Regizorul Rareş Zaharia: „Don Carlo este un spectacol despre singurătatea puterii“. Opera „Don Carlo“ de Verdi deschide stagiunea la Opera Română Craiova

Regizorul Rareş Zaharia: „Don Carlo este un spectacol despre singurătatea puterii“. Opera „Don Carlo“ de Verdi deschide stagiunea la Opera Română Craiova

Scenă din repetiţiile la spectacolul "Don Carlo", care va avea premiera, miercuri, la Craiova   FOTOGRAFII: Opera Naţională Craiova

Opera Română Craiova deschide stagiunea 2016-2017 cu spectacolul „Don Carlo” de Giuseppe Verdi, care va fi reprezentat pe 5 şi 8 octombrie, de la ora 19.00, pe scena Cercului Militar din Craiova. Spectacolul regizat de Rareş Zaharia, cu o scenografie semnată de Barbara del Piano (Franţa), îl va avea la conducerea muzicală pe dirijorul Walter Attanasi (Italia).

Montarea de la Opera Română Craiova – cu două distribuţii care includ mari nume ale scenei lirice europene, alături de Orchestra, Corul şi Baletul instituţiei – îi aparţine regizorului Rareş Zaharia, aflat la al treilea proiect aici, după „Otello” (2013) şi „Sânge Vienez” (2015). Despre spectacolul "Don Carlo", care are o dublă distribuţie internaţională, cu artişti din Rusia, Germania, Georgia, Cehia, Serbia şi România, regizorul Rareş Zaharia consideră că va fi un eveniment remarcabil.

Operă în cinci acte (şase tablouri), pe un libret de Josephe Méry şi Camille du Locle, după tragedia lui Friedrich Schiller, „Don Carlo” i-a fost solicitată compozitorului de Opera din Paris – unde a şi avut premiera la 11 martie 1867. Verdi a revenit apoi asupra lucrării sale, dăruind contemporanilor şi o versiune în italiană, prezentată la Scala din Milano la 10 ianuarie 1884. Astfel, opera „Don Carlos” comandată de francezi va fi denumită în ţara lui Verdi „Don Carlo”, titlu care o consacră astfel posterităţii.

Povestea are ca punct de pornire situaţia politică şi socială din Europa secolului al XVI-lea. Căsătoria tânărului Carlo, fiul regelui Filip al II-lea, cu prinţesa Elisabeth de Valois, fiica regelui Henri al II-lea, are drept scop aducerea păcii între Franţa şi Spania, aflate în război. În ciuda aşteptărilor, cei doi se îndrăgostesc, însă regele Spaniei se împotriveşte dorinţei tinerilor, căsătorindu-se el însuşi cu frumoasa prinţesă. Istorie, politică, religie, dragoste se împletesc ingenios într-un subiect care conţine şi o mare parte de ficţiune. Acurateţea istorică e relativă, iar modificări importante apar până şi faţă de textul lui Schiller. Faţă de textul lui Schiller, în opera verdiană apar modificări importante. Unul dintre personajele principale (fascinant, atât muzical, cât şi scenic – cel al Marchizului de Posa) este fictiv. La fel şi cel al Marelui Inchizitor: funcţia exista, nu însă şi personajul descris în opera lui Verdi. Acestuia din urmă îi dau viaţă başii Kakhaber Shavidze (Georgia) şi Dragoljub Bajic (Serbia). 

Este un spectacol despre singurătatea puterii, a declarat, pentru Adevărul, regizorul Rareş Zaharia.
 
Versiune în cinci acte a operei, după 50 de ani

«Sunt foarte încântat să punem în scenă versiunea în cinci acte a operei „Don Carlo”, care nu s-a mai prezentat în România din 1966, când a avut o distribuţie legendară, cu Nicolae Herlea şi Elena Cernei, doi dintre cei mai mari cântăreţi români ai secolului XX. Deci prezentăm această versiune integrală după 50 de ani. Din acest punct de vedere, salut curajul Operei Române Craiova de a prezenta acest titlu, care nu mai există în repertoriul teatrelor din România. Ultima dată s-a cântat la Cluj-Napoca, în urmă cu câţiva ani, dar montarea data de vreo 20 de ani şi era versiunea în patru acte», a subliniat Rareş Zaharia.

"Cea mai mare dintre operele franceze ale lui Verdi, numită chiar de compozitor grand opéra à la française, Don Carlo a fost compusă în 1867. Îi vor urma doar trei creaţii noi, capodoperele târzii Aida, Otello şi Falstaff, de care o leagă multe elemente comune, din punct de vedere muzical. Este ultima din cele patru opere de Verdi scrise după un libret de Friedrich Schiller, după Giovanna d'Arco, I Masnadieri şi Luisa Miller. Istorie, politică, religie, dragoste se împletesc ingenios într-un subiect care conţine şi o mare parte de ficţiune. Acurateţea istorică e relativă. Până şi faţă de textul lui Schiller apar modificări importante. Unul dintre personajele principale ale operei (unul fascinant, atât muzical, cât şi scenic – cel al Marchizului de Posa) este fictiv. La fel şi cel al Marelui Inchizitor (funcţia exista, nu însă şi personajul descris în opera lui Verdi). Între figurile istorice reale şi cele ale lui Verdi, diferenţele sunt enorme, cele mai flagrante cazuri fiind cele ale lui Don Carlo şi al principesei Eboli.

Care Don Carlo se poate pune în scenă? Cel istoric real, dar fără legătură cu Schiller sau Verdi? Cel verdian? Istoria montărilor recente, care s-au păstrat prin documente fotografice sau imprimări video, împarte regiile dedicate lui Don Carlo în două mari categorii. Una foarte tradiţională, în costume aşa-zis „de epocă“, ce încearcă să respecte fidel ceea ce a dorit Verdi, şi una modernistă, derivată dintr-un concept unitar şi adesea transgresiv, impus operei (ceea ce în spaţiul german se numeşte Regietheater – literal „teatru de regie“). Concepţia tradiţională pare să piardă teren în ultimii ani în defavoarea ultimei, care prezintă mai întotdeauna o actualizare a subiectului, sub directiva unui „concept de regie“ atotputernic, adesea abuziv faţă de libret şi muzică. Ideile din libret, relaţiile dintre personaje, textul sau chiar muzica vor fi subordonate şi chiar posibil modificate, astfel încât să se potrivească acestei interpretări unitare impuse de regizor, spune Rareş Zaharia, în caietul program.

Opera Don Carlo, prin complexitatea ei, propune o temă de anvergură. În cazul unui concept unic, regizorul ar avea o dificultate mare de surmontat: elementul iraţional şi miraculos care se manifestă în operă – apariţia umbrei lui Carol Quintul, un soi de apariţie a Statuii Comandorului (nu întâmplător, tipologia vocală este tot cea a unui bas) ar distruge ideea unui concept în sensul în care îl înţelege Regietheather-ul. Atunci mi-am permis să mă orientez către un alt tip de abordare a interpretării operei verdiene, propunându-vă o versiune care să stea sub cheia „realismului magic“, apreciază regizorul.

"Există multe alte chei de lectură a operei, câteva schiţate şi de către noi (ideea unui teatru al puterii politice, cu gesturi exagerate, costume dintr-o altă epocă – accentuate de prezenţa unei scene, a unui cadru de tablou, a unei oglinzi sau chiar a unui tron supradimensionat).

În concluzie, dezbracată de haina istorică a convenţionalismului, Don Carlo devine o poveste exemplară despre iubire, intrigi, trădări, politică, tragedii personale şi sacrificii, istorie, ideologii de tot soiul, cruzime şi răzbunare. O felie de viaţă fascinantă prin bogăţia şi complexitatea ei şi transfigurată sonor de una dintre cele mai frumoase muzici scrise vreodată", subliniază Rareş Zaharia.

 

Conferinţă de presă, pentru anunţarea premierei de la Craiova

Scenografia spectacolului aparţine Barbarei del Piano (Franţa), aflată la cea de-a doua colaborare cu Opera Română Craiova, după crearea decorurilor la „Sânge vienez”, anul trecut.

Cu studii de fashion design, producţie textilă, pasionată de muzică, fotografie şi cu un portofoliu de lucrări de pictură, Barbara del Piano s-a apropiat de lumea scenei, devenind, în 2009, asistent de costume la Opéra National du Rhin în Strasbourg. De atunci a asistat numeroşi creatori.

"Folosirea unei religii sau a unei dogme ca mijloc pentru obţinerea puterii, nu este oare un concept contemporan, nu auzim vorbindu-se mai mult decât oricând pe acestă temă? Alegerile mele scenografice au decurs, în mod  firesc, din această constatare. Am dorit, înainte de toate, să pot şterge orice reper cronologic şi geografic  şi am încercat, prin aceste artificii, să ies din marea frescă istorică a reprezentării clasice", apreciază scenografa.

Pe de altă parte, muzica lui Verdi este foarte descriptivă, în special în Don Carlo, dar ea zugrăveşte, mai întâi de toate, sufletul uman, în maniera în care un pictor foloseşt,  cu delicateţe şi  subtilitate, toate nuanţele paletei emoţiilor umane. Există o anumită  magie care se degajă din această operă care totuşi, ar putea părea foarte cu „picioarele pe pământ”. (...) Personajele operei înspăimântă, amuză, inspiră, afectează, impresionează, provoacă dispreţul… Şi, până la urmă, joacă Marea Comedie Umană! Precum artiştii de sub marea cupolă a circului, acest Don Carlo are vocaţia de a ne transporta în mai multe universuri, făcându-ne să simţim magia sentimentelor şi a muzicii lui Verdi, spune, în caietul program, scenografa Barbara del Piano.

Maestrul Walter Attanasi a devenit dirijor permanent, din 15 octombrie, la Opera din Craiova.  Născut în Trieste şi considerat unul dintre cei mai interesanţi dirijori ai generaţiei sale, Walter Attanasi este adesea invitat să dirijeze lucrări simfonice şi de operă pentru prestigioase instituţii, teatre şi festivaluri: Teatro alla Scala din Milano, Arena Verona, Opera din Roma, Musikverein şi Konzerthaus din Viena, Opera de stat din Hamburg, Colon din Buenos Aires, Opera de Bellas Artes din Mexico City, Opera Naţională din Praga, Filarmonica din Vilnius. 

DON CARLO

Premieră, 5 şi 8 octombrie 2016, ora 19.00

Operă în cinci acte (şase tablouri) de Giuseppe Verdi
Libretul de Josephe Méry şi Camille du Locle, după tragedia lui  Friedrich Schiller
Premiera a avut loc la 11 martie 1867, la Opera din Paris

Regia artistică: Rareş Zaharia (Franţa)
Asistent regie artistică: Arabela Tănase
Scenografia: Barbara del Piano (Franţa)
Asistent scenografie: Răsvan Drăgănescu
Conducerea muzicală: Walter Attanasi (Italia)

Concert-maestru: Dan Bozgan
Maestru de cor: Bogdan Botezatu
Pregătirea muzicală: Corina Stănescu, Maria-Cristiana Stan
Sufleur: Viorica Tomuş
Regia tehnică: Costinel Stancu, Iulian Tudosie
Sonorizare: Sorin Tican
Maestru de lumini: Roberto Bujor
Machiaj: Ioana Boicea
Coafură: Oprica Ilie

Filip al II-lea, regele Spaniei - Sorin Drăniceanu / George Andguladze (Georgia)
Don Carlo, infante de Spania - Hector Lopez (Cluj-Napoca)
Rodrigo, marchiz de Posa - Şerban Vasile (Bucureşti)
Elisabetta de Valois, regina Spaniei - Anda-Louise Bogza (Cehia) / Karina Flores (Rusia)
Principesa Eboli – Ramona Zaharia (Germania) / Ljubica Vraneš (Serbia)
Marele Inchizitor – Kakhaber Shavidze (Georgia), Dragoljub Bajić (Serbia)
Un Frate – Vladislav Popov (Rusia)/ Dragoş Drăniceanu
Tebaldo, paj / Voce dal Cielo – Noemi Modra
Contele de Lerma – Florin Ormenişan
Un mesager – Marian Dăbuleanu

ORCHESTRA, CORUL ŞI BALETUL OPEREI ROMÂNE CRAIOVA
 

 

 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările