Retrospectivă Jean-Pierre Melville la TIFF 2017

Retrospectivă Jean-Pierre Melville la TIFF 2017

Scenă din filmul "Le Cercle Rouge", cu Alain Delon

Cea de-a 16-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania care se va desfăşura în perioada 2 – 11 iunie 2017 la Cluj-Napoca) îi dedică o amplă retrospectivă regizorului francez Jean-Pierre Melville, considerat precursorul Noului Val francez şi cel care a scris un capitol irepetabil în istoria filmului de gen.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cinefilii vor avea ocazia rară să se delecteze cu şase dintre operele maestrului francez, totodată şase dintre cele mai bune thrillere ale cinematografiei europene, în copii restaurate: Le Silence de la mer (1949), Bob le flambeur (1955), Léon Morin, prêtre (1961), Le Doulos (1962), L’armée des ombres (1969), Le Cercle Rouge (1970), alături de scurtmetrajul Vingt-quatre heures de la vie d’un clown (1946). Retrospectiva este organizată în parteneriat cu Institutul Francez.
 
Figură aparte a cinematografiei franceze, Jean-Pierre Melville (1917-1973; născut Grumbach, a împrumutat numele scriitorului său preferat, Herman Melville) a regizat 13 lungmetraje în 25 de ani, reuşind să se distanţeze de mişcările cinematografice ale vremii şi să-şi impună un stil unic, influenţat de cinema-ul american al anilor '30. Maniera sa de lucru, iniţial low-budget, întotdeauna lipsită de compromisuri, dar şi folosirea îndrăzneaţă a filmărilor în locaţie - o raritate în anii '50 -, i-au câştigat admiraţia regizorilor iniţiatori ai Noului Val precum Jean-Luc Godard sau François Truffaut, cât şi titlul de auteur desăvârşit al genului noir francez cu gangsteri din anii ‘50 şi ’60. Filmele sale au influenţat cineaşti ca John Woo, Martin Scorsese, Michael Mann, Aki Kaurismaki şi Quentin Tarantino.
 
Filmele sale întruchipează o lume pe cale de dispariţie, a anti-eroului onorabil şi a integrităţii morale. Tema recurentă în filmografia lui Melville nu este lumea subterană a mafiei şi a asasinilor plătiţi, ci loialitatea faţă de camarazi şi respectul pentru un cod al onoarei nescris. Nu face excepţie superbul debut Le Silence de la mer (1949), o adaptare după un roman care a circulat pe ascuns în timpul ocupaţiei naziste în Franţa. O familie de francezi este forţată să cazeze un tânăr locotenent german, cultivat, naiv şi idealist, pe care aleg să-l trateze cu linişte totală, ca unică formă de sfidare şi rezistenţă.
 
Apariţia lui Bob le flambeur, în 1955, anunţă şi face posibilă apropierea Noului Val francez. Melville însuşi numeşte filmul o comedie de moravuri, în care un escroc fermecător şi cu stil, dar lipsit de noroc, plănuieşte o ultimă lovitură – spargerea unui cazinou. Bob le flambeur este un thriller care s-a diferenţiat de filmele vremii prin folosirea luminii naturale şi a filmărilor în locaţie, un stil ce avea să fie adoptat cel mai vizibil de François Truffaut. Este filmul care l-a inspirat pe Jean-Luc Godard să facă À bout de souffle, unde Melville însuşi are o apariţie de neuitat: românul Parvulesco.

 
În cadrul Retrospectivei vor rula şi Léon Morin, prêtre (1961) (foto sus) şi Le Doulos (1962), ambele cu superstarul Jean-Paul Belmondo pe afiş. În primul, actorul oferă o prestaţie subtilă în rolul preotului dorit de femeile dintr-un sat francez, în timpul ocupaţiei germane. Singura care îi atrage atenţia este o văduvă atee (Emmanuelle Riva), a cărei relaţie cu preotul devine o confruntare cu Dumnezeu şi cu propriile dorinţe reprimate. În Le Doulos (1962), una dintre inspiraţiile lui Tarantino pentru Reservoir Dogs, Belmondo este un gangster enigmatic şi fermecător, în trench-ul şi pălăria devenite iconice, care s-ar putea face vinovat (sau nu!) de turnarea lui Faugel, proaspăt eliberat din închisoare.
 
L’armée des ombres (1969), influenţat puternic de perioada participării regizorului în Rezistenţa Franceză, este cel mai personal film al lui Melville. În roluri de luptători ai Rezistenţei, Lino Ventura, Paul Meurisse, Jean-Pierre Cassel şi Simone Signoret trebuie să-şi confrunte propria idee despre onoare în lupta cu regimul nazist. Perceput de critica franceză ca un film ce-l glorifică pe Charles de Gaulle, această capodoperă a fost distribuită în Statele Unite abia în 2006.
 
În 1970, Melville lansează ceea ce mulţi consideră a fi thriller-ul francez absolut, Le Cercle Rouge, care a adus laolaltă trei legende ale cinema-ului european şi care a avut un număr remarcabil de patru milioane de spectatori în Franţa. Un hoţ expert (Alain Delon), un fugitiv faimos (Gian Maria Volontè) şi un fost poliţist alcoolic (Yves Montand) formează un trio improbabil care pune la cale un jaf aberant. Singurul care-i poate opri - comisarul Mattei, jucat de Andrè Bourvil într-un contre-emploi fascinant.
 
Singurul scurtmetraj din Retrospectivă, ineditul Vingt-quatre heures de la vie d’un clown (1946), cu faimoşii clovni Béby şi Maïss, vedetele circului Medrano din Paris în rolurile principale, explorează universul intim al acestor artişti uitaţi ai epocii.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările