Replicile celebre ale lui Marin Moraru vor intra pentru totdeauna în cultura populară  VIDEO

Marin Moraru, actorul trist care ne-a făcut să zâmbim

DESPĂRŢIRE Actorul Marin Moraru, care a murit duminică după-amiază, la Spitalul Elias din Capitală, va fi înmormântat mâine după-amiază, la cimitirul Bellu. De pe urma lui rămân numeroase replici care-au făcut carieră în cultura populară. Lumea culturii e devastată de pierdere. TVR va difuza luni seară, de la ora 20.10, în memoria marelui actor, spectacolul de teatru „Nebunia lui Pantalone“, în regia altui uriaş dispărut, Alexandru Tatos.

Ştiri pe aceeaşi temă

Actorul Marin Moraru, în vârstă de 79 de ani, a murit duminică, la Spitalul Elias din Capitală, unde era internat din 10 august. Marele maestru a decedat duminică, la ora 17.30, „în urma unei grele şi necruţătoare suferinţe“. Marin Moraru era internat la Spitalul Elias din 10 august, iar de o zi era la Terapie Intensivă.

Şuteu: „Avea o mimică unică“

Sicriul cu trupul neînsufleţit al actorului Marin Moraru va fi depus în seara zilei de astăzi la biserica Sfântul Gheorghe Nou şi mâine, între orele 10.00 şi 13.00, în foaierul Sălii Mari a Teatrului Naţional „I.L. Caragiale“ din Bucureşti. Înmormântarea va avea loc mâine după-amiază la ora 14.00, la Cimitirul Bellu ortodox.

Marin Moraru a fost unul dintre cei mai iubiţi actori români de teatru şi mai ales de film. De neuitat rămân monologurile şi dialogurile sale din diverse filme româneşti, stilul său de joc mucalit şi flegmatic, „mimica sa de scenă unică“, de care vorbeşte în mesajul său de adio şi Corina Şuteu, actualul ministru al Culturii.

„Feciorul e stupid“

Trei putem spune că sunt, în primul rând, replicile cu care-a intrat în conştiinţa publicului românesc:

„Di şi umbli cu şioara vopsitî, monsieur scrie, monsieur zişem!“

din „Actorul şi sălbaticii“ (scris de Titus Popovici), monologul „de sub plapumă“ din „Operaţiunea Monstrul“ (scris de acelaşi Titus Popovici) şi cele din sceneta caragialiană „Căldură mare...“, genială prefigurare de către dramaturgul clasic a absurdului ionescian.

Aici Moraru juca alături de Radu Beligan şi interpreta, bineînţeles, rolul servitorului, al „feciorului e stupid“. La întrebarea lui Beligan „Domnu-i acasă?“, el răspunde

„Da, dar mi-a poruncit să spui dacă l-o căuta cineva c-a plecat la ţară“,

replică intrată în conştiinţa fiecărui privitor de TVR (Televiziunea Română) din ţară, indiferent dacă e cunoscător de Caragiale sau nu.

Bicicleta era galbenă. Galbenă era bicicleta, da...

Memorabile vor rămâne dialogurile sale din filme ca „Actorul şi sălbaticii“ (1974, scenariul Titus Popovici, regia Manole Marcus), când îi dă lui Toma Caragiu (dialogul are loc între stăpân şi servitor) geniala replică „monseur scrie, monseur citim“, sau cele din „Operaţiunea Monstrul“ (1976, aceiaşi Titus Popovici şi Manole Marcus se regăsesc pe generic), între patru aparent prieteni (dar care-şi păstrează relaţiile şef-subordonat şi în vacanţă) plecaţi la pescuit în Deltă, alături de acelaşi Toma Caragiu, Octavian Cotescu – amândoi alţi mari dispăruţi – şi Ovidiu Schumacher.

Revenind la „Operaţiunea Monstrul“, iată alte câteva dintre savuroasele replici rostite de Marin Moraru, împreună cu alţi trei mari actori – Toma Caragiu, Octavian Cotescu şi Ovidiu Schumacher –, în acest film:

„Şi bicicleta era galbenă... şi scriam cu cerneală violet“;

„Demonstraţia am făcut-o, de mâine gata, burta la soare, legănat de valuri... poate un lanseu, două pentru menţinerea formei...“; „Plescăiturile cu care lansează ăsta... Uite-l şi pe ăsta...“ şi multe altele.

Regizor, haiduc, vocea lui moş Costache

După debutul său în cinema din 1966, în „Un film cu o fată fermecătoare“ (regia Lucian Bratu) – film epocal, care-i transformă în vedete pe Margareta Pâslaru şi Ştefan Iordache –, unde-l interpretează pe „regizorul Lascu“, tânărul actor apare imediat într-una dintre seriile care vor deveni iconice ale cinematografiei româneşti, cea a „haiducilor“, unde-l joacă pe „haiducul Dascălul“. Moraru va interpreta acest rol în trei filme, toate-n regia lui Dinu Cocea: „Haiducii“ (1966), „Răzbunarea haiducilor“ şi „Răpirea fecioarelor“ (1968), adică cele cu haiducul Amza (Ion Besoiu).

În 1972, în alt film epocal al cinematografiei noastre, „Felix şi Otilia“ (regia Iulian Mihu), dublează vocea actorului Hermann Chrodower, interpretul lui Costache Giurgiuveanu, personajul iconic creat de G. Călinescu. Va face acelaşi lucru şi în 1976, în „Pintea“, pentru vocea actorului Aristide Teică, şi – mai important – în 1982, în „Stop cadru la masă“ (regia Ada Pistiner, unul dintre cele mai importante filme româneşti, film-cult pentru cinefili, chiar dacă puţin cunoscut publicului larg), unde dublează vocea marelui actor rus Aleksandr Kaliaghin (cel din „Pianina...“ lui Mihalkov), interpretul arhitectului Filip Halunga. Nu ratează, în 1974, nici alt film iconic, „Un comisar acuză“, al lui Sergiu Nicolaescu, primul cu comisarul Moldovan.

Un actor gogolian

Anul 1975 îi aduce primul rol dintre cele iconice, cu care va rămâne identificat în conştiinţa publicului larg, cel al agricultorului Toderaş din „Toamna bobocilor“ (regia Mircea Moldovan, scenariul Petre Sălcudeanu), alături de o divă a epocii, Draga Olteanu-Matei. Va relua îndrăgitul personaj în filmul „Iarna bobocilor“ din 1977, în aceeaşi echipă (sequel-ul „Primăvara bobocilor“ din 1985, al aceluiaşi Moldovan, îi distribuie în rolurile iconicului cuplu Varvara-Toderaş pe Tamara Buciuceanu-Botez şi Dem Rădulescu).

Perioada fastă a acelor ani în cariera lui Moraru va continua cu două dintre cele mai importante roluri ale sale, de fapt primele într-un top al preferinţelor cinefililor şi publicului larg: slujnicul Vasile în „Actorul şi sălbaticii“ (1975, tandem genial cu regretatul Toma Caragiu) şi slujbaşul Corneliu în „Operaţiunea Monstrul“ (1976), ambele în regia lui Manole Marcus şi pe scenariul lui Titus Popovici. Îşi dezvoltă aici stilul de joc atât de particular, i-am putea spune gogolian.

„Eu toată viaţa am dus tava“

Marin Moraru îşi va adjudeca apariţii şi în alte importante comedii româneşti: „Tufă de Veneţia“ (1977, regia Petre Bokor), „Cuibul de viespi“ (1987, regia Horea Popescu, ecranizare după piesa „Gaiţele“ a lui Kiriţescu) – Ianache Duduleanu, fiul Anetei – sau „Chiriţa la Iaşi“ (1987, regia Mircea Drăgan), unde-o reîntâlneşte pe partenera sa fetiş, Draga Olteanu. Evident, în acest din urmă film joacă un rol de servitor, pentru că – aşa cum spunea cu umor actorul într-o carte-interviu – „eu toată viaţa am dus tava“.

Anul 1975 îi oferea o apariţie în filmul „Filip cel bun“ al celebrului Dan Piţa, tentativă a tânărului la acea vreme regizor de a crea şi la noi un film al „tinerilor furioşi“ (free cinema), pe scenariul lui Constantin Stoiciu şi cu Mircea Diaconu în rolul principal. Era prima colaborare cu Dan Piţa, regizorul care îi va oferi în anii ’80 două dintre rolurile sale de referinţă, cele din filmele „Concurs“ (1982) şi „Faleze de nisip“ (1983) – printre cele mai bune şi ale reputatului regizor.

Un alt rol important al acelei perioade este cel din filmul „Ringul“ (1985) al lui Sergiu Nicolaescu, pe scenariul lui Ioan Grigorescu, unde-l joacă pe antrenorul de box Tom. După Revoluţie îl vom vedea rar spre deloc pe marele actor pe marele ecran, mai mult pe micul ecran, în telenovele sau seriale TV siropoase.

Arşinel regretă cumplit

Alexandru Arşinel regretă „cumplit“ decesul actorului şi prietenului său Marin Moraru, pe care l-a cunoscut în 1958, şi spune că teatrul românesc s-a aflat „ca în faţa unui pluton de execuţie“ în ultima perioadă. Alexandru Arşinel l-a cunoscut pe Marin Moraru în 1958.

„Sunt atâţia ani de când îl ştiu. Am fost colegi, am făcut turnee împreună. A fost unul dintre cei mai mari actori ai noştri“, a spus Alexandru Arşinel.

„Marinuş Moraru era un actor excepţional, de geniu, cu creaţii formidabile. Regret din tot sufletul...“, a încheiat Alexandru Arşinel. „Marin Moraru a fost unul dintre actorii luminoşi care a marcat lumea teatrului şi filmului românesc“, a transmis şi premierul Dacian Cioloş.

„Nu există cuvinte... A plecat un actor şi un OM de GENIU! Dumnezeu să îl odihnească. Marinuş...“, a scris pe Facebook actriţa Oana Pellea.

TVR va difuza luni seară spectacolul de teatru ”Nebunia lui Pantalone”, în memoria actorului Marin Moraru

Televiziunea Română va difuza spectacolul de teatru ”Nebunia lui Pantalone”, din anul 1971, în memoria actorului Marin Moraru, luni seară, de la ora 20.10, şi în reluare, pe 29 august, de la ora 01.10, pe TVR 2 şi TVR+.

Spectacolul programat iniţial în acele intervale orare, ”Canalul”, va fi difuzat la o data care va fi comunicată ulterior, informează TVR.

”Cu tristeţe şi în semn de respect, ne vedem nevoiţi să schimbăm programarea spectacolului anunţat în comunicatul anterior. Data difuzării piesei «Canalul» va fi comunicată ulterior”, au anunţat reprezentanţii Televiziunii Române.

Spectacolul ”Nebunia lui Pantalone”, regizat de Alexandru Tatos, totodată autor al scenariului, îi mai are în distribuţie, în afară de Marin Moraru, pe Mihai Pălădescu, Gheorghe Dinică, Mariana Mihuţ, Ileana Cernat, Florian Pittiş, Jean Lorin Florescu, Dan Tufaru şi Nicolae Wolcz.

Actorul Marin Moraru a murit, duminică după-amiază, la Spitalul Elias din Bucureşti, la vârsta de 79 de ani, "în urma unei grele şi necruţătoare suferinţe”, potrivit informaţiilor oferite de Dana Safta, directorul spitalului, agenţiei News.ro.

Ea a precizat că Marin Moraru era internat la Spitalul Elias din 10 august, iar de o zi se afla la Terapie Intensivă.

Sicriul cu trupul neînsufleţit al actorului va fi depus, marţi seară, la biserica Sfântul Gheorghe şi miercuri, între orele 10:00 şi 13:00, în foaierul Sălii Mari a Teatrului Naţional ”I.L. Caragiale” din Bucureşti (TNB). Înmormântarea va avea loc miercuri după-amiază, la cimitirul Bellu, a anunţat, luni, TNB.

Marin Moraru s-a născut pe 31 ianuarie 1937, în Bucureşti, şi a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" în anul 1961. După absolvirea facultăţii, a activat ca actor pe scenele de la Teatrul Tineretului (1961-1964), Teatrul de Comedie (1965-1968), Teatrul "Lucia Sturdza Bulandra" (1968-1971) şi Teatrul Naţional "Ion Luca Caragiale" (1971-1974). După o perioadă în care a predat în calitate de conferenţiar universitar la IATC Bucureşti (1974-1980), s-a întors, în anul 1980, la Teatrul Naţional "I.L. Caragiale”.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările