervaţi.  

O.Ş.P. Dacă am întoarce privirea spre anii anteriori – pentru că este, indiscutabil, o perioadă ce predispune către privirile retrospective –, care ar fi momentele reper din ceea ce s-a întâmplat la Accademia di Romania de la Roma, în ultima perioadă, poate chiar din 2018 de când aţi venit aici, până în prezent?

R.D. Au fost doi ani buni, chiar foarte buni dacă mă gândesc la 2019. În primele luni ale lui 2018, tempoul a fost mai lent, mai cu seamă în compartimentul de promovare culturală, pentru că echipa s-a închegat suficient abia în aprilie, dar am recuperat repede în trimestrele ce au urmat.

Au fost numeroase evenimentele de diplomaţie publică organizate de ARR cu sprijinul financiar al ICR şi cu colaborarea Ambasadei României în Italia, pe al cărei sprijin, ţin să amintesc, am putut conta mereu, graţie pasiunii şi interesului faţă de cultură arătate de dl. George Gabriel Bologan, ambasadorul nostru în Peninsulă. Îmi vin în minte multe proiecte extraordinare, realizate în aceşti doi ani, dar mi-ar trebui un alt fel de spaţiu pentru a le cuprinde pe toate…

A fost anul Centenarului, pe care l-am sărbătorit în inima Romei, în sălile Complexului Monumental Vittoriano, cu o expoziţie de extraordinar impact vizual care a reunit material foto-video documentar şi obiecte de patrimoniu provenind din colecţiile Muzeului Naţional de Istorie a României (La Grande Guerra e l’Unificazione romena. Un percorso storico e visuale a 100 anni dalla nascita della Grande Romania, Vittoriano, 2-31 octombrie 2018), precum şi cu concertul dedicat Zilei Naţionale a României, la care ARR în parteneriat cu Ambasada României la Roma au invitat Filarmonica de Stat „Transilvania” din Cluj-Napoca, dirijată de Gabriel Bebeşelea şi având-o ca solistă pe mezzosoprana Ruxandra Donose să încânte publicul la Auditorium Parco della Musica, poate cel mai prestigios spaţiu dedicat concertelor din Oraşul Etern.

2018 a fost anul în care am demarat o serie de parteneriate cu mai multe instituţii culturale de prestigiu din Peninsulă, am lansat proiectul întâlnirilor „Miercurile literare la Accademia di Romania in Roma”, am participat la organizarea recitalului extraordinar al pianistului Radu Lupu la Maggio Musicale Fiorentino, am readus „Spazi Aperti” la conceptul iniţial de expoziţie dedicată exclusiv artiştilor aflaţi în rezidenţă la academiile şi institutele străine de aici şi curatoriată de bursierii „Vasile Pârvan”, am avut mai multe expoziţii de artă cu filialele UAP din ţară sau retrospective cum a fost expoziţia omagială dedicată pictorului Alexandru Ţipoia – care a fost unul dintre artiştii în rezidenţă la Şcoala Română din Roma, în perioada 1947-’48 - dar şi expoziţii foto-documentare de excepţie, cum a fost ”Arhitectură şi Regalitate”, organizată în parteneriat cu Primăria Oraşului Bucureşti, prin intermediul creart – Centrul de Creaţie, Arte şi Tradiţii şi ICR. A fost, de asemenea, şi un an bogat în serii de bursieri, ceea ce a favorizat o efervescenţă academică extraordinară. În 2018/2019, am reluat editarea anuarului ştiinţific al Şcolii, Ephemeris Dacoromana, ne-am bucurat de noi colaborări cu Institutele străine din Valle Giulia, în special cu Istituto Storico Austriaco, de pe urma cărora s-au născut mai multe simpozioane ştiinţifice.

Anul următor, 2019, a fost extraordinar de bogat în evenimente. Semestrul de preşedinţie a Comisiei Europene a fost, fără îndoială, un element care a favorizat difuzarea culturii române, iar noi am putut astfel să organizăm, în colaborare cu Ambasada României în Italia, un concert al Orchestrei Române de Tineret la Auditorium Parco della Musica, într-o sală în care cele 600 de locuri s-au dovedit neîncăpătoare. De asemenea, tot împreună cu Ambasada, dar şi cu asociaţia culturală românească Proevent, am adus în atenţia publicului Zilele filmului românesc la Roma, printr-o ediţie de excepţie a Procult Film Fest, intitulată „Pe creasta valului”, cu 14 proiecţii de filme de scurt şi lung metraj la Casa del Cinema şi mai mulţi actori, regizori şi critici invitaţi din România şi din Italia, care au purtat un dialog viu şi provocator cu publicul. Am avut, de asemenea, trei spectacole de teatru, mai multe conferinţe internaţionale pe teme de istorie, literatură, studii culturale. ARR a deţinut preşedinţia anuală a clusterului EUNIC Roma – Uniunea Europeană a Institutelor de Cultură – iar în această poziţie am fost organizatorii principali ai Zilei Internaţionale a Poeziei la Roma şi am demarat proiectul „Europa in Musica”, o stagiune muzicală cu 27 de concerte şi 17 reprezentanţe culturale şi diplomatice străine implicate, alături de prestigiosul Conservator „Santa Cecilia” din Roma şi cu susţinerea Reprezentanţei în Italia a Comisiei Europene şi a Primăriei din Roma. Am demarat, de asemenea, o colaborare cu Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică din Veneţia pentru organizarea standului României la Salonul Internaţional de arte de la Torino şi am răspuns invitaţiei de a aduce un scriitor român la festivalul literar internaţional „Dialogurile de la Trani”.

Imagine indisponibilă

O.Ş.P. Pentru că activaţi într-una dintre ţările cele mai afectate de pandemie, cu o situaţie mult mai complicată şi mai violentă decât România, care deja a început să-şi deschiddă viaţa culturală în săli şi în aer liber (la Roma, din 15 iunie fiind permise activităţi culturale în interior cu 200 de persoane în public, în condiţii de specifice de distanţare, chiar dacă nimic nu a fost organizat de a doua zi), cum consideraţi că este atitudinea rezervată a oficialităţilor din România faţă de deschiderea vieţii culturale? De exemplu, după 15 iunie, Teatrul Naţional a făcut eforturi imense pentru a iniţia o stagiune în aer liber (permisă), care s-a soldat cu o serie de anulări din cauza ploilor torenţiale... având alături o sală goală de 1000 de locuri cu toate condiţiile sanitare şi de distanţare posibile... S-ar putea învăţa ceva din modelul italian?

R.D. Mă tem că „modelul” la care vă referiţi există mai mult pe hârtie, cel puţin pentru moment. Se fac pregătiri intense de reluare a activităţilor cu public pentru toamnă, dar deocamdată singurele instituţii culturale care şi-au reluat activitatea, cu fluxuri controlate de vizitatori şi cu protocoale foarte stricte sunt muzeele şi galeriile de artă. În fapt, nici acestea nu sunt toate operative. 

O.Ş.P. Pentru a încheia discuţia vorbind cu istoricul Rudolf Dinu, comparând cu alte mari perioade afectate de epidemii din istorie, cum aţi descrie ceea ce se întâmplă acum? A avut industria comunicării, internetul, televiziunea, o contribuţie fundamentală la percepţia fenomenului pe care îl trăim?

R.D. Impactul mesajului şi eventualele efecte pozitive depind de profesionalismul celor care comunică, dar şi de gradul de pregătire al publicului receptor. Media este un pilon al unei societăţi sănătoase atât timp cât poate funcţiona corect. Acum, mai mult ca niciodată, avem nevoie de informaţii imparţiale şi experte despre evoluţiile generale şi despre politicile de combatere a pandemiei. Aceste informaţii nu ar trebui să fie financiar motivate şi conţinuturile de utilitate publică ar trebui să fie oferite gratuit pe cât mai multe canale.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite