Scenă din spectacolul  "Văduva veselă"                   FOTO: Paul Buciuta/ Marea dragoste

Soliştii, baletul şi corul Operei Naţionale Române Iaşi, alături de orchestra Operei Naţionale Bucureşti, sub bagheta maestrului Ciprian Teodoraşcu, vor interpreta, la cererea publicului, în patru seri consecutive, în spectacolul "Văduva veselă", regizat de Andrei Şerban, pe 1, 2, 3 şi 4 decembrie, de la ora 18.30.

La cererea publicului şi în urma succesului avut la premiera din luna septembrie, montarea inedită şi modernă a celebrei operete „Văduva Veselă” de Franz Lehár, în regia lui Andrei Şerban, revine pe scena Operei Naţionale Bucureşti (ONB) de pe 1 pe 4 decembrie, în patru spectacole consecutive.

Adaptarea, cu dialoguri inspirate din scrierile lui Radu Paraschivescu şi Andrei Pleşu, este semnată de regizor împreună cu Daniela Dima. Scenografia poartă semnătura Anka Lupeş, coregrafia – Andrea Gavriliu. Soliştii vin din diverse teatre din ţară, iar Ciprian Teodoraşcu, dirijor al Operei Naţionale Bucureşti, dirijează corul şi orchestra Operei ieşene, potrivit unui comunicat al ONB.

Regizorul Andrei Şerban, despre reprezentaţiile spectacolului ŢVăduva Veselă" din 1, 2, 3 şi 4 decembrie pe scena Operei Naţionale Bucureşti:"Am primit cu bucurie vestea că spectacolul nostru revine la Bucureşti, pe scena Operei Naţionale Bucureşti. Îmi pare bine că cererea e mare şi îi asigur pe cei care iubesc opereta că muzica lui Lehár e reprezentată cu fidelitate şi cu acelaşi respect ca povestea de dragoste dintre Hanna şi Danilo.

Spectacolul e modern, e surprinzător, e controversat; oglindeşte contradicţiile din noi, exprimă situaţia momentului în contextul politic actual; face parte din arta prezentului, e normal să fie aşa. De aceea mulţi care nu au avut şansa să-l vadă, cât şi cei ce doresc să-l revadă, se pot bucura de această revenire a Văduvei Vesele."

<a href="http://operanb.ro/spectacol/vaduva-vesela-die-lustige-witwe/" target="_blank" rel="nofollow">Văduva Veselă  (Die Lustige Witwe)</a>

Franz Lehár

Libretul După libretul original de Vicktor Léon şi Léo Stein

Premieră 1 septembrie 2016

Dirijor Ciprian Teodoraşcu

Regia Andrei Şerban

Regizor asociat Daniela Dima

Scenografia Anka Lupeş

CoregrafiaAndrea Gavriliu

Lumini Andrei Şerban

în colaborare cuLucian Ţurcanu (Opera Naţională Română Iaşi), Nicolae Stancu (Opera Naţională Bucureşti)

Operă în trei acte de Franz Lehár

Adaptare de Andrei Şerban şi Daniela Dima
cu dialoguri inspirate din scrierile lui
Radu Paraschivescu şi Andrei Pleşu

Distribuţia:

Hanna Glavari – Ana Maria Donose (Opera Naţională Română Iaşi) / Amelia Antoniu (Teatrul de Operetă şi Musical „Ion Dacian”)
Danilo Danillovici – Tiberius Simu (Opera Naţională Română Iaşi) / Adrian Mărcan (Opera Braşov)
Ambasadorul Zetta – Valentin Vasiliu (Opera Naţională Bucureşti) / Ioan Cherata (Opera Română Craiova)
Valencienne – Marta Sandu (Opera Naţională Bucureşti) / Nicoleta Maier (Teatrul Muzical „Nae Leonard” Galaţi)
Camille de Jolidon – Andrei Fermeşanu (Opera Naţională Română Iaşi) / Ştefan Von Korch
Njegus – Claudiu Bleonţ (Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” Bucureşti) / Ruslan Bârlea (Teatrul Naţional Cluj-Napoca)
Cascada – Ştefan Linu (Opera Naţională Română Iaşi)
St. Brioche – Alexandru Savin (Opera Naţională Română Iaşi)
Bairamovici – Vasile Filimon / Eduard Sveatchevici (Opera Naţională Română Iaşi)
Violeta – Tatiana Purcaru (Opera Naţională Română Iaşi)
Zizi – Gabriela Daha (Teatrul de Operetă şi Musical „Ion Dacian” / Cristina Gireadă Talmaciu (Opera Naţională Română Iaşi)
Kromski – Tudor Florenţa (Opera Naţională Română Iaşi)
Agenţii – Robert Buzilă, Ovidiu Manolache (Opera Naţională Română Iaşi)
Baletul Operei Naţionale Române Iaşi:
Solişti Moment Vilja: Anca Andronache, Viviana Olaru, Dumitru Buzincu, Dănuţ Melenciuc
Grizete: Maria Cotorobai, Pamela Tănasă, Miku Okazaki, Anca Andronache, Claudia Tudorache, Viviana Olaru
Can-Can: Chisako Ota, Mizuka Suzuki, Arisa Suzuki, Kurumi Sakamoto, Iuko Hanase, Erika Pinzano, Shinse Jouji, Hirohito Ikeuchi
Ansamblu: Elvis Gache, Alexandru Sebeşi, Mălin Gălan, Răzvan Vieriu, Andrei Dexamir, Mihai Dexamir
Corul şi Orchestra Operei Naţionale Bucureşti

Cea mai faimoasă şi mai populară dintre toate operetele, „Die Lustige Witwe” de Franz Lehár  – „Văduva veselă”, „La veuve joyeuse”, „The Merry Widow” în noua montare a lui Andrei Şerban, este propusă publicului într-o versiune cu totul originală, transpusă şi adaptată pentru situaţia actuală din lume şi din România. Viziunea este radical diferită de cea din spectacolele sale anterioare cu acelaşi titlu, realizate la Operele din Viena şi Cardiff.

Adaptarea, cu dialoguri inspirate din scrierile lui Radu Paraschivescu şi Andrei Pleşu, este semnată de regizor împreună cu Daniela Dima. Scenografia poartă semnătura Anka Lupeş, coregrafia – Andrea Gavriliu. Soliştii vin din diverse teatre din ţară, iar Ciprian Teodoraşcu, dirijor al Operei Naţionale Bucureşti, dirijează corul şi orchestra Operei din Bucureşti.

Andrei Şerban despre spectacol:

„Când Beatrice Rancea (foto, alături de Andrei Şerban) a insistat cu perseverenţa ei semi-fanatică sa montez Văduva în România, am ezitat. Simţeam că, în montările mele precedente, la Opera din Viena şi cea din Cardiff (deşi total diferite una de cealaltă) nu ajunsesem la lumina pe care, totuşi, o întrezărisem.

Am replonjat în studiul epocii în care a compus Lehár, la belle epoque, de la începutul secolului trecut, dar mi-am dat seama că o documentare fidelă nu poate duce decât la o Văduvă de muzeu, lipsită de vitalitate şi impact. Într-o zi, împreună cu colaboratoarea mea constantă, Dana Dima, am avut ideea de a transpune Văduva în contemporaneitate, pentru că ne-am dat seama că există destule argumente ca propunerea să fie justificată.

Cum în libret e vorba despre o ţară inventată, pierdută undeva în Balcani, aflată în criză şi în pericol de faliment, condusă de politicieni incapabili, impostori şi mincinoşi, am găsit, printr-un fericit accident, în scrierile lui Radu Paraschivescu şi ale lui Andrei Pleşu, materialul ideal pentru ca ea să capete formă şi conţinut.

Pe de o parte, inepţiile şi aberaţiile puse în circulaţie în spaţiul public de tot felul de categorii sociale, incluzând politicieni, neveste de politicieni, oameni de afaceri, funcţionari publici, sportivi, personalităţi TV… etc., culese de primul, pe de alta pamfletele celui de-al doilea, care împreună realizează o radiografie fidelă a lumii în care trăim aici, în România, au devenit materia primă a dialogurilor adaptării noastre.

Am înţeles atunci că, ceea ce lipsea din montările mele precedente, era credibilitatea contrastului dintre povestea de dragoste a personajelor principale şi mediul în care are loc, dintre derapajele şi promiscuitatea unei lumi care a încremenit într-o confuzie josnică şi veselă, lipsită de ideal, şi nevoia de un alt orizont a celor doi îndrăgostiţi care, deşi s-au pierdut unul pe altul şi chiar pe sine, se regăsesc pentru că nu au încetat căutarea. Am făcut, deci, o adaptare foarte liberă la realităţi familiare autohtone. Pe fondul unei bufonade socio-politice absurde şi burleşti, se desfăşoară tema principală a dragostei autentice.”