Remember 9/11

Muzeul construit pe locul atentatelor de acum 10 ani oferă o veritabilă „călătorie la capătul infernului“, pentru ca suferinţele victimelor nevinovate să nu fie uitate niciodată. Pe 11 septembrie 2011, la exact 10 ani de la eveniment, politicieni şi rude ale victimelor se vor reculege într-un crâng de 415 copaci plantaţi pe locul atentatelor.

Două uriaşe cascade de apă, fiecare pe locul unde se afla câte un turn, vor începe să curgă fără încetare. Înscrise pe o fâşie de bronz care înconjoară cascadele se vor afla numele celor ucişi în atacurile de la 11 septembrie 2001, inclusiv ale celor de la Pentagon şi din zborul United 93, care s-a prăbuşit pe un câmp în Pennsylvania, pentru că acesta este un memorial naţional, nu doar al New York-ului.

Se estimează că New York Memorial Museum (Muzeul Memorial de la New York), construit la aşa-numitul Ground Zero (Nivelul Zero), la 21 de metri sub pământ, la care a contribuit o armată de arhitecţi, designeri şi muzeografi, va costa nu mai puţin de 45 de milioane de dolari. Muzeul este programat să se deschidă în 2012. Conceptul care stă la baza edificiului are o intenţie clară: să ducă vizitatorul într-o călătorie de coşmar, să-l coboare în infern, pentru că muzeul ocupă un tenebros spaţiu subteran, având o suprafaţă uriaşă, de 11.148 de metri pătraţi. Specialiştii susţin că va fi unul dintre cele mai interesante şi mai importante muzee din America. „Un muzeu tradiţional este un loc ce conţine exponate", a explicat fratele uneia dintre victime, „dar, în acest caz, locul este exponatul".

Terapie şi pledoarie prin rememorare

Impactul emoţional al proiectului este principalul element pe care a mizat echipa pentru a pune în lumină, prin reconstituire brută şi îndemn la reflecţie, o tragedie ce a făcut răni care probabil că nu se vor vindeca niciodată. Urmele adânci lăsate în destine omeneşti şi în istoria lumii de sângeroasele atacuri teroriste din 11 septembrie 2001 sunt simbolizate şi prin craterele săpate chiar la prăbuşirea Turnurilor Gemene, care fac trecerea de la un spaţiu la celălalt în actualul muzeu. Principala preocupare a autorilor proiectului a fost să reconstituie fidel scenele care au urmat imediat după atacuri, dezvăluind proporţiile de nemăsurat ale tragediei, rămăşiţele materiale nu ale unei clădiri, ci ale simbolului unui adevărat imperiu, construit pe o filozofie a democraţiei. O vizită la muzeu va fi o călătorie emoţională, o descindere în infernul conservat într-un edificiu subteran de şapte etaje, în culori închise.

Vizitatorii vor putea asculta ultimele cuvinte rostite de victime, precum şi voluntari dispuşi să povestească la faţa locului cum au supravieţuit coşmarului. Înregistrări cu poveştile persoanelor care au făcut eforturi supraomeneşti în căutarea supravieţuitorilor sau a rămăşiţelor pământeşti ale victimelor fac, şi ele, parte din scenariu. Mai mult, într-un salon al muzeului se vor păstra rămăşiţele a sute de victime neidentificate, iar lângă respectivul spaţiu va fi creată o sală destinată familiilor acestora, la care publicul nu va avea acces. Dimensiunea interactivă a secţiunii multimedia se va materializa şi prin antrenarea în discuţii a celor aflaţi în vizită, cărora li se va cere să vorbească despre cum au petrecut ziua neagră şi cum văd efectele terorismului asupra prezentului.

Vizitatorii vor avea parte de un itinerar fix, astfel încât turul să înceapă din pavilionul de sticlă de la suprafaţă, de unde vor fi preluaţi de un fel de bandă rulantă, care îi va coborî în subteranul ce rememorează infernul care a zguduit planeta la început de mileniu III.

„Exponatele găzduiesc muzeul"

Designul integrează multe elemente autentice din complexul care întruchipa democraţia americană. În muzeul amplasat sub o piaţă memorială, un rol principal îi va reveni unei construcţii intitulate „Reflecting Absence" („Reflectând Absenţa"), alcătuită din două cavităţi pătrate, urmele prăbuşirii turnurilor, îmbrăcate într-un material din aluminiu reciclat, asemenea celui folosit la turnurile dispărute.

Acestei construcţii i se va alătura scara de incendiu pe care au scăpat cu viaţă sute de oameni, frânturi din fundaţiile clădirilor dispărute şi altele. David Brody Bond Aedas, designerul edificiului, a explicat: „Aproape niciun muzeu memorial nu e amplasat exact în locul în care s-a întâmplat tragedia. Acest muzeu este total atipic. De obicei, un muzeu găzduieşte exponate. Aici, exponatele găzduiesc muzeul".

Autor de 34 de ani

Memorialul constă în cele două cascade pătrate, aflate, alături de 415 copaci, în faţa Turnului Unu. Turnul va costa mai mult de 3 miliarde de dolari, iar data de finisare este 2014. Împreună, muzeul şi memorialul sunt estimate la 700 de milioane de dolari. Autorul memorialului este Michael Arad, arhitectul care a câştigat competiţia din 2003-2004, întrecând alţi 5.200 de candidaţi. Avea 34 de ani atunci.

Tragedii istorice recente

New York Memorial Museum (Muzeul Memorial de la New York) se alătură astfel altor locaşuri memoriale care reamintesc ororile totalitarismelor secolului XX - cum ar fi Muzeul Holocaustului de la Washing­ton, Muzeul Terorii de la Budapesta sau Memorialul de la Sighet (acesta, din păcate, la o scară mult mai mică, din cauza diferenţei colosale între fondurile financiare implicate).

Alte locuri de pelerinaj din perioada postbelică sunt oraşele rase de pe faţa pământului chiar de armata americană, în timpul celui de-al doilea război mondial: Hiroşima şi Nagasaki (singurele localităţi care au suferit, în istorie, un atac atomic: 166.000 de morţi în Hiroşima şi 80.000 în Nagasaki, în primele patru luni, majoritatea covârşitoare civili) sau Dresda (distrusă în totalitate, un număr de morţi din populaţia civilă mai mare decât cel de la Hiroşima: estimativ 200.000 de oameni).